LEGE   Nr. 175 din  9 mai 2003

pentru aderarea Romaniei la Conventia privind obtinerea de probe in strainatate in materie civila sau comerciala, adoptata la Haga la 18 martie 1970

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 331 din 15 mai 2003

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

    Art. 1
    Romania adera la Conventia privind obtinerea de probe in strainatate in materie civila sau comerciala, adoptata la Haga la 18 martie 1970.
    Art. 2
    Cu ocazia depunerii instrumentului de aderare, Romania formuleaza urmatoarele declaratii:
    a) in baza articolului 2:
    Ministerul Justitiei este autoritatea centrala competenta in Romania, desemnata pentru primirea si transmiterea comisiilor rogatorii;
    b) in baza articolului 8:
    Magistratii autoritatii solicitante pot asista la executarea unei comisii rogatorii, daca s-a facut informarea prealabila a autoritatii centrale competente;
    c) in baza articolului 23:
    Romania declara ca accepta comisii rogatorii care au ca obiect o procedura cunoscuta in statele de common law sub denumirea de pretrial discovery of documents, in masura in care prin aceasta expresie se intelege asigurarea de probe (ancheta in futurum).
    Art. 3
    Cu ocazia depunerii instrumentului de aderare, Romania formuleaza urmatoarea rezerva:
    - in baza articolului 33 alineatul 1:
    Romania nu va aplica dispozitiile art. 16, 17 si 18 din capitolul II al conventiei. Declara ca art. 19 si 21, in masura in care vizeaza art. 16, 17 si 18 la care s-a facut rezerva, devin inaplicabile.

    Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 24 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                          PRESEDINTELE SENATUI
                             NICOLAE VACAROIU

    Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 15 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                     PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
                             VALER DORNEANU

                               CONVENTIA

privind obtinerea de probe in strainatate in materie civila sau comerciala*)
                (adoptata la Haga la 18 martie 1970)

    *) Traducere.

    Statele semnatare ale prezentei conventii,
    dorind sa faciliteze transmiterea si executarea comisiilor rogatorii si sa promoveze apropierea diverselor metode pe care le utilizeaza in aceste scopuri,
    preocupate de cresterea eficientei cooperarii judiciare reciproce in materie civila sau comerciala,
    au hotarat sa incheie o conventie in aceste scopuri si au convenit asupra dispozitiilor urmatoare:

