HOTARARE Nr.
629 din 11 iunie 2008
privind recunoasterea
Statutului Bisericii Evanghelice Romane
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 462 din 20 iunie 2008
In temeiul art. 29 alin. (3) şi al art. 108 din
Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Articol unic. - Se recunoaşte Statutul Bisericii
Evanghelice Române, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta
hotărâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p. Ministrul culturii şi cultelor,
Demeter Andras Istvan,
secretar de stat
ANEXĂ
STATUTUL
Bisericii Evanghelice Române
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Biserica
Evanghelică Română este un cult creştin autonom, iniţiat în România între anii
1920 şi 1924 de către teologii ortodocşi Dumitru Cornilescu şi Teodor Popescu.
(2) Anterior anului 1939, Biserica Evanghelică Română a
fost cunoscută sub numele de „Creştini după Scriptură", iar după fuziunea
cu mişcarea „Creştini după Evanghelie" s-a numit „Cultul Creştin după
Evanghelie".
Art. 2. - Biserica Evanghelică Română se întemeiază
numai pe învăţăturile Sfintei Scripturi, se organizează şi funcţionează
potrivit prezentului statut şi Mărturisirii de credinţă.
Art. 3. - Biserica Evanghelică Română este formată din
totalitatea bisericilor locale, care au la bază unitatea din punct de vedere
doctrinar şi organizatoric, şi cuprinde credincioşi, fără deosebire de
naţionalitate, sex şi vârstă, care şi-au însuşit Mărturisirea de credinţă a
cultului şi prevederile prezentului statut.
Art. 4. - Credincioşii Bisericii Evanghelice Române
mărturisesc că:
a) recunosc pe Dumnezeu ca Tată;
b) recunosc ca singur Domn şi
Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu;
c) se supun Cuvântului lui
Dumnezeu, recunoscându-L ca autoritate supremă, precum şi prezenţei lăuntrice a
Duhului Sfânt, ca singură sursă de putere şi călăuzire;
d) au ca scop trăirea unei
vieţi curate din punct de vedere spiritual, moral şi fizic, înaintea lui
Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
Art. 5. - Unitatea organizatorică de bază a Bisericii
Evanghelice Române este biserica locală, numită şi adunare.
Art. 6. - Principiile doctrinare esenţiale ale
bisericilor Cultului Creştin Biserica Evanghelică Română sunt cuprinse în
Mărturisirea de credinţă a cultului.
Art. 7. - Membrii Bisericii Evanghelice Române respectă
Constituţia României, ordinea de drept şi bunele moravuri.
CAPITOLUL II
Membrii şi aparţinătorii
Art. 8. - (1) Orice persoană
poate deveni membră a Bisericii Evanghelice Române dacă prin convingere
personală şi liberă voinţă s-a întors la Dumnezeu cu pocăinţă şi credinţă, a
mărturisit că L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor şi Domn, trăieşte o viaţă
nouă, acceptă Mărturisirea de credinţă şi respectă prevederile prezentului
statut.
(2) Fiecare credincios trebuie să aparţină unei
biserici locale, fiind înscris în registrul de membri al acesteia.
(3) In registrul de membri sunt
înscrişi şi copiii minori ai credincioşilor, la solicitarea unui părinte, a
ambilor părinţi, a tutorelui sau a reprezentantului legal, după caz.
(4) Inscrierea se face în baza unei cereri scrise,
datată şi semnată de cel ce doreşte să devină membru, sau, când situaţia
impune, prin cerere verbală, în prezenţa a minimum 2 membri ai Sfatului de
fraţi, consemnată în registrul bisericii.
Art. 9. - Biserica Evanghelică Română practică botezul
casei creştine, inclusiv al copiilor. Credincioşii care nu au fost botezaţi
niciodată, înainte de a fi primiţi la „Adunarea de frângerea pâinii", vor
fi botezaţi cu una dintre expresiile biblice:
a) „în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh";
b) „în Numele Domnului Isus Hristos".
Art. 10. - Fiecare membru al bisericii locale are
obligaţia să contribuie la împlinirea nevoilor spirituale şi materiale ale
acesteia.
Art. 11. - Mutarea unui credincios dintr-o biserică
locală în alta se face la cerere, acest lucru comunicându-se în scris de către
Sfatul de fraţi al bisericii din care pleacă Sfatului de fraţi al bisericii în
care se stabileşte. Primirea prin transfer a unui membru se face de către
Sfatul de fraţi al bisericii locale.
Art. 12. - Calitatea de membru al Bisericii Evanghelice
Române este personală şi poate fi probată cu dovada eliberată de biserica
locală de care aparţine, în conformitate cu registrul de evidenţă a membrilor
bisericii respective.
Art. 13. - Raporturile dintre membrii bisericii sunt
frăţeşti, iar cei ce îndeplinesc diferite slujbe în biserică nu au titulaturi
care să indice slujba, ci fiecare este considerat un frate între fraţi.
