HOTARARE Nr.
246 din 16 februarie 2006
pentru aprobarea Strategiei
nationale privind accelerarea dezvoltarii serviciilor comunitare de utilitati
publice
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 295 din 3 aprilie 2006
In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - (1) Se aprobă Strategia naţională privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, prevăzută în anexa*)
care face parte integrantă din
prezenta hotărâre.
(2) Strategia naţională prevăzută la alin. (1) stă
la baza fundamentării, elaborării şi implementării
Planului multianual de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice.
(3) Planul multianual de dezvoltare a serviciilor
comunitare de utilităţi
publice are scopul de a asigura extinderea, modernizarea si
eficientizarea serviciilor
comunitare de utilităţi publice şi a
infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora la standarde europene, în
conformitate cu angajamentele aplicabile serviciilor comunitare de utilităţi publice, asumate de România prin
Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin
Legea nr. 157/2005. Planul multianual de dezvoltare a serviciilor comunitare de
utilităţi publice se corelează cu Planul naţional de dezvoltare.
*) Anexa este reprodusă în facsimil.
Art. 2. - (1) Se desemnează Ministerul Administraţiei şi Internelor
pentru îndeplinirea funcţiei
de planificare, coordonare, monitorizare, evaluare şi implementare a Planului multianual de dezvoltare a serviciilor
comunitare de utilităţi
publice, ca organism intermediar.
(2) In vederea constituirii cadrului instituţional durabil pentru implementarea
prevederilor Strategiei naţionale
privind accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice şi ale
Planului multianual de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice, se înfiinţează Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor
comunitare de utilităţi
publice şi Unitatea centrală pentru monitorizarea serviciilor
comunitare de utilităţi
publice.
Art. 3. - (1) Planul multianual de dezvoltare a serviciilor
comunitare de utilităţi
publice se elaborează de
Unitatea centrală pentru
monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, se avizează de Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor
comunitare de utilităţi
publice şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Planul multianual de dezvoltare a serviciilor
comunitare de utilităţi
publice se revizuieşte şi se actualizează anual prin hotărâre
a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Art. 4. - (1) Comitetul interministerial pentru
monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, denumit în continuare Comitet de monitorizare, funcţionează pe lângă Ministerul
Administraţiei şi Internelor şi se va organiza în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentei hotărâri.
(2) Comitetul de monitorizare este format din
secretarii de stat desemnaţi
de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei şi Comerţului,
Ministerul Agriculturii, Pădurilor
şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi din preşedintele Autorităţii
Naţionale de Reglementare
pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală -
A.N.R.S.C. şi este asistat de
un secretariat tehnic.
(3) Componenţa nominală a
Comitetului de monitorizare şi
regulamentul său de organizare
şi funcţionare se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor,
pe baza propunerilor făcute de
ministerele si instituţiile
prevăzute la alin. (2).
(4) Comitetul de monitorizare are ca atribuţie principală monitorizarea şi
evaluarea implementării
Strategiei naţionale şi a strategiilor locale privind
accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi
prioritizarea proiectelor de investiţii, identificarea surselor de finanţare şi planificarea
fondurilor de investiţii în
vederea atingerii obiectivelor asumate de România prin Tratatul de aderare la
Uniunea Europeană, semnat de
România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
(5) Comitetul de monitorizare asigură cadrul instituţional de cooperare între instituţiile şi organismele
cu responsabilităţi în
dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a
infrastructurii tehnico-edilitare aferente, în scopul corelării şi coordonării acţiunilor şi politicilor publice necesare implementării acquisului comunitar şi atingerii conformităţii cu obiectivele asumate de România prin semnarea Tratatului de
aderare la Uniunea Europeană,
semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr.
157/2005.
Art. 5. - (1) Unitatea centrală pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, denumită în continuare Unitatea centrală de monitorizare, este o structură specializată a Ministerului Administraţiei şi Internelor care se organizează prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor
în cadrul Direcţiei generale
servicii de interes general şi
parteneriat cu asociaţiile aleşilor locali prin reorganizarea acesteia,
în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
(2) Unitatea centrală de monitorizare are următoarele atribuţii
principale:
a) coordonează şi asistă autorităţile administraţiei
publice locale pentru elaborarea şi aprobarea strategiilor proprii privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a planurilor de implementare aferente;
b) fundamentează, pe baza planurilor de implementare a strategiilor locale, Planul
multianual de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi îl supune spre analiză şi avizare
Comitetului de monitorizare;
c) coordonează aplicarea în teritoriu a măsurilor adoptate la nivel central pentru îndeplinirea angajamentelor
României incluse în planurile de implementare a acquisului comunitar şi a programelor operaţionale sectoriale cu impact asupra
serviciilor comunitare de utilităţi publice;
d) colaborează cu celelalte instituţii şi organisme
care au rol în implementarea măsurilor şi
programelor finanţate din
fonduri comunitare;
e) monitorizează şi evaluează realizarea măsurilor din planurile anuale de implementare a Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice;
f) coordonează activităţile
compartimentelor pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice din instituţiile prefectului;
g) informează periodic Comitetul de monitorizare asupra stadiului implementării Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice prin prezentarea de rapoarte, analize, informări, sinteze;
h) asigură secretariatul tehnic al Comitetului de monitorizare.