    CAP. 1
    Comisii rogatorii

    Art. 1
    In materie civila sau comerciala, autoritatea judiciara a unui stat contractant poate, conform dispozitiilor legislatiei sale, sa ceara prin comisie rogatorie autoritatii competente a unui alt stat contractant sa obtina probe, precum si alte acte judiciare.
    O comisie rogatorie nu poate fi ceruta pentru a permite partilor sa obtina mijloace de proba care sa nu fie destinate folosirii intr-o procedura in curs sau viitoare.
    Expresia alte acte judiciare nu se refera nici la notificarea sau comunicarea de acte judiciare, nici la masurile conservatorii sau de executare.
    Art. 2
    Fiecare stat contractant desemneaza o autoritate centrala care isi asuma sarcina de a primi comisiile rogatorii emanand de la o autoritate judiciara a unui alt stat contractant si de a le transmite autoritatii competente in scopul executarii. Autoritatea centrala este organizata potrivit normelor prevazute de statul solicitat.
    Comisiile rogatorii sunt transmise autoritatii centrale a statului solicitat fara interventia unei alte autoritati a acestui stat.
    Art. 3
    Comisia rogatorie contine urmatoarele date:
    a) autoritatea solicitanta si, daca este posibil, autoritatea solicitata;
    b) identitatea si adresa partilor si, dupa caz, ale reprezentantilor acestora;
    c) natura si obiectul cauzei si o expunere sumara a faptelor;
    d) actele de cercetare sau alte acte judiciare de indeplinit.
    Dupa caz, comisia rogatorie mai contine:
    e) numele si adresa persoanelor de audiat;
    f) intrebarile destinate persoanelor care urmeaza sa fie audiate sau faptele asupra carora acestea trebuie sa fie audiate;
    g) documentele sau alte obiecte de examinat;
    h) cererea de luare a marturiei sub juramant sau pe baza afirmatiei si, dupa caz, indicarea utilizarii oricarei forme speciale;
    i) orice metoda sau procedura speciala a carei aplicare este ceruta conform art. 9.
    Comisia rogatorie mentioneaza, de asemenea, daca este cazul, informatiile necesare pentru aplicarea art. 11.
    Nici o legalizare sau formalitate similara nu poate fi ceruta.
    Art. 4
    Cererea de comisie rogatorie trebuie sa fie redactata in limba autoritatii solicitate sau insotita de o traducere in aceasta limba.
    Cu toate acestea, fiecare stat contractant va accepta cererea de comisie rogatorie redactata in limbile franceza sau engleza ori insotita de o traducere in una dintre aceste limbi, numai daca nu s-a opus la aceasta facand rezerva prevazuta la art. 33.
    Orice stat contractant care are mai multe limbi oficiale si nu poate, din motive ce tin de dreptul intern, sa accepte comisiile rogatorii in una dintre aceste limbi pentru ansamblul teritoriului sau trebuie sa faca cunoscuta, prin intermediul unei declaratii, limba in care comisia rogatorie trebuie sa fie redactata sau tradusa in vederea executarii sale in partile teritoriului sau pe care le-a determinat. In caz de nerespectare fara motive temeinice a obligatiei decurgand din aceasta declaratie, cheltuielile de traducere in limba ceruta sunt in sarcina statului solicitant.
    Orice stat contractant poate, printr-o declaratie, sa comunice limba sau limbile, altele decat cele prevazute la alineatele precedente, in care cererea de comisie rogatorie poate fi transmisa autoritatii sale centrale.
    Orice traducere anexata la o comisie rogatorie trebuie sa fie certificata pentru conformitate fie de un agent diplomatic sau consular, fie de un traducator autorizat sau jurat, fie de orice alta persoana autorizata in acest scop in unul dintre cele doua state.
    Art. 5
    Daca autoritatea centrala apreciaza ca dispozitiile conventiei nu au fost respectate, informeaza imediat despre aceasta autoritatea statului solicitant care i-a transmis comisia rogatorie, precizand obiectiile pe care le are fata de cerere.
    Art. 6
    In caz de necompetenta a autoritatii solicitate, comisia rogatorie este transmisa din oficiu si fara intarziere autoritatii judiciare competente a aceluiasi stat, in conformitate cu regulile stabilite de legislatia acestuia.