Art. 14. - Fiecare membru, indiferent de darul sau
slujba pe care o îndeplineşte, acceptă disciplina bisericii, care se exercită
cu scopul de:
a) a îndemna la pocăinţă şi a
ridica pe cel care, din neveghere, a căzut;
b) a păstra o atmosferă de
curăţie spirituală şi sfinţenie în biserică;
c) a prezenta în lume mărturia bună a bisericii.
Art. 15. - (1) Calitatea de membru al bisericii se
pierde prin retragere, excludere sau deces, fapt ce va fi consemnat în
registrul de membri.
(2) Retragerea se face prin cerere scrisă.
(3) Excluderea se face în scris
de către Sfatul de fraţi al bisericii, ca urmare a unor abateri grave şi
repetate de la Mărturisirea de credinţă şi/sau a nerespectării prezentului
statut.
Art. 16. - Membrii care se
retrag sau au fost excluşi nu au niciun drept asupra bunurilor transmise de ei,
sub orice formă, în patrimoniul bisericii, bunurile rămânând proprietatea
cultului sau a bisericii locale.
Art. 17. - (1) Persoanele care frecventează o biserică
locală, dar nu şi-au însuşit în întregime Mărturisirea de credinţă a Bisericii
Evanghelice Române şi au solicitat să fie trecute în registrul de membri sunt
considerate aparţinători. Din categoria aceasta fac parte şi copiii majori ai
credincioşilor, soţia, soţul sau părinţii.
(2) Aparţinătorii nu au obligaţii faţă de biserică,
aceasta urmând să le acorde asistenţă spirituală la cerere, atunci când prin
acordarea sprijinului respectiv mărturia creştină nu are de suferit.
CAPITOLUL III
Biserica locală
SECŢIUNEA 1
Organizare şi funcţionare
Art. 18. - Biserica locală este alcătuită din oameni
născuţi din nou prin credinţa în Domnul Isus Hristos, separaţi de tot ce este
rău, ascultători de Sfânta Scriptură şi călăuziţi de Duhul Sfânt.
Art. 19. - Totalitatea credincioşilor
dintr-un cartier, dintr-o localitate sau din mai multe localităţi învecinate
care în mod liber au consimţit şi şi-au însuşit Statutul Bisericii Evanghelice
Române şi Mărturisirea de credinţă alcătuiesc o biserică locală.
Art. 20. - (1) Biserica locală
care are un număr de cel puţin 21 de membri are personalitate juridică.
(2) Un grup de minimum 2 sau 3 credincioşi, dar mai mic
de 21 de membri majori, potrivit cuvintelor Domnului Isus, poate forma o
biserică locală, fiind afiliată celei mai apropiate biserici locale cu
personalitate juridică, având statut de biserică-filială cu autorizaţie
proprie.
Art. 21. - (1) O nouă biserică locală se constituie
prin hotărârea liberă a unui grup de credincioşi ai Bisericii Evanghelice
Române de a se aduna în mod organizat în jurul Domnului Isus, decizie
consemnată într-un proces-verbal de constituire, semnat de fiecare viitor
membru.
(2) Procesul-verbal de
constituire împreună cu cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare,
vizată de un membru al Sfatului de fraţi pe ţară, cunoscător al cazului, şi cu
dovada existenţei spaţiului locativ necesar, respectiv act de proprietate,
contract de închiriere, declaraţie notarială de oferire spaţiu şi altele
asemenea, se comunică Biroului executiv al Bisericii Evanghelice Române (Biroul executiv).
(3) In baza celor 3 documente, Biroul executiv
eliberează autorizaţia de funcţionare şi comunică autorităţilor în drept
înfiinţarea noii biserici.
(4) Autorizaţia reprezintă actul doveditor prin care se
certifică existenţa unei biserici locale cu personalitate juridică sau
constituirea bisericii-filială.
(5) Data emiterii autorizaţiei
reprezintă data constituirii bisericii pe care o atestă.
Art. 22. - (1) Biserica locală îşi desfăşoară
activitatea prin adunări publice şi adunări pentru credincioşi.
(2) Adunările publice sunt:
a) pentru evanghelizare;
b) pentru copii şi tineri;
c) pentru botezuri;
d) pentru căsătorii;
e) pentru înmormântări.
(3) Adunările pentru credincioşi sunt:
a) de frângerea pâinii;
b) de rugăciune şi zidire sufletească;
c) de învăţătură biblică prin studiul Scripturii;
d) de educaţie familială.
Art. 23. -Activitatea sau lucrarea bisericii locale are
drept scop:
a) închinarea şi slăvirea lui Dumnezeu;
b) păstrarea nealterată a
învăţăturii Cuvântului lui Dumnezeu;
c) practicarea actelor de cult prin botez şi Cina
Domnului sau frângerea pâinii;
d) creşterea duhovnicească şi
instruirea biblică a credincioşilor;
e) vestirea Evangheliei, pentru întoarcerea oamenilor la
Dumnezeu;
f) educarea în spirit creştinesc a copiilor şi
tinerilor;
g) ajutorarea celor aflaţi în nevoi materiale, ca o
manifestare a dragostei creştine.