(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (2), Unitatea centrală de monitorizare colaborează cu:
a) Ministerul Mediului şi Gospodăririi
Apelor, pentru probleme de mediu;
b) Ministerul Sănătăţii, pentru probleme privind protecţia stării de sănătate a populaţiei;
c) Ministerul Finanţelor Publice, pentru probleme privind finanţarea acţiunilor
cuprinse în planurile de implementare, accesarea fondurilor comunitare şi asigurarea fondurilor necesare măsurilor de protecţie socială;
d) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, pentru probleme de infrastructură;
e) Ministerul Economiei şi Comerţului,
pentru politica energetică şi alte politici privind domeniul
serviciilor de interes public general;
f) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pentru probleme privind politica în domeniul ajutoarelor
sociale;
g) Ministerul Integrării Europene, pentru politici şi programe de dezvoltare regională;
h) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pentru programe privind
dezvoltarea comunităţilor
rurale;
i) Consiliul Concurenţei, pentru aplicarea dispoziţiilor legale privind concurenţa şi ajutorul de
stat;
j) Autoritatea Naţională de
Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală -
A.N.R.S.C, pentru probleme privind reglementarea secundară şi terţiară a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi pentru dezvoltarea unui sistem informaţional şi a unei
baze de date comune;
k) Federaţia Naţională a Patronatelor Serviciilor Publice din
România, pentru probleme privind managementul serviciilor comunitare de utilităţi publice;
l) instituţii financiare internaţionale, precum Banca Internaţională pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare,
Banca Europeană de Investiţii etc, pentru cofinanţarea programelor de investiţii necesare modernizării şi dezvoltării
infrastructurii serviciilor comunitare de utilităţi publice;
m) instituţiile financiare internaţionale, pentru accesarea fondurilor comunitare şi atragerea fondurilor de investiţii;
n) Delegaţia Comisiei Europene în România, pentru corelarea şi coordonarea acţiunilor de sprijin în implementarea prevederilor Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice.
(4) La nivelul instituţiei prefectului se înfiinţează, prin
redistribuirea aparatului de specialitate al prefectului, compartimente pentru
monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice având ca sarcină monitorizarea progresului măsurilor şi acţiunilor cuprinse în Strategia naţională şi în Planul
multianual de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice, în termen de 60 de zile de la intrarea
în vigoare a prezentei hotărâri.
Art. 6. - (1) Autorităţile administraţiei
publice locale - comunale, orăşeneşti, municipale,
judeţene sau ale municipiului
Bucureşti, după caz, - adoptă, conform reglementărilor în vigoare din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, strategii locale proprii
privind accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice, având la bază angajamentele asumate de România în procesul de negociere a
acquisului comunitar şi
prevederile strategiei naţionale,
în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
(2) Autorităţile administraţiei
publice locale de la nivelul municipiilor şi judeţelor vor
înfiinţa, prin hotărâri ale consiliilor municipale ori judeţene, după caz, prin reorganizarea aparatului propriu, structuri specializate
denumite Unitatea municipală/judeţeană
pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
(3) In cazul comunelor şi oraşelor sarcina
monitorizării, coordonării şi implementării
strategiilor locale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi
a planurilor de implementare aferente revine unităţilor judeţene
pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, în cooperare cu autorităţile administraţiei
publice locale vizate.
(4) Unităţile municipale/judeţene pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, denumite în continuare unităţi locale de monitorizare, elaborează şi actualizează anual strategiile locale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi planurile locale de implementare
aferente acestora.
(5) Unităţile locale de monitorizare au următoarele atribuţii
principale:
a) fundamentează şi coordonează elaborarea strategiilor locale privind
accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice şi
monitorizează implementarea acestora;
b) pregătesc, în colaborare cu operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice, planurile de implementare a
strategiilor locale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi le
prezintă autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene, spre aprobare;
c) asistă operatorii şi
autorităţile administraţiei publice locale în procesul de accesare
şi atragere a fondurilor
pentru investiţii;
d) pregătesc şi transmit
rapoarte de activitate către
birourile prefecturale, Unitatea centrală de monitorizare, precum şi autorităţilor de
management care gestionează instrumentele
structurale şi programele
operaţionale cu impact în
domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, după
caz.
Art. 7. - (1) Finanţarea acţiunilor
prevăzute în Planul multianual
de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi
în planurile de implementare a strategiilor locale se va realiza din următoarele surse:
a) în limita fondurilor ce vor fi aprobate anual cu
această destinaţie prin legea bugetului de stat;
b) în limita fondurilor ce vor fi aprobate anual cu
această destinaţie prin bugetele locale;
c) în limita fondurilor comunitare relevante pentru
domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, cu respectarea regulilor de accesare şi gestionare a acestor fonduri;
d) fonduri atrase prin programe de investiţii cu finanţare internaţională sub formă de granturi sau credite;
e) fonduri prevăzute în programele de investiţii negociate în cadrul contractelor de delegare a gestiunii
serviciilor comunitare de utilităţi publice: contracte de concesiune ori contracte de parteneriat
public-privat.
(2) La elaborarea şi aprobarea anuală
a bugetului de stat, respectiv a bugetelor locale, se va ţine seama de necesitatea corelării sumelor alocate din bugetul de stat către bugetele locale cu necesităţile de finanţare prevăzute în
planurile locale de implementare, corespunzător angajamentelor asumate de România prin Tratatul de aderare la
Uniunea Europeană, semnat de
România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005, şi etapizării acestora în funcţie de perioadele de tranziţie acceptate de Comisia Europeană.
(3) Ministerul Finanţelor Publice va asigura transferurile de fonduri de la bugetul de
stat către bugetele locale,
destinate investiţiilor din
sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice, corespunzător necesarului de finanţare rezultat din implementarea angajamentelor asumate, precum şi către bugetele ministerelor cu atribuţii de implementare şi derulare a programelor de lucrări de utilităţi
publice.