    Art. 7
    Autoritatea solicitanta este, la cererea sa, informata asupra datei si locului unde se va proceda la luarea masurii solicitate, cu scopul ca partile interesate si, dupa caz, reprezentantii lor sa poata asista. Aceasta comunicare este adresata direct partilor mentionate sau reprezentantilor lor, in cazul in care autoritatea solicitanta a facut o astfel de cerere.
    Art. 8
    Orice stat contractant poate declara ca magistratii autoritatii solicitante a unui alt stat contractant pot asista la executarea unei comisii rogatorii. Aceasta masura poate fi supusa autorizarii prealabile a autoritatii competente desemnate de statul care a facut declaratia.
    Art. 9
    Autoritatea judiciara care procedeaza la executarea unei comisii rogatorii aplica legile tarii sale in ceea ce priveste formalitatile de urmat.
    Cu toate acestea, la cererea autoritatii solicitante, se accepta sa se procedeze potrivit unei forme speciale, numai daca aceasta nu este incompatibila cu legislatia statului solicitat sau daca executarea ei nu este posibila fie datorita uzantelor judiciare din statul solicitat, fie dificultatilor de ordin practic.
    Comisia rogatorie trebuie sa fie indeplinita de urgenta.
    Art. 10
    Indeplinind comisia rogatorie, autoritatea solicitata foloseste mijloacele de constrangere corespunzatoare si prevazute de legislatia sa interna in cazurile si in aceeasi masura in care ea ar fi obligata la acestea pentru indeplinirea unei comisii a autoritatilor statului solicitat sau a unei cereri facute in acest scop de catre o parte interesata.
    Art. 11
    Comisia rogatorie nu este executata daca persoana in cauza invoca o exceptie sau o interdictie de a depune marturie, stabilite:
    a) fie de legea statului solicitat;
    b) fie de legea statului solicitant si mentionata in comisia rogatorie sau, dupa caz, atestata de autoritatea solicitanta la cererea autoritatii solicitate.
    In plus, orice stat contractant poate declara ca el recunoaste asemenea exceptii si interdictii stabilite de legea altor state decat statul solicitant si statul solicitat, in masura prevazuta in aceasta declaratie.
    Art. 12
    Executarea comisiei rogatorii nu poate fi refuzata decat in masura in care:
    a) executarea in statul solicitat nu intra in atributiile puterii judiciare; sau
    b) statul solicitat considera ca aceasta este de natura sa aduca atingere suveranitatii sau securitatii sale.
    Executarea nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca legea statului solicitat prevede o competenta judiciara exclusiva in cauza respectiva sau nu admite un drept la actiune privind obiectul cererii prezentate in fata autoritatii solicitante.
    Art. 13
    Documentele care constata indeplinirea unei comisii rogatorii sunt transmise de catre autoritatea solicitata autoritatii solicitante pe aceeasi cale care a fost folosita de catre aceasta din urma.
    In cazul in care comisia rogatorie nu este indeplinita in intregime sau in parte, autoritatea solicitanta este informata despre aceasta imediat pe aceeasi cale si ii sunt comunicate motivele.
    Art. 14
    Indeplinirea comisiei rogatorii nu poate da loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor, indiferent de natura lor.
    Cu toate acestea, statul solicitat are dreptul sa ceara statului solicitant rambursarea indemnizatiilor platite expertilor si interpretilor si a cheltuielilor rezultand din folosirea unei forme speciale cerute de statul solicitant, conform art. 9 alin. 2.
    Autoritatea solicitata, a carei lege lasa in grija partilor administrarea probelor si care nu este in masura sa indeplineasca ea insasi comisia rogatorie, poate sa insarcineze cu aceasta o persoana, dupa ce a obtinut consimtamantul autoritatii solicitante. Cerand consimtamantul, autoritatea solicitata indica cuantumul aproximativ al cheltuielilor care ar rezulta din aceasta interventie. Consimtamantul implica pentru autoritatea solicitanta obligatia de a rambursa aceste cheltuieli. In lipsa acestuia, autoritatea solicitanta nu este raspunzatoare pentru aceste cheltuieli.