Art. 24. - Primirea la „Adunarea de frângerea
pâinii" a persoanelor care s-au întors la Dumnezeu se hotărăşte de către
Sfatul de fraţi al bisericii locale. Persoanele acceptate la „Adunarea de
frângerea pâinii" depun în faţa Sfatului de fraţi al bisericii mărturia
personală a întoarcerii lor la Dumnezeu. Sfatul de fraţi aduce la cunoştinţa
bisericii persoanele noi care urmează să ia parte la „Adunarea de frângerea pâinii".
Art. 25. - (1) Sfatul de fraţi al bisericii locale
poate opri de la „Adunarea de frângerea pâinii" pe acei membri ai
bisericii care se fac vinovaţi de cădere în păcat, de abatere de la învăţătura Scripturii sau de nefrecventare a serviciilor
de cult, ca urmare a lipsei de interes ori a nerespectării prezentului statut
şi/sau a Mărturisirii de credinţă.
(2) Persoanele excluse sau care au primit o sancţiune
disciplinară într-o biserică nu pot fi primite la „Adunarea de frângerea
pâinii" în nicio altă biserică evanghelică. In acest sens, vor fi avizate
şi celelalte biserici.
Art. 26. - Membrii opriţi de la „Adunarea de frângerea
pâinii" vor putea fi reprimiţi în aceeaşi biserică tot de către Sfatul de
fraţi, după ce vor dovedi pocăinţă şi îndreptare reală. In cazul în care
reprimirea se va face într-o altă biserică-soră, persoana în cauză va trebui să
obţină, în prealabil, acordul de primire din partea Sfatului de fraţi al
bisericii în care a fost oprită.
Art. 27. - (1) Bisericile locale sunt biserici-surori, egale în drepturi şi obligaţii.
(2) Ca urmare a acestui principiu şi pentru realizarea
unor obiective locale sau de interes general care privesc lucrarea lui
Dumnezeu, fiecare biserică îşi aduce contribuţia duhovnicească şi materială.
Art. 28. - Biserica are
autonomie locală, potrivit prezentului statut. Toate formele de organizare din
cadrul Bisericii Evanghelice Române, respectiv Adunarea generală a
reprezentanţilor, Sfatul de fraţi pe ţară şi Biroul executiv, au scopul de a
sprijini bisericile locale în activităţile lor.
Art. 29. - Bisericile locale funcţionează în imobile
proprii, în imobile închiriate sau puse la dispoziţie benevol de către membrii
bisericii sau de către alte persoane.
Art. 30. - Toate donaţiile primite de o biserică locală
intră în folosinţa acesteia. Bunurile imobile şi dotările aferente acestora, ce
fac obiectul donaţiilor şi succesiunilor, intră în patrimoniul cultului şi nu
pot face obiectul unor revendicări ulterioare.
Art. 31. - Bisericile locale, prin Biroul executiv, îşi pot cumpăra bunuri mobile şi imobile şi îşi pot construi
şi amenaja lăcaşuri de cult, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Acestea devin proprietatea cultului.
Art. 32. - Bisericile locale contribuie cu 15% din
încasări la susţinerea financiară a Bisericii Evanghelice Române.
Art. 33. - (1) Biserica locală cu statut de persoană
juridică poate să îşi asume responsabilităţi juridice, să desfăşoare activităţi
cu caracter umanitar, social sau religios şi să îşi angajeze personal adecvat
acestor activităţi.
(2) Biserica cu statut de persoană juridică va deţine
ştampilă, în vederea autentificării actelor pe care le emite.
(3) Competenţa de folosire a ştampilei cade în sarcina
unui membru al Sfatului de fraţi, anume desemnat.
(4) Dimensiunea şi conţinutul
ştampilei sunt unice, sunt stabilite de Sfatul de fraţi pe ţară şi sunt
precizate în prezentul statut.
(5) După caz, bisericile persoane juridice pot deţine
şi sigiliu. Competenţa de folosire este aceeaşi ca la ştampilă.
SECŢIUNEA a 2-a
Slujitorii bisericii locale
Art. 34. - Fiecare credincios al bisericii are dreptul
să vestească Evanghelia şi să slujească prin rugăciune şi cântare pentru slava
lui Dumnezeu şi zidirea bisericii.
Art. 35. -Acest drept implică libertatea de a-şi
manifesta în afara bisericii învăţătura sau convingerea, individual sau în
comun, atât în public, cât şi în particular, având o legitimaţie eliberată de
cult, fără a fi supus vreunei constrângeri asupra libertăţii de a-şi manifesta
credinţa ori convingerile, dacă aceasta nu afectează ordinea şi siguranţa publică, bunele moravuri şi
libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.
Art. 36. - Credincioşii care dovedesc maturitate
duhovnicească şi calităţi de slujire menite să contribuie la creşterea
spirituală a celorlalţi membri ai bisericii pot sluji, potrivit darului
duhovnicesc pe care îl au, sub îndrumarea Sfatului de fraţi. Ei pot lucra
pentru:
a) creşterea spirituală a bisericii, ca păstori;
b) cârmuire, ca prezbiteri sau bătrâni;
c) întemeiere de noi biserici, ca misionari sau evanghelişti;
d) învăţarea Sfintei Scripturi, ca învăţători;
e) slujirea tuturor, ca diaconi.