(4) Măsurile de sprijin susceptibile a constitui ajutoare de stat prin
care vor fi finanţate aceste
acţiuni vor fi notificate
Consiliului Concurenţei de către iniţiator/operatori, conform reglementărilor în vigoare în domeniul ajutorului de stat, iar ajutorul de
stat va fi acordat numai după autorizarea
acestuia.
(5) Operatorii au obligaţia de a raporta Consiliului Concurenţei cuantumul ajutoarelor de stat acordate, în conformitate cu
Regulamentul Consiliului Concurenţei privind procedurile de raportare şi monitorizare a ajutoarelor de stat.
Art. 8. - Ministerul Administraţiei şi Internelor
va colabora cu toate ministerele, autorităţile de management şi
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale implicate, în vederea adoptării actelor normative necesare ducerii la
îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri.
Art. 9. - Ministerul Administraţiei şi Internelor
va prezenta Guvernului o informare anuală cu privire la stadiul implementării Strategiei naţionale
privind accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a
Planului multianual de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice, cel mai târziu până la sfârşitul trimestrului I al anului următor.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga
Ministrul mediului şi gospodăririi
apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul sănătăţii,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi
familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,
Gheorghe Dobre
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
ANEXĂ
STRATEGIA NAŢIONALĂ privind
accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice
LISTĂ ABREVIERI
APM Agenţie pentru protecţia mediului
ANRSC Autoritatea
de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie
Comunală
BEI Banca
Europeană de Investiţii
BERD Banca
Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare
BIRD Banca
Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare
CE Consiliul
European
CM Comitet
de monitorizare
DG Direcţia Generală
IMA Instalaţii mari de ardere
ISO Organizaţia Internaţională pentru
Standardizare
ISPA Instrument
structural de pre-aderare
l.e. Locuitori echivalenţi
MAI Ministerul
Administraţiei şi Internelor
MFP Ministerul
Finanţelor Publice
MMGA Ministerul
Mediului şi Gospodăririi Apelor
MMSSF Ministerul
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
POS Programele
operaţionale sectoriale
PPP Parteneriat
public-privat
IFI Instituţii de finanţare internaţionale
INS Institutul
naţional de statistică
PET Ambalaje
din polietilenă tereftalată
PHARE Ajutor
pentru reconstrucţia economică - Polonia şi Ungaria
PNGD Planul
naţional de gestionare a deşeurilor
SAPARD Instrumentul
special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare
rurală
SIM Sistem
integrat de monitorizare
UE Uniunea
Europeană
UCM Unitate
centrală de monitorizare
ULM Unitate
locală de monitorizare
1. INTRODUCERE
Strategia naţională privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, aşa cum acestea sunt definite în legislaţia în vigoare, are ca obiectiv fundamental îndeplinirea
angajamentelor care vizează
domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice pe care România şi Ie-a asumat prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.
Serviciile comunitare de utilităţi publice, avute în vedere de prezenta strategie, sunt servicii de interes
public local - comunal, orăşenesc,
municipal, judeţean şi/sau intercomunal - înfiinţate şi organizate de autorităţilor administraţiei
publice locale, gestionate şi
exploatate sub conducerea/coordonarea, responsabilitatea şi controlul acestora, prin care se asigură următoarele utilităţi:
a) alimentarea cu apă;
b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;
c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale
d) salubrizarea localităţilor şi
managementul deşeurilor
solide;
e) alimentarea cu energie termică în sistem centralizat;
f) transportul public local;
g) iluminatul public;
Dimensiunea economico-socială a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi rolul
acestora în menţinerea
coeziunii sociale, reclamă şi justifică adoptarea şi
implementarea unui set de măsuri
având ca obiectiv dezvoltarea durabilă, atingerea standardelor Uniunii Europene şi eliminarea disparităţilor economico-sociale dintre statele membre ale acesteia şi România. In contextul implementării angajamentelor României vizând
domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, asumate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, accesul la fondurile comunitare şi creşterea capacităţii
de atragere şi absorţie a acestor fonduri a devenit o
prioritate a Ministerului Administraţiei şi Internelor,
în calitatea acestuia de autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate pentru domeniul serviciilor
comunitare de utilităţi
publice.
Pentru motivele prezentate mai sus, Ministerul
Administraţiei şi Internelor a elaborat şi supune spre aprobare o strategie naţională pe termen lung, cu orizont 2017, destinată accelerării şi modernizării şi dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare
aferente serviciilor comunitare de utilităţi publice.