    CAP. 2
    Obtinerea probelor prin intermediul agentilor diplomatici sau functionarilor consulari si prin imputernicit

    Art. 15
    In materie civila sau comerciala, un agent diplomatic sau functionar consular al unui stat contractant poate proceda, fara constrangere, pe teritoriul unui alt stat contractant si in circumscriptia in care isi exercita functiile sale, la obtinerea oricaror probe care sa nu-i vizeze decat pe cetatenii statului pe care il reprezinta si privind o procedura pendinte in fata unei instante a statului mentionat.
    Orice stat contractant are facultatea de a declara ca aceasta obtinere de probe nu poate fi indeplinita decat pe baza autorizatiei acordate, la cererea facuta de petitionar sau in numele sau de agentul diplomatic ori functionarul consular, de catre autoritatea competenta desemnata de statul care face declaratia.
    Art. 16
    Un agent diplomatic sau functionar consular al unui stat contractant poate, in afara de aceasta, sa procedeze, fara constrangere, pe teritoriul unui alt stat contractant si in circumscriptia in care isi exercita functiile sale, la orice obtinere de probe cu privire la cetatenii statului de resedinta sau cetatenii unui stat tert si privind o procedura pendinte in fata unei instante a unui stat pe care il reprezinta:
    a) daca o autoritate competenta desemnata de statul de resedinta si-a dat autorizatia fie in mod general, fie pentru fiecare caz; si
    b) daca el respecta conditiile pe care autoritatea competenta le-a prevazut in autorizatie.
    Orice stat contractant poate sa declare ca obtinerea de probe prevazuta mai sus poate fi indeplinita fara autorizarea sa prealabila.
    Art. 17
    In materie civila sau comerciala, orice persoana desemnata regulamentar in acest scop in calitate de imputernicit poate sa obtina, fara constrangere, pe teritoriul unui stat contractant orice proba privind o procedura pendinte in fata unei instante a unui alt stat contractant:
    a) daca o autoritate competenta desemnata de statul de executare si-a dat autorizatia fie in mod general, fie pentru fiecare caz; si
    b) daca persoana respecta conditiile pe care autoritatea competenta le-a prevazut in autorizatie.
    Orice stat contractant poate sa declare ca obtinerea de probe prevazuta mai sus poate fi indeplinita fara autorizarea sa prealabila.
    Art. 18
    Orice stat contractant poate sa declare ca un agent diplomatic sau functionar consular ori un imputernicit, autorizat sa procedeze la obtinerea probelor, conform art. 15, 16 si 17, are facultatea sa se adreseze autoritatii competente desemnate de statul mentionat, pentru a i se acorda asistenta necesara in vederea obtinerii probelor pe cale de constrangere. Declaratia poate contine orice conditie pe care statul declarant considera potrivit sa o impuna.
    In cazul in care autoritatea competenta aduce la indeplinire cererea, ea aplica mijloacele de constrangere corespunzatoare si prevazute de legea sa interna.
    Art. 19
    Autoritatea competenta, acordand autorizatia prevazuta la art. 15, 16 si 17 sau aducand la indeplinire cererea prevazuta la art. 18, poate determina conditiile pe care le considera potrivite privind in special ora, data si locul obtinerii probei. Aceasta poate cere, de asemenea, ca ora, data si locul sa-i fie notificate in prealabil si in timp util; in acest caz, un reprezentant al autoritatii mentionate poate fi prezent la obtinerea probei.
    Art. 20
    In obtinerea probelor, potrivit oricarui articol din acest capitol, persoanele respective pot fi in mod legal reprezentate.
    Art. 21
    In cazul in care un agent diplomatic, un functionar consular sau un imputernicit este autorizat sa procedeze la obtinerea de probe, in baza prevederilor art. 15, 16 si 17:
    a) poate sa procedeze la obtinerea de probe care nu este incompatibila cu legea statului de executare sau contrara autorizatiei acordate in baza articolelor mentionate si sa primeasca, in aceleasi conditii, o marturie sub juramant sau prin afirmatie;
    b) daca persoana vizata de obtinerea probelor nu este cetatean al statului in care procedura este in curs, orice convocare a acesteia de a se infatisa sau de a participa la obtinerea de probe va fi redactata in limba locului unde proba trebuie sa fie luata sau sa fie insotita de o traducere in aceasta limba;
    c) convocarea precizeaza ca persoana poate fi asistata de un reprezentant legal si, in orice stat care nu a facut declaratia prevazuta la art. 18, ca aceasta nu este obligata sa se infatiseze si nici sa participe la obtinerea de probe;
    d) proba poate fi administrata in modalitatea prevazuta de legea instantei in fata careia procedura este pendinte, cu conditia ca aceasta sa nu fie interzisa de legea statului de executare;
    e) persoana solicitata sa obtina proba poate invoca exceptiile si interdictiile prevazute la art. 11.
    Art. 22
    Faptul ca obtinerea unei probe nu a putut fi indeplinita conform dispozitiilor prezentului capitol datorita refuzului unei persoane de a participa la aceasta nu impiedica ca o comisie rogatorie sa fie adresata ulterior pentru aceeasi proba, conform dispozitiilor cap. I.