Art. 37. - (1) Păstorii se ocupă cu hrănirea
duhovnicească şi păstorirea credincioşilor.
(2) Evangheliştii se ocupă cu
răspândirea Evangheliei prin evanghelizări publice sau prin mărturisirea de la
om la om. De asemenea, ei se ocupă de pregătirea credincioşilor pentru
evanghelizarea personală.
(3) Invăţătorii se ocupă de instruirea biblică a
credincioşilor, a celor de curând întorşi la Dumnezeu, a tinerilor şi a
copiilor, prin forme adecvate fiecărei categorii.
(4) Misionarii sunt credincioşi
trimişi şi susţinuţi material de biserică, în ţară sau în străinătate, pentru a
înfiinţa noi biserici prin vestirea Evangheliei sau pentru a oferi ajutor
duhovnicesc bisericilor care au ajuns într-un declin spiritual. Ei sunt trimişi
într-un anumit loc pentru o perioadă determinată de timp şi au obligaţia să
prezinte periodic rapoarte de activitate bisericii/ bisericilor care îi
susţine/susţin.
(5) Slujba de diacon este încredinţată
de biserică credincioşilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de I Timotei 3:8-13, pentru administrarea şi
gospodărirea bunurilor materiale ale bisericii şi pentru coordonarea acţiunilor
de binefacere creştină.
Art. 38. - Biserica locală, prin Sfatul de fraţi, poate
retrage din lucrare slujitorii sau angajaţii care nu îşi îndeplinesc
îndatoririle, precum şi pe aceia care se fac vinovaţi de abateri morale sau
doctrinale.
Art. 39. - Bisericile locale care nu au credincioşi cu
darul de a lucra în public îşi desfăşoară activitatea de cult prin: citirea
Bibliei sau a unor cărţi care sunt conforme cu învăţătura Scripturii şi
Mărturisirea de credinţă, rugăciuni şi cântări creştineşti. Când este posibil,
aceste biserici sunt ajutate de fraţii lucrători din
alte biserici locale surori.
Art. 40. - Cei ce lucrează în bisericile din alte
localităţi trebuie să aibă asupra lor o recomandare din partea bisericii de
care aparţin.
SECŢIUNEA a 3-a
Sfatul de fraţi al bisericii locale
Art. 41. - Sfatul de fraţi, care poartă toată responsabilitatea
în biserică, asigură buna desfăşurare a vieţii morale, spirituale şi
administrative a bisericii locale.
Art. 42. - Sfatul de fraţi este alcătuit din 3 până la
9 membri ai bisericii locale, credincioşi cu o experienţă îndelungată, care au
o bună mărturie în familie, în biserică şi în societate.
Art. 43. - (1) Potrivit cu învăţăturile Cuvântului lui
Dumnezeu din I Timotei 3:1-7,
credincioşii din Sfatul de fraţi trebuie să fie recunoscuţi de biserică atât
pentru calităţile şi darurile cu care i-a înzestrat Dumnezeu, cât şi pentru
trăirea unei vieţi creştine alese.
(2) Sfatul de fraţi al unei adunări noi este numit de
Sfatul de fraţi pe ţară al Bisericii Evanghelice Române, atunci când acesta cunoaşte bine credincioşii respectivi,
sau de fraţii prin care Dumnezeu a înfiinţat adunarea.
Art. 44. - In caz excepţional, când sfatul de fraţi
existent este contestat, iar în biserică sunt neînţelegeri, sub supravegherea a
cel puţin doi fraţi din Sfatul de fraţi pe ţară, vor avea loc alegeri pentru un
nou sfat de fraţi, prin vot secret, cu participarea a minimum două treimi din
credincioşii bisericii care iau parte la „Adunarea de frângerea pâinii".
Art. 45. - (1) Sfatul de fraţi are următoarele
îndatoriri principale:
a) veghează asupra curăţiei
învăţăturii şi a purtării credincioşilor în biserică şi în societate;
b) urmăreşte şi se preocupă de
creşterea spirituală a credincioşilor;
c) creează cadrul potrivit
pentru descoperirea şi folosirea darurilor duhovniceşti;
d) cercetează, discută şi contactează credincioşii de
curând întorşi la Dumnezeu, în vederea primirii lor la „Adunarea de frângerea
pâinii";
e) asigură disciplina în biserică;
f) aprobă mutarea, excluderea şi reprimirea membrilor;
g) coordonează lucrările de binefacere;
h) supraveghează toate activităţile
desfăşurate în biserica locală;
i) stabileşte modalitatea de desfăşurare a tuturor
adunărilor publice;
j) îi informează periodic sau de câte ori este nevoie,
cu privire la activitatea desfăşurată, pe toţi fraţii care participă la
„Adunarea de frângerea pâinii".