In conformitate cu Programul de guvernare pe perioada
2005-2008, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 24/2005 pentru acordarea încrederii
Guvernului, politicile vizând dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi reforma acestui domeniu de activitate, cu implicaţii economico-sociale majore, au la bază următoarele orientări:
a) organizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice în raport cu cerinţele populaţiei;
b) introducerea standardelor de calitate
(indicatorilor de performanţă)
în baza cărora serviciile
comunitare de utilităţi
publice să poată fi monitorizate şi evaluate;
c) liberalizarea pieţei serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi
eliminarea din legislaţie a
tuturor barierelor instituţionale
care împiedică investiţiile private în infrastructura aferentă utilităţilor publice;
d) promovarea relaţiilor contractuale echilibrate, orientate către rezultat, bazate pe conceptul gestiunii delegate;
e) instituirea unui sistem de monitorizare şi evaluare a executării contractelor de delegare a gestiunii
serviciilor comunitare de utilităţi publice;
f) simplificarea procedurilor de emitere a
avizelor, acordurilor, licenţelor
şi/sau autorizaţiilor;
g) armonizarea legislaţiei cu privire la sistemul de subvenţii pentru sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice cu legislaţia comunitară în domeniu şi
la îmbunătăţirea sistemului
de tarifare;
h) adoptarea unor proceduri şi mecanisme specifice pentru monitorizarea şi evaluarea performanţelor serviciilor comunitare de utilităţi publice;
i) continuarea procesului de descentralizare având în
vedere limitarea sferei de intervenţie a Guvernului la nivel local numai pentru situaţiile în care anumite servicii publice,
programe sau proiecte nu pot fi realizate cu resurse locale şi de către autorităţile
locale, în conformitate cu principiile Cartei Europene a autoguvernării locale; procesul de descentralizare se
va desfăşura cu respectarea
principiului eficacităţii,
economicităţii, eficienţei şi cuantificării
rezultatelor pe 3 direcţii:
întărirea autonomiei locale,
descentralizarea administrativă şi
descentralizarea fiscală;
j) corelarea planurilor de amenajare a teritoriului cu
proiecte de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice;
k) redimensionarea rolului consiliilor judeţene în privinţa furnizării/prestării serviciilor comunitare de utilităţi publice;
l) focalizarea activităţii consiliilor judeţene pe realizarea investiţiilor în infrastructura tehnico-edilitară de interes judeţean;
m) consultarea publică pentru stabilirea standardelor de calitate (indicatorilor de
performanţă) pentru serviciile
comunitare de utilităţi
publice şi evaluarea acestora;
n) extinderea gestiunii delegate a serviciilor
comunitare de utilităţi
publice bazată pe contracte de
concesiune şi contracte de
parteneriat public-privat, promovarea privatizării operatorilor furnizori/prestatori ai serviciilor comunitare de
utilităţi publice şi atragerea investiţiilor private în dezvoltarea şi modernizarea sistemelor comunitare de
utilităţi publice;
o) introducerea, la nivel municipal şi judeţean, a funcţiei de
manager/director general al serviciilor comunitare de utilităţi publice care să preia activitatea primarilor / viceprimarilor sau preşedinţilor / vicepreşedinţilor de consilii judeţene legată de conducerea, coordonarea, monitorizarea şi controlul serviciilor comunitare de utilităţi publice de interes local, respectiv
judeţean;
p) clarificarea principiilor şi mecanismelor decizionale cu privire la iniţierea, fundamentarea, aprobarea şi finanţarea investiţiilor
publice de interes local;
q) elaborarea şi aplicarea Cartei serviciilor comunitare de utilităţi publice în care să se publice standardele de calitate pentru
fiecare tip de serviciu, metodologiile de monitorizare şi evaluare aferente, regulamentele de
licenţiere ş.a.;
r) introducerea manualului de audit urban al Uniunii
Europene pentru evaluarea stadiului de dezvoltare şi pentru estimarea necesarului de investiţii în infrastructura edilitar-urbană;
s) eliminarea distorsiunilor care afectează concurenţa pe piaţa
serviciilor comunitare de utilităţi publice şi
reducerea prin reglementări
adecvate a influenţei
caracterului de monopol al acestor servicii;
t) schimbarea actualului sistem de acordare a subvenţiei pentru energia termică furnizată populaţiei prin
trecerea de la subvenţionarea
producţiei brute de energie
termică la subvenţionarea energiei termice efectiv furnizată;
u) compatibilizarea tuturor actelor normative care
instituie măsuri de sprijin
susceptibile a constitui ajutoare de stat, cu prevederile legale în domeniu;
v) promovarea privatizării operatorilor producători şi
distribuitori de energie termică şi a implicării sectorului privat în finanţarea, realizarea şi exploatarea de noi capacităţi de producţie a
energiei termice, bazate pe cogenerare şi pe resurse naturale nepoluante şi regenerabile (energie geotermală, energie solară,
gaz de fermentaţie, biomasă);
w) asigurarea unui regim de funcţionare de bază pentru centralele în cogenerare dictat de necesarul urban de
energia termică, diferenţa eventuală de energie electrică necesară
municipalităţilor urmând a fi
asigurată de Sistemul
energetic naţional prin
contracte de servicii de sistem şi furnizare de energie de compensare;
x) promovarea unei politici stimulative de readucere a
localităţilor care au
abandonat sistemul centralizat de alimentare cu energie termică înapoi la situaţia încălzirii
sigure şi cu căldură ieftină;
y) implementarea programului de contorizare a căldurii la branşamentul utilizatorului prin contoare de bloc sau scară şi trecerea intensivă la contorizarea individuală a locuinţelor;
z) clarificarea rolului şi atribuţiilor
statutului, ale autorităţilor
administraţiei publice locale,
ale autorităţilor naţionale de reglementare din domeniu şi ale operatorilor şi asigurarea autonomiei funcţionale şi financiare a acestora ;
z1) elaborarea unei strategii adecvate,