    CAP. 3
    Dispozitii generale

    Art. 23
    Orice stat contractant poate, in momentul semnarii, ratificarii sau aderarii, sa declare ca nu va indeplini comisiile rogatorii care au ca obiect o procedura cunoscuta in tarile de common law sub numele de pretrial discovery of documents.
    Art. 24
    Orice stat contractant poate desemna, in afara de autoritatea centrala, alte autoritati a caror competenta o determina. Cu toate acestea, comisiile rogatorii pot oricand sa fie transmise autoritatii centrale.
    Art. 25
    Orice stat contractant in care sunt in vigoare mai multe sisteme de drept poate desemna autoritatile unuia dintre aceste sisteme, care sa aiba competenta exclusiva pentru executarea comisiilor rogatorii in aplicarea prezentei conventii.
    Art. 26
    Orice stat contractant, daca este obligat din ratiuni de drept constitutional, poate invita statul solicitant sa ramburseze cheltuielile de executare a comisiei rogatorii si privind notificarea sau comunicarea de a se infatisa, indemnizatiile datorate persoanei care face declaratia si cheltuielile pentru intocmirea procesului-verbal al administrarii probei.
    In cazul in care un stat aplica dispozitiile alineatului precedent, orice alt stat contractant poate sa invite acest stat sa ramburseze cheltuieli similare.
    Art. 27
    Dispozitiile prezentei conventii nu vor impiedica un stat contractant:
    a) sa declare ca comisiile rogatorii pot fi transmise autoritatilor sale judiciare pe alte cai decat cele prevazute la art. 2;
    b) sa permita, in temeiul legii sau practicii sale interne, sa se indeplineasca actele la care acestea se aplica in conditii mai putin restrictive;
    c) sa permita, in temeiul legii sau practicii sale interne, folosirea de metode pentru obtinerea de probe, altele decat cele prevazute de prezenta conventie.
    Art. 28
    Prezenta conventie nu se opune ca statele contractante sa convina pentru a deroga de la:
    a) art. 2, in ceea ce priveste calea de transmitere a comisiilor rogatorii;
    b) art. 4, in ceea ce priveste folosirea limbilor;
    c) art. 8, in ceea ce priveste prezenta magistratilor la indeplinirea comisiilor rogatorii;
    d) art. 11, in ceea ce priveste exceptiile si interdictiile de a depune ca martor;
    e) art. 13, in ceea ce priveste transmiterea actelor care constata indeplinirea;
    f) art. 14, in ceea ce priveste reglementarea cheltuielilor;
    g) dispozitiile cap. II.
    Art. 29
    Prezenta conventie va inlocui, in raporturile dintre statele care au ratificat-o, art. 8 - 16 din conventiile referitoare la procedura civila, semnate la Haga la 17 iulie 1905 si, respectiv, la 1 martie 1954, in masura in care aceste state sunt parti la una dintre aceste conventii.
    Art. 30
    Prezenta conventie nu aduce atingere aplicarii art. 23 al Conventiei din 1905, nici a art. 24 al Conventiei din 1954.
    Art. 31
    Acordurile aditionale la conventiile din 1905 si 1954, incheiate de statele contractante, sunt considerate de asemenea aplicabile prezentei conventii numai daca statele interesate nu convin altfel in aceasta privinta.
    Art. 32
    Fara a aduce atingere aplicarii art. 29 si 31, prezenta conventie nu deroga de la conventiile la care statele contractante sunt sau vor fi parti si care contin dispozitii in materiile reglementate de prezenta conventie.
    Art. 33
    Orice stat, in momentul semnarii, ratificarii sau aderarii, are facultatea de a exclude in intregime sau in parte aplicarea dispozitiilor alin. 2 al art. 4, precum si ale cap. II. Nici o alta rezerva nu va fi admisa.
    Orice stat contractant va putea, in orice moment, sa retraga o rezerva pe care a facut-o; efectul rezervei va inceta in a 60-a zi dupa notificarea retragerii.
    In cazul in care un stat a facut o rezerva, orice alt stat afectat de aceasta poate sa aplice aceeasi regula fata de statul care a facut rezerva.
    Art. 34
    Orice stat poate in orice moment sa retraga sau sa modifice o declaratie.
    Art. 35
    Orice stat contractant va comunica Ministerului Afacerilor Externe al Olandei, fie in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, fie ulterior, autoritatile prevazute la art. 2, 8, 24 si 25.
    Acesta va notifica, dupa caz, in aceleasi conditii:
    a) desemnarea autoritatilor carora agentii diplomatici sau functionarii consulari trebuie sa li se adreseze in baza art. 16 si a celor care pot acorda autorizatia sau asistenta prevazuta la art. 15, 16 si 18;