(2) Membrii Sfatului de fraţi îşi desfăşoară
activitatea benevol şi onorific, fără retribuire.
Art. 46. - (1) Unul dintre
membrii Sfatului de fraţi este casier-gestionar.
(2) El ţine evidenţa contribuţiilor financiare
colectate şi a cheltuielilor care se fac sub îndrumarea Sfatului de fraţi şi
informează periodic biserica.
Art. 47. - Reprezentarea intereselor
bisericii locale în relaţiile cu Sfatul de fraţi pe ţară, Biroul executiv,
Adunarea generală a reprezentanţilor şi în faţa autorităţilor statului sau în
relaţiile cu terţe persoane se face de către unul sau mai mulţi fraţi desemnaţi
de către Sfatul de fraţi.
SECŢIUNEA a 4-a
Patrimoniul
Art. 48. - Biserica locală administrează patrimoniul pe
care îl deţine prin Sfatul de fraţi.
Art. 49. - (1) In administrarea bisericii se pot afla
bunuri materiale mobile şi imobile, cum ar fi:
a) clădiri proprii, cu dotările, anexele şi terenurile
respective;
b) cimitire;
c) mijloace de transport;
d) unităţi de învăţământ, de
caritate şi alte unităţi asemănătoare, cu dotările specifice;
e) terenuri şi utilaje agricole şi altele asemenea.
(2) Proprietarul patrimoniului
bisericilor locale este Cultul Creştin Biserica Evanghelică Română.
(3) Instrăinarea patrimoniului se face prin Biroul executiv.
Art. 50. -In cazul în care o biserică locală,
indiferent din ce cauză,
încetează să mai existe, conform art. 74 alin. (1) lit. f), administrarea
patrimoniului ei va fi preluată în întregime de Biroul executiv, urmând ca
destinaţia acestuia să fie hotărâtă de Sfatul de fraţi pe ţară.
CAPITOLUL IV
Structuri centrale de conducere
SECŢIUNEA 1
Sfatul de fraţi
pe ţară
Art. 51. - (1) Colectivul de
conducere al Bisericii Evanghelice Române este Sfatul de fraţi pe ţară,
alcătuit din maximum 21 de fraţi, care au dovedit o viaţă curată şi evlavioasă,
cunoaşterea Sfintei Scripturi şi au o maturitate duhovnicească deosebită.
(2) In situaţii speciale, ce
necesită o consultare mai largă a frăţietăţii, vor fi convocaţi şi fraţi din
toate zonele geografice care nu au reprezentanţi în Sfatul de fraţi pe ţară.
Art. 52. - (1) Membrii Sfatului de fraţi pe ţară sunt
persoane reprezentative ce exprimă interesele lui Dumnezeu pentru întreaga
frăţietate.
(2) Membrii Sfatului de fraţi pe ţară sunt credincioşi
activi, cu spirit de iniţiativă şi dar de cârmuire, cu o bună mărturie, cu
disponibilităţi spirituale, fizice şi timp pentru intervenţii şi rezolvări
inspirate, operative şi eficiente.
(3) Fiecare frate din Sfatul de fraţi pe ţară preia
răspunderea directă a unor activităţi specifice concrete: misiune, doctrină,
educaţie-învăţământ, lucrarea cu copiii şi tinerii din adunări, mediere a
conflictelor, relaţii cu alte biserici din ţară şi din străinătate,
construcţii.
Art. 53. - (1) Membrii Sfatului de fraţi pe ţară sunt recomandaţi
de Sfatul de fraţi al bisericilor locale cu personalitate juridică şi aleşi de
Adunarea generală a reprezentanţilor prin vot secret cu majoritate simplă.
(2) Următorii 11 credincioşi de
pe lista de candidaţi sunt membri supleanţi.
(3) Sfatul de fraţi al unei
biserici locale are libertatea să recomande prin Duhul Sfânt ca membri în
Sfatul de fraţi pe ţară fraţi din orice biserică locală a Cultului Creştin
Biserica Evanghelică Română care corespund criteriilor menţionate.
(4) La fiecare 5 ani, Adunarea
generală a reprezentanţilor alege Sfatul de fraţi pe ţară.
Art. 54. - Sfatul de fraţi pe ţară alege prin vot
secret, dintre membrii săi, Biroul executiv al cultului.
Art. 55. - Sfatul de fraţi pe ţară are competenţa de a
dispune Biroului executiv măsurile care se impun prin hotărâri, dacă sunt
prezenţi cel puţin două treimi dintre membrii săi.
Art. 56. - Componenţa Sfatului de fraţi pe ţară va fi
adusă la cunoştinţa tuturor bisericilor locale.
Art. 57. - Membrii Sfatului de fraţi pe ţară au datoria
să se deplaseze în bisericile locale din structura cultului în scopul vestirii
Evangheliei şi îndrumării spirituale.