specifice sferei serviciilor comunitare de utilităţi publice, cu privire la privatizarea operatorilor, inclusiv a celor
din sectorul alimentării
centralizate cu energie termică pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum;
z2) reorganizarea gestiunii centralelor
electrice de termoficare prin trecerea lor în totalitate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale şi clarificarea statutului juridic şi tehnic al centralelor termice şi electrice de termoficare (cogenerare)
administrate de autorităţile
locale;
z3) utilizarea şi aplicarea principiului "poluatorul plăteşte" în sfera serviciilor comunitare
de utilităţi publice şi internalizarea costurilor de mediu;
z4) introducerea la nivelul operatorilor
serviciilor comunitare de utilităţi publice a sistemului de management de mediu ISO 14.001;
z5) continuarea programelor privind
alimentarea cu apă a satelor,
conform Hotărârii
Guvernului nr. 577/1997 pentru aprobarea programului privind pietruirea
drumurilor comunale, alimentarea cu apă a satelor, conectarea satelor la reţeaua de electrificare şi la reţelele telefonice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Hotărârii Guvernului nr. 687/1997 privind contractarea şi garantarea de către Guvern a unor credite pentru
realizarea unor programe guvernamentale privind pietruirea drumurilor comunale,
alimentarea cu apă a satelor, asigurarea cu locuinţe sociale, refacerea şi dezvoltarea infrastructurii în intravilanul localităţilor rurale, cu modificările şi completările ulterioare şi lansarea programului naţional de realizarea a sistemelor de
canalizarea şi epurarea a
apelor uzate în localităţile
rurale şi localităţile recent declarate oraş, dar care nu dispun de infrastructura
edilitar-urbană aferentă;
z6) continuarea aplicării programului naţional privind asfaltarea drumurilor
comunitare prin modificarea şi
completarea Hotărârii Guvernului
nr. 577/1997, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
z7) asigurarea fondurilor necesare, inclusiv
prin utilizarea Fondului de mediu, pentru realizarea investiţiilor de mediu necesare îndeplinirii
angajamentelor asumate de România în procesul de negociere a Capitolului 22 al
acquis-ului comunitar, în special pentru implementarea directivelor UE
costisitoare, legate de controlul poluării, calitatea apei, managementul deşeurilor, calitatea aerului;
z8) implementarea Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, prin: dezvoltarea unui sistem
integrat de management al deşeurilor
municipale în localităţile
urbane şi rurale, inclusiv
implementarea sistemelor de colectare selectivă şi valorificare a
deşeurilor şi ambalajelor la nivelul persoanelor
fizice, instituţiilor publice şi al agenţilor economici; constituirea parteneriatelor de tip public-privat în
ceea ce priveşte reducerea
generării, refolosirea,
reciclarea şi eliminarea deşeurilor municipale; implementarea
reglementărilor care
transpun legislaţia comunitară privind depozitarea şi incinerarea deşeurilor.
z9) reactualizarea standardelor şi reglementărilor tehnice privind construcţia şi exploatarea
sistemelor de canalizare şi a
staţiilor de epurare a apelor
uzate orăşeneşti, vizând îmbunătăţirea preluării, colectării, epurării şi evacuării apelor uzate;
z10) realizarea unor sisteme integrate de
alimentare cu apă, canalizare şi epurare a apelor uzate la standarde
europene, fie prin realizarea unor noi sisteme tehnico-edilitare, fie prin
modernizarea şi
retehnologizarea celor existente, atât la nivelul localităţilor urbane, cât şi nivelul localităţilor rurale;
z11) pregătirea unui portofoliu de proiecte eligibile pentru construcţia, dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi a sistemelor de canalizare pentru localităţi urbane şi rurale
prin diverse programe de finanţare;
z12) utilizarea transparentă şi creşterea capacităţii de atragere, utilizare şi absorbţie a fondurilor de preaderare (PHARE, ISPA şi SAPARD) şi a
instrumentelor structurale, după 2007, prin pregătirea,
până la acea dată, a unui portofoliu de proiecte şi obiective de investiţii specifice infrastructurii
tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilităţi publice.
1.1. Direcţii de acţiune
Strategia naţională privind
accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice are la bază următoarele direcţii de acţiune:
a) definirea şi stabilirea cadrul instituţional şi
organizatoric necesar îmbunătăţirii managementului serviciilor
comunitare de utilităţi
publice;
b) stabilirea atribuţiilor, competenţelor
şi responsabilităţilor între factorii implicaţi în înfiinţarea, organizarea, funcţionarea, gestionarea şi exploatarea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi partajarea acestora pe baza principiului descentralizării serviciilor publice, autonomiei
locale, subsidiarităţii şi proporţionalităţii;
c) crearea cadrului şi a instrumentelor necesare gestionării eficiente a fondurilor de investiţii necesare modernizării şi dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare
aferentă serviciilor
comunitare de utilităţi
publice;
d) popularizarea procedurilor specifice şi facilitarea accesului la resursele
financiare necesare accelerării
dezvoltării serviciilor comunitare
de utilităţi publice;
e) utilizarea eficientă a resurselor - umane, materiale, financiare - disponibile, proprii
sau atrase;
f) transferul gradual al componentei de protecţie socială din zona operaţională în zona exclusivă a administraţiei
publice centrale şi locale;
g) susţinerea efectivă şi coerentă, prin
programe şi politici
guvernamentale adecvate, a reabilitării, modernizării şi dezvoltării la standarde UE a serviciilor comunitare de utilităţi publice, în special în zonele defavorizate,
ca factor esenţial pentru menţinerea şi întărirea
coeziunii economico-sociale. Direcţiile de acţiune
adoptate trebuie avute în vedere, însuşite şi aplicate
atât la nivel central cât şi
la nivel local - de către
autorităţile administraţiei publice locale comunale, orăşeneşti, municipale sau judeţene - în pregătirea
şi adoptarea propriilor
strategii de accelerare a dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice.