    b) desemnarea autoritatilor care pot acorda reprezentantilor legali autorizatia prevazuta la art. 17 sau asistenta prevazuta la art. 18;
    c) declaratiile mentionate la art. 4, 8, 11, 15, 16, 17, 18, 23 si 27;
    d) orice retragere sau modificare a desemnarilor si declaratiilor mentionate mai sus;
    e) orice retragere de rezerve.
    Art. 36
    Dificultatile care ar putea aparea intre statele contractante cu ocazia aplicarii prezentei conventii vor fi reglementate pe cale diplomatica.
    Art. 37
    Prezenta conventie este deschisa semnarii statelor reprezentate la a 11-a sesiune a Conferintei de la Haga de Drept International Privat.
    Aceasta va fi ratificata si instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.
    Art. 38
    Prezenta conventie va intra in vigoare in a 60-a zi de la depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare prevazut de art. 37 alin. 2.
    Pentru fiecare stat semnatar care o va ratifica ulterior, conventia va intra in vigoare in a 60-a zi de la data depunerii instrumentului sau de ratificare.
    Art. 39
    Orice stat, nereprezentat la a 11-a sesiune a Conferintei de la Haga de Drept International Privat, care este membru al Conferintei sau al Organizatiei Natiunilor Unite ori al unei institutii specializate a acesteia sau parte la Statutul Curtii Internationale de Justitie, va putea adera la prezenta conventie, dupa intrarea sa in vigoare, in baza art. 38 alin. 1.
    Instrumentul de aderare va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.
    Prezenta conventie va intra in vigoare, pentru statul care adera, in a 60-a zi de la depunerea instrumentului sau de aderare.
    Aderarea nu va avea efect decat in raporturile dintre statul care a aderat si statele contractante care vor declara ca accepta aceasta aderare. Aceasta declaratie va fi depusa la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei; acest minister va transmite, pe cale diplomatica, o copie certificata pentru conformitate fiecaruia dintre statele contractante.
    Prezenta conventie va intra in vigoare intre statul care a aderat si statul care a declarat ca accepta aceasta aderare dupa 60 de zile de la depunerea declaratiei de acceptare.
    Art. 40
    Orice stat, in momentul semnarii, ratificarii sau aderarii, poate sa declare ca prezenta conventie se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care le reprezinta pe plan international sau la unul ori mai multe dintre acestea. Aceasta declaratie va avea efect in momentul intrarii in vigoare a prezentei conventii pentru statul respectiv.
    Ca urmare, orice extindere de aceasta natura va fi notificata Ministerului Afacerilor Externe al Olandei.
    Prezenta conventie va intra in vigoare, pentru teritoriile vizate de extindere, in a 60-a zi de la notificarea mentionata la alineatul precedent.
    Art. 41
    Prezenta conventie va avea o durata de 5 ani incepand de la data intrarii sale in vigoare, conform art. 38 alin. 1, chiar pentru statele care au ratificat-o sau care au aderat la ea ulterior.
    Aceasta va fi reinnoita tacit din 5 in 5 ani, daca nu exista denuntare.
    Denuntarea va fi notificata Ministerului Afacerilor Externe al Olandei cu cel putin 6 luni inainte de expirarea termenului de 5 ani.
    Aceasta va putea sa se limiteze la unele teritorii la care se aplica prezenta conventie.
    Denuntarea nu va avea efect decat fata de statul care a notificat-o. Prezenta conventie va ramane in vigoare pentru celelalte state contractante.
    Art. 42
    Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va notifica statelor vizate in art. 37, precum si statelor care au aderat conform dispozitiilor art. 39:
    a) semnaturile si ratificarile vizate la art. 37;
    b) data la care prezenta conventie va intra in vigoare conform dispozitiilor art. 38 alin. 1;
    c) aderarile vizate la art. 39 si data la care ele vor avea efect;
    d) extinderile vizate la art. 40 si data la care ele vor avea efect;
    e) desemnarile, rezervele si declaratiile mentionate la art. 33 si 35;
    f) denuntarile vizate la art. 41 alin. 3.
    Drept care subsemnatii, legal imputerniciti, au semnat prezenta conventie.
    Adoptata la Haga la 18 martie 1970, in limbile franceza si engleza, cele doua texte avand valoare egala, intr un singur exemplar care va fi depus in arhivele Guvernului Olandei si a carui copie certificata pentru conformitate va fi comunicata pe cale diplomatica fiecarui stat reprezentat la a 11 a sesiune a Conferintei de la Haga de Drept International Privat.