Art. 58. - Sfatul de fraţi pe
ţară are următoarele atribuţii:
a) veghează ca doctrina Bisericii Evanghelice Române să
rămână neştirbită, în conformitate cu Mărturisirea de credinţă;
b) organizează întâlniri
periodice pentru cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu de către fraţii lucrători;
c) încurajează şi se preocupă
de înaintarea lucrării lui Dumnezeu în ţară şi pe câmpurile misionare;
d) participă, în bisericile locale, la solicitarea
Sfatului de fraţi al acestora, la rezolvarea problemelor de ordin spiritual sau
organizatoric care i-au fost semnalate;
e) coordonează şi acordă sprijinul tehnic şi financiar
necesar pentru construirea şi întreţinerea lăcaşurilor de cult din întreaga
ţară;
f) aprobă acordarea de ajutor
material bisericilor şi credincioşilor aflaţi în dificultate;
g) ţine consfătuiri ordinare trimestriale şi
extraordinare ori de câte ori este necesar;
h) controlează activitatea financiară a Biroului
executiv;
i) propune Adunării generale a reprezentanţilor
modificarea prezentului statut şi a Mărturisirii de credinţă atunci când este
necesar;
j) primeşte anual raportul comisiei de cenzori;
k) dispune asupra patrimoniului bisericilor locale
desfiinţate.
Art. 59. - Sfatul de fraţi pe ţară este împuternicit să
intervină şi să ia decizii conform art. 28 şi 44 în orice biserică locală în
următoarele cazuri:
a) sfatul de fraţi local este contestat;
b) în biserica locală există dezordine, neînţelegeri,
dezbinări, conflicte;
c) nu există lucrători sau cei existenţi sunt
compromişi moral şi spiritual.
Art. 60. - (1) In situaţia în care unul sau mai mulţi
membri ai Sfatului de fraţi pe ţară, din motive de vârstă, sănătate ori
discernământ spiritual, nu se mai poate/pot deplasa şi nu îşi mai poate/pot
îndeplini îndatoririle care îi/le revin potrivit prevederilor art. 52, 57 şi
58, Sfatul de fraţi pe ţară numeşte înlocuitori dintre credincioşii
nominalizaţi de Adunarea generală a reprezentanţilor ca membri supleanţi.
(2) Aceeaşi procedură se aplică şi în situaţiile în
care unul sau mai mulţi membri din Sfatul de fraţi pe ţară manifestă abateri de
la Mărturisirea de credinţă, sunt contestaţi de bisericile locale din care fac
parte, au demisionat sau au decedat.
SECŢIUNEA a 2-a
Biroul executiv
Art. 61. - (1) Biroul executiv este subordonat Sfatului
de fraţi pe ţară şi coordonează următoarele colective de lucru: administrativ,
secretariat, personal, financiar-contabil şi, după caz, consilierii pe probleme
de învăţământ, juridice, redacţie, misiune şi altele asemenea.
(2) Biroul executiv nu este o ierarhie ecleziastică, ci
un organism operativ alcătuit din fraţi care să reprezinte interesele
bisericilor în relaţiile cu statul sau cu terţe persoane şi care desfăşoară
activităţi de interes general ale frăţietăţii.
Art. 62. - Biroul executiv este compus din 3 delegaţi,
dintre care unul este prim-delegat. Funcţia de prim-delegat, echivalentă cu
funcţia de preşedinte, nu este o funcţie de conducere în cadrul cultului, ci
este o funcţie de reprezentare şi slujire.
Art. 63. - Membrii Biroului executiv sunt aleşi pe
funcţii de către Sfatul de fraţi pe ţară pentru o perioadă de 5 ani. La
expirarea mandatului, ei pot fi realeşi.
Art. 64. - Primul-delegat este angajat cu contract de
muncă. Ceilalţi 2 delegaţi aleşi pot fi angajaţi şi retribuiţi în funcţie de
volumul de lucrări şi de posibilităţile financiare existente şi vor primi o
retribuţie ce va fi stabilită de Sfatul de fraţi pe ţară.
Art. 65. - In cazul în care primul-delegat nu îşi poate
exercita atribuţiile pe o perioadă mai mare de o lună, va putea fi înlocuit în
perioada respectivă de unul dintre cei 2 delegaţi.