1.2. Obiective generale
Strategia naţională privind
accelerarea dezvoltării serviciilor
comunitare de utilităţi
publice are următoarele
obiective generale:
a) atingerea conformităţii cu prevederile legislaţiei UE aplicabile serviciilor comunitare de utilităţi publice;
b) respectarea angajamentelor asumate de România cu
privire la implementarea acquis-ului comunitar aplicabil serviciilor comunitare
de utilităţi publice;
c) atingerea conformităţii cu standardele comunitare privind calitatea şi cantitatea serviciilor comunitare de
utilităţi publice;
d) creşterea capacităţii
de absorţie a resurselor
financiare alocate din fonduri comunitare şi de atragere a fondurilor de investiţii;
e) creşterea capacităţii
de elaborare, promovare şi
finanţare a proiectelor de
investiţii aferente
infrastructurii de interes local;
f) creşterea graduală a
capacităţii de autofinanţare a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, corespunzător nivelelor acceptate în Uniunea
Europeană;
g) satisfacerea cerinţelor de interes public ale colectivităţilor locale şi creşterea bunăstării populaţiei.
h) adoptarea de norme juridice şi reglementări care
să faciliteze modernizarea şi dezvoltarea serviciilor comunitare de
utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare
aferente, deschiderea pieţei,
eficientizarea furnizării/prestării serviciilor şi creşterea calităţii acestora;
2. OBIECTIVELE SPECIFICE SECTORULUI SERVICIILOR
COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE
2.1. Serviciul de alimentare cu apă, canalizare şi epurare a apelor uzate
Serviciul public de alimentare cu apă, canalizare şi epurare a apelor uzate este reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind
organizarea şi
funcţionarea
serviciilor publice de alimentare cu apă şi
de canalizare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 634/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
România este în plin proces de construcţie şi adaptarea a sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare pentru a se conforma directivelor europene privind
calitatea apei potabile şi
epurarea apelor uzate. Obiectivul implementării este concentrarea eforturilor şi a resurselor în vederea conformităţii cu aceste directive.
Cerinţele
directivelor europene specifice acestui domeniu sunt transpuse în totalitate în
legislaţia românească prin: Legea 458/2002 privind calitatea
apei potabile, cu modificările
şi completările ulterioare, respectiv Hotărârea Guvernului nr.188/2002 pentru
aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare
în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare.
In conformitate cu angajamentele asumate de Guvernul
României prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, au fost aprobate Planurile de Implementare a Directivei
98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman, respectiv a
Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate orăşeneşti.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a
elaborat legislaţia primară privind organizarea şi funcţionarea serviciului de alimentare cu apă, canalizare şi
epurare a apelor uzate care stabileşte responsabilităţile
autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ale operatorilor şi ale utilizatorilor serviciului de
alimentare cu apă şi de canalizare cu privire la înfiinţarea, organizarea, conducerea,
gestionarea, monitorizarea şi
controlul serviciilor comunitare de utilităţi publice furnizate/prestate utilizatorilor, respectiv la funcţionarea, exploatarea, întreţinerea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare.
De asemenea, legislaţia secundară şi terţiară subsecventă adoptată de către
Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice
de Gospodărie Comunală - A.N.R.S.C., după înfiinţarea acesteia în anul 2002, defineşte indicatorii de performanţă şi parametrii de
calitate ai fiecărui tip de
serviciu pe care operatorii trebuie să îi respecte pentru a putea fi licenţiaţi. Evaluarea
operatorilor serviciilor comunitare de utilităţi publice în vederea licenţierii a început în cursul anului 2003 şi include şi condiţionalităţi privind planurile de conformare la prevederile legale prin care
sunt transpuse prevederile directivelor U.E..
Obiectivul conformării cu acquis-ul comunitar privind calitatea apei potabile este de a
proteja sănătatea oamenilor de efectele adverse ale
contaminării apei destinate
consumului uman şi de a
asigura ca apa destinată
consumului uman este potabilă
şi curată. Obiectivul conformării cu legislaţia privind epurarea apelor uzate orăşeneşti este de a
proteja mediul înconjurător de
efectele adverse ale descărcărilor în receptorii naturali a apei uzate
colectate de pe teritoriul localităţilor şi a apei
uzate provenite din anumite sectoare industriale, în special din industria
alimentară.
România nu poate îndeplini în prezent cerinţele acquis-ul comunitar în domeniu, fapt
pentru care, în urma negocierilor purtate cu Uniunea Europeană, a obţinut anumite perioade de tranziţie în vederea realizării conformării.
Principalele motive pot fi identificate în tehnologia de tratare şi epurare depăşită, în instalaţiile şi echipamentele uzate fizic şi moral care nu sunt adecvate pentru tratarea apei din actualele
sursele de apă disponibile sau
pentru epurarea apelor uzate, precum şi în starea reţelelor
de distribuţie sau a
sistemelor de canalizare (reţele
vechi pe care se produc avarii frecvente, se înregistrează pierderi importante de apă şi care facilitează
contaminarea apei potabile). Toate acestea conduc, în prezent, la
imposibilitatea de a asigura la robinetul consumatorilor apă potabilă de calitate timp de 24 de ore/zi. In ceea ce priveşte epurarea apei uzate, ineficienta -
echipamentului de epurare şi
pierderile din sistemul de canalizare sunt principalele motive pentru care
cantităţi mari de apă uzată neepurată sunt încă descărcate în mediul acvatic sau în pânza freatică.
Ministerul Administraţiei şi Internelor
este responsabil pentru elaborarea unui program de acţiune pentru reabilitarea, modernizarea şi construcţia
sistemelor de alimentare cu apă şi a sistemelor
de colectare şi epurare a
apelor uzate orăşeneşti în aglomerările cu peste 2.000 l.e., precum şi pentru centralizarea planurilor de conformare şi monitorizează şi controlează implementarea acestora.
ANRSC este responsabilă pentru elaborarea procedurilor, regulamentelor şi metodologiilor-cadru, licenţierea operatorilor, avizarea preţurilor şi tarifelor, şi
pentru monitorizarea şi
controlul indicatorilor de performanţă şi implementarea
legislaţiei privind serviciul
de alimentare cu apă şi de canalizare.
Autorităţile administraţiei
publice locale sunt responsabile, ţinând seama de cerinţele planurilor de conformare, pentru realizarea sistemelor de
alimentare cu apă, canalizare şi epurare a apelor uzate orăşeneşti şi pentru
asigurarea condiţiilor pentru
ca serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare să se conformeze la prevederile legate prin
care sunt transpuse directivele U.E.
Operatorii au responsabilitatea privind conformarea cu
prevederile de calitate ale apei potabile furnizate, respectiv a apelor epurate
evacuate în receptorii naturali, monitorizarea, informarea consumatorilor, a
autorităţii de sănătate publică şi a autorităţilor administraţiei
publice locale.
Pentru a se conforma cerinţelor privind calitatea apei pentru consumul uman, România a preluat
următoarele responsabilităţi de implementare:
a) implementarea unui sistem de monitorizare a calităţii apei potabile pentru întreaga ţară;
b) implementarea îmbunătăţirilor
tehnologice la staţiile de
tratare a apei;
c) reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie a
apei potabile;
d) înlocuirea instalaţiilor interioare la nivelul utilizatorilor şi generalizarea contorizării.
Costurile înlocuirii instalaţiilor interioare trebuie acoperite de către proprietari, ceea ce implică un cost suplimentar. Pentru îndeplinirea în timp a acestor
înlocuiri, trebuie introduse stimulente pentru proprietari.
O problema importantă din zona serviciului de alimentare cu apă şi canalizare
constă în construirea şi reabilitarea sistemelor de colectare,
canalizare, epurare şi
evacuare (reţele de
canalizare, colectoare, staţii
de epurare a apelor uzate orăşeneşti, staţii de pompare ş.a.)
pentru a se atinge conformitatea tehnică cu acquis-ul comunitar privind epurarea apei uzate. In acelaşi timp, constrângerile importante sunt
direct legate de finanţarea
insuficientă în raport cu
necesarul mare de investiţii
identificat.
Costuri foarte mari sunt generate de necesitatea de a:
a) construi noi staţii de epurare a apelor uzate;
b) moderniza / reabilita staţiile existente de epurare a apelor uzate;
c) moderniza / reabilita staţiile existente de epurare a apelor uzate
din industria alimentară;
d) extinde şi reabilita sistemele existente de colectare, canalizare şi evacuare a apelor uzate;
e) construi şi/sau extinde sistemele de canalizare şi epurare a apelor uzate, Intrucât investiţiile ce trebuie realizate în acest domeniu se vor reflecta într-o
creştere a tarifelor pentru
furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare,
este necesar să se ia în calcul faptul ca apa potabilă nu poate fi privită pur şi simplu ca o marfă, ci ca o componentă vitală a necesităţilor umane. In acest context, măririle
de tarif pentru acest serviciu trebuie limitate la nivelul suportabilităţii populaţiei dar, în acelaşi
timp, trebuie să stimuleze
economia şi reducerea
consumului.
Având în vedere efortul investiţional pe care îl presupune conformarea cu cerinţele acquis-ului comunitar din domeniul
serviciului de alimentare cu apă, canalizare şi
epurarea apelor uzate, problemă ce nu poate fi rezolvată până la data aderării, sunt necesare măsuri energice şi coerente, precum şi coordonarea eforturilor şi acţiunilor
tuturor părţilor implicate, care să valorifice perioadele de tranziţie obţinute în cadrul procesului de negociere. Planurile de implementare
adoptate la nivel local vor ţine
seama termenele prevăzute în
planurile de implementare şi
de termenele stabilite cu Autorităţile de management responsabile şi acceptate de Uniunea Europeană.
Termenul de implementare a Programului de
reabilitare, modernizare şi construcţie a sistemelor de colectare şi a staţiilor de epurare în aglomerările cu peste 2.000 l.e. este de până la 31 decembrie 2018 şi este în responsabilitatea autorităţilor administraţie
publice locale. Monitorizarea şi evaluarea anuală,
cu începere din anul 2005, a stadiului de implementare a strategiei financiare
pentru sistemele de colectare aferente aglomerărilor cu populaţie
peste 2.000 l.e. este în responsabilitatea MMGA, MAI şi MFP.
2.2. Serviciul de salubrizare a localităţilor
Serviciul public de salubrizare a localităţilor este organizat şi funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 87/2001 privind
serviciile publice de salubrizare a localităţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2002 precum şi, complementar, în baza Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001.
Implementarea în România a politicii UE privind
gestiunea deşeurile se asigură prin Strategia naţională de gestionare a deşeurilor şi Planul naţional de gestionare a deşeurilor -PNGD, documente care au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a
Planului naţional de
gestionare a deşeurilor.
Strategia şi Planul naţional
de gestionare a deşeurilor
prevăd următoarele obiective strategice:
a) dezvoltarea cadrului instituţional şi organizatoric;
b) conştientizarea factorilor implicaţi;
c) intensificarea preocupărilor privind reducerea cantităţilor de deşeuri
generate;
d) exploatarea tuturor posibilităţilor tehnice şi economice privind recuperarea şi reciclarea deşeurilor;
e) dezvoltarea metodelor şi sistemelor pentru sortarea la sursă şi/sau înainte de
depozitare;
f) dezvoltarea de tehnologii şi facilităţi de tratare a deşeurilor
conforme cu normele europene şi
naţionale;
g) dezvoltarea unor tehnologii de eliminare finală a deşeurilor conforme cu cerinţele europene şi naţionale.