Art. 66. - Biroul executiv este reprezentantul legal şi
autorizat al Bisericii Evanghelice Române şi are ca atribuţii principale pe
linie de cult şi pe plan administrativ următoarele:
a) pune în aplicare hotărârile
Sfatului de fraţi pe ţară şi urmăreşte finalizarea acestora;
b) reprezintă cultul în faţa autorităţilor de stat;
c) apără interesele cultului şi
ale membrilor cultului în faţa instituţiilor şi organismelor din ţară şi din
străinătate;
d) veghează la respectarea prezentului statut şi a
Mărturisirii de credinţă în toate bisericile locale;
e) încurajează şi susţine spiritual şi material orice
iniţiativă şi lucrare care se subscrie prezentului statut şi Mărturisirii de
credinţă şi are ca scop slava lui Dumnezeu şi propăşirea bisericilor;
f) eliberează, cu respectarea
legislaţiei în vigoare, autorizaţiile de funcţionare pentru noile biserici
locale;
g) răspunde operativ şi cu
dăruire la orice solicitare a credincioşilor şi a bisericilor locale;
h) se preocupă de stingerea oricăror conflicte şi
promovează consecvent unitatea între fraţi şi între biserici;
i) eliberează legitimaţii de predicator-evanghelist
fraţilor care lucrează în public;
j) gestionează patrimoniul cultului, răspunde de
cumpărarea şi înstrăinarea din patrimoniul său a bunurilor mobile şi imobile,
precum terenuri, clădiri şi altele asemenea, în limita competenţei acordate de
Sfatul de fraţi pe ţară;
k) întocmeşte statul de funcţii al cultului;
l) convoacă Sfatul de fraţi pe
ţară la data programată şi ori de câte ori este nevoie;
m) convoacă fraţii cu răspundere şi lucrătorii din
bisericile locale la întâlnirile trimestriale;
n) convoacă Adunarea generală a reprezentanţilor în
sesiune ordinară şi ori de câte ori este cazul.
Art. 67. - Biroul executiv întreţine legături cu
autorităţile publice în limita competenţelor sale. Reprezentarea Bisericii
Evanghelice Române în justiţie sau faţă de terţi se face de către unul dintre
membrii Biroului executiv ori de către un împuternicit al acestuia.
Art. 68. - Biroul executiv prezintă
anual raport de activitate în faţa Sfatului de fraţi pe ţară şi la 5 ani în faţa
Adunării generale a reprezentanţilor.
Art. 69. - Pentru rezolvarea unor probleme complexe sau
a situaţiilor cu grad ridicat de dificultate, Biroul executiv consultă Sfatul
de fraţi lărgit pe ţară, compus din membri activi ai Sfatului de fraţi pe ţară
şi din membri supleanţi.
Art. 70. - Orice membru al Biroului executiv poate fi
revocat înainte de expirarea mandatului, în caz de incapacitate sau când se
face vinovat de o abatere de la prevederile
prezentului statut şi ale Mărturisirii de credinţă. Revocarea se face de către
Sfatul de fraţi pe ţară.
Art. 71. - (1) Bugetul Bisericii Evanghelice Române este
constituit din:
a) contribuţii ale bisericilor locale;
b) daruri în bani şi în natură
prin donaţii sau testamente din ţară şi din străinătate;
c) încasări din vânzarea tipăriturilor creştine;
d) venituri obţinute prin
activităţi economice desfăşurate pentru susţinerea activităţilor cultice;
e) alte surse financiare.
(2) Bugetul Bisericii
Evanghelice Române este gestionat de către Biroul executiv.
SECŢIUNEA a 3-a
Adunarea generală a reprezentanţilor
Art. 72. - (1) Adunarea generală a reprezentanţilor,
forumul suprem de îndrumare şi control al Cultului Creştin Biserica Evanghelică
Română, este formată din reprezentanţii bisericilor locale din ţară şi filiale,
indicele de reprezentare fiind de un reprezentant la 50 de membri. Bisericile cu un număr mai mic de 50
de membri pot trimite câte un reprezentant.
(2) Reprezentanţii cooptaţi în Adunarea generală a
reprezentanţilor trebuie să fie credincioşi maturi, implicaţi în lucrarea de
vestire a Evangheliei şi cu o bună mărturie în biserica locală.
Art. 73. - (1) Adunarea generală a reprezentanţilor se
întruneşte o dată la 5 ani şi ori de câte ori este necesar. Intrunirile sunt
considerate legal constituite atunci când sunt prezenţi două treimi din totalul
reprezentanţilor convocaţi.
(2) Convocarea Adunării generale a reprezentanţilor se
face de către Biroul executiv, cu cel puţin 30 de zile înainte, fiecărui
reprezentant comunicându-i-se în scris ordinea de zi, data şi locul
desfăşurării lucrărilor.
Art. 74. - (1) Adunarea generală a reprezentanţilor are
următoarele atribuţii:
a) reconfirmă sau, după caz, alege Sfatul de fraţi pe
ţară;
b) confirmă Biroul executiv;
c) dezbate problemele pe linie
de cult apărute în bisericile locale şi ia hotărâri în consecinţă;
d) primeşte raportul de activitate al Biroului
executiv;
e) aprobă completarea prezentului statut şi a
Mărturisirii de credinţă, propusă de Sfatul de fraţi pe ţară;
f) numeşte Comisia de cenzori
şi primeşte rapoartele acesteia;
g) semnează Statutul şi Mărturisirea de credinţă ale
Bisericii Evanghelice Române, prin Biroul executiv.
(2) Adunarea generală a reprezentanţilor retrage
autorizaţia de funcţionare a bisericilor care:
a) nu respectă prevederile
prezentului statut şi Mărturisirea de credinţă a Bisericii Evanghelice Române;
b) se fac vinovate de adoptarea
sau răspândirea de învăţături şi practici contrare Mărturisirii de credinţă;
c) lovesc în unitatea
credincioşilor sau a bisericilor locale surori prin provocarea de dezbinări;
d) nu mai întrunesc numărul
legal de membri şi nu mai respectă scopul propus potrivit prevederilor art. 23.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale
Art. 75. - Biserica Evanghelică
Română este o persoană juridică de utilitate publică, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general
al cultelor. De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile sale componente
locale, precum biserica locală, ansamblurile sociale şi centrele de educaţie
creştină.
Art. 76. - (1) Biserica Evanghelică Română poate
înfiinţa şi întreţine ansambluri sociale destinate îngrijirii materiale şi
spirituale a persoanelor vârstnice şi aflate în situaţii defavorizate, precum
şi a copiilor abandonaţi.
(2) De asemenea, Biserica
Evanghelică Română poate să înfiinţeze şi să întreţină centre de educaţie
creştină pentru copii şi tineret.
(3) Infiinţarea ansamblurilor sociale şi a centrelor de
educaţie creştină se face numai în baza hotărârii Sfatului de fraţi pe ţară.
Art. 77. - (1) Biserica Evanghelică Română poate
construi, amenaja şi administra din fonduri proprii, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare, edituri, tipografii, mijloace proprii de presă
şi comunicare, precum şi aşezăminte de învăţământ, de caritate creştină, case
de odihnă şi alte obiective cu caracter social si creştin, în calitate de
furnizor de servicii sociale.
(2) Pentru asigurarea fondurilor necesare activităţilor
prevăzute la alin. (1), Biserica Evanghelică Română poate construi, amenaja şi
administra puncte de lucru cu activităţi economice şi productive.
Art. 78. - Biserica Evanghelică Română asigură prin
cadrele sale didactice şi după programa analitică proprie, elaborată pe baza
Sfintei Scripturi, predarea orelor de religie copiilor credincioşilor în şcoli
şi în bisericile locale, conform legii.
Art. 79. - (1) Biserica Evanghelică Română deţine în
proprietate bunuri mobile şi imobile, necesare desfăşurării în bune condiţii a
activităţii sale.
(2) In cazul retragerii calităţii de cult recunoscut,
patrimoniul Bisericii Evanghelice Române va fi administrat, în termenul
prevăzut de lege, de Sfatul de fraţi pe ţară, după o metodologie proprie,
conform legislaţiei în vigoare.
Art. 80. - In localităţile în
care Biserica Evanghelică Română nu are cimitire proprii şi nu există nici
cimitire comunale, înmormântarea credincioşilor decedaţi se va face în oricare
dintre cimitirele existente, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
Art. 81. - In relaţiile cu
celelalte culte recunoscute în România, atitudinea membrilor Bisericii
Evanghelice Române este de respect, pace şi neamestec, fără angajare de
polemici sau acţiuni denigratoare.
Art. 82. - Scopul adunării de cult este unul strict
religios.
Art. 83. - Biserica Evanghelică Română poate intra ca
membru cu drepturi depline în orice federaţie reprezentativă a cultelor
evanghelice din România sau din străinătate, la recomandarea Sfatului de fraţi
pe ţară şi cu aprobarea Adunării generale a reprezentanţilor.
Art. 84. - (1) Membrii Bisericii Evanghelice Române
respectă legile ţării şi sunt supuşi autorităţilor de stat, potrivit
învăţăturii Sfintei Scripturi.
(2) Jurământul depus de membrii
cultului are următoarea formulă: „Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi
ascunde nimic din ceea ce ştiu."
(3) La jurământ, membrii cultului nu vor folosi niciun
obiect de cult şi nicio altă formulă sacramentală.
Art. 85. - Biserica Evanghelică Română îşi extinde şi
îşi exercită jurisdicţia cultică faţă de comunităţile din diaspora care, ca
unităţi creştine diasporale, şi-au însuşit Mărturisirea de credinţă şi solicită
aderarea la acest cult.
Art. 86. - Biserica Evanghelică Română, prin
organismele sale specializate, poate întocmi regulamente, instrucţiuni şi
decizii şi poate emite circulare pentru buna aplicare a prezentului statut. De
asemenea, poate înfiinţa, reorganiza şi desfiinţa, după caz, diverse organisme
permanente, precum comisii, colective, secţiuni, grupuri de lucru şi altele
asemenea, şi poate constitui asemenea organisme cu sarcini pe durată temporară,
în diverse domenii şi activităţi, cu respectarea principiilor de organizare şi
funcţionare prevăzute în prezentul statut.
Art. 87. - (1) Ştampila cultului creştin Biserica
Evanghelică Română este rotundă, cu diametrul de 30 mm. Periferia este
delimitată de două cercuri concentrice la distanţă de 1 mm unul de celălalt,
cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasă. Pe circumferinţa interioară
a cercului mai mic se scrie în formă rotundă CULTUL CREŞTIN *BISERICA
EVANGHELICĂ ROMÂNĂ*. In centrul ştampilei se scrie BUCUREŞTI, str. Carol Davila
nr. 48, sectorul 5.
(2) Pentru bisericile locale, ştampila are în centru
adresa acestora.