De asemenea, PNGD propune, într-o abordare regională, un sistem integrat de management al deşeurilor în conformitate cu
principiile UE privind managementul deşeurilor:
a) prevenirea producerii de deşeuri: aplicarea tehnologiilor curate,
economisirea materialului în timpul manufacturării şi introducerea
standardelor noi de manufacturare pentru producerea bunurilor; prevenirea
producerii deşeurilor necesită şi o schimbare în comportamentul consumatorilor, prin orientarea
preferinţelor acestora spre
produsele cu o viaţă mai lungă;
b) reciclarea deşeurilor urbane: nivelul reciclării materialelor recuperabile din deşeurile urbane va fi gradual crescut de la 1%, în prezent, la 60% în
2020;
c) reciclarea deşeurilor speciale: rate speciale de recuperare au fost stabilite
pentru deşeurile din
împachetare, deşeurile
petroliere si deşeurile
bateriilor şi acumulatorilor
din plumb.
Conform Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor, organizarea activităţilor de colectare, transport şi eliminare a deşeurilor municipale este una dintre obligaţiile administraţiei publice locale
PNGD reprezintă instrumentul care stabileşte un sistem unitar pentru managementul deşeurilor municipale, prevede stabilirea graduală la nivel naţional a unui sistem de management al deşeurilor municipale şi constă în:
a) colectarea / colectarea selectivă;
b) transportul şi transferul deşeurilor;
c) recuperarea şi reciclarea anumitor fracţiuni din deşeurile
municipale cu accent pe ambalajele de plastic (PET);
d) recuperarea energiei;
e) tratarea deşeurilor şi
neutralizarea acestora;
f) depozitarea (eliminarea finală) în depozite controlate, conforme cu
legislaţia de mediu în
vigoare.
In prezent, la nivel local, deşeurile municipale nu sunt colectate selectiv în vederea valorificării materialelor reciclabile (hârtie,
carton, sticlă, metale,
materiale plastice), decât într-o foarte mică măsură. Se poate afirma că aproximativ 40% din componentele deşeurilor municipal reprezintă materiale reciclabile, din care cea. 20%
au mari şanse de recuperare,
nefiind contaminate. In urma colectării selective prin proiecte pilot, doar 2% din materialele
reciclabile total generate sunt valorificate. Restul se elimină prin depozitare, pierzându-se astfel mari
cantităţi de materii prime
secundare şi resurse
energetice.
Pentru implementarea colectării selective este necesară introducerea sau modernizarea serviciului de colectare, sistemul
dezvoltându-se în acelaşi timp
cu procesul de conştientizare şi informare a cetăţenilor.
România, în urma procesului de negociere cu U.E. a obţinut o etapizare a implementării acestui tip de sistem, astfel:
a) 2004-2006, experimentare (proiecte pilot), conştientizare populaţie;
b) 2007-2017, extinderea colectării selective la nivel naţional;
c) 2017-2022, implementarea colectării selective în zone mai dificile (locuinţe colective, mediu rural dispersat, zone
montane).
Această
creştere, în acelaşi timp raţională şi graduală, a colectării
selective este cu atât mai justificată cu cât permite:
a) desfăşurarea în timp a investiţiilor necesare, evitându-se astfel o creştere prea mare şi
rapidă a costurilor gestionării deşeurilor faţă de
capacitatea de suportabilitate a populaţiei;
b) consolidarea şi extinderea capacităţilor de reciclare, care pot astfel să urmărească mai bine evoluţia cantităţilor
colectate, contribuind la o valorificare optimă, dezvoltarea industriei de reciclare şi o reducere semnificativă a cantităţilor de
materii prime importate.
Compoziţia şi
caracteristicile deşeurilor
menajere din România (ex. umiditatea de cea. 50-60% şi puterea calorică
mai mică de 8400Kj/kg), precum
şi costurile mai ridicate ale
acestei metode de eliminare a deşeurilor menajere nu permit incinerarea în viitorul apropiat. In
prezent, în România nu există
incineratoare pentru deşeurile
municipale. Se aşteaptă ca prima capacitate de incinerare să fie instalată până în 2016.
Depozitarea reprezintă principală formă de eliminare a deşeurilor municipale.
Transpunerea în legislaţia internă a cerinţelor Directivei 1999/31/CE privind
depozitarea deşeurilor
s-a realizat prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 349/2005
privind depozitarea deşeurilor.
Prin această hotărâre se
introduce următoarea
clasificare a depozitelor de deşeurilor, în funcţie
de natura deşeurilor
depozitate:
a) depozite pentru deşeuri periculoase - clasa „a";
b) depozite pentru deşeuri nepericuloase - clasa „b";
c) depozite pentru deşeuri inerte - clasa „c".
Azi în România există 256 de depozite de deşeuri municipale în funcţiune în zona urbană
( care primesc deşeuri
colectate de firmele de salubritate în zonele urbane), din care:
a) 16 depozite sunt conforme sau vor deveni conforme
cu normele europene până la
31.12.2006;
b) 240 de depozite neconforme cu cerinţele europene, care vor sista activitatea
de depozitare etapizat.
Depozitele de deşeuri vor fi realizate şi exploatate conform legislaţiei naţionale
specifice, armonizată cu
legislaţia comunitară.
In România, până în 2017, se vor construi 65 depozite de deşeuri conforme cu legislaţia U.E., din care 16 sunt deja realizate.
Strategiile de dezvoltare a serviciilor comunitare de
utilităţi publice adoptate la
nivel local, vor conţine
prevederi pentru conformare acestora la cerinţele de mediu prevăzute
în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Astfel, se vor prevedea, în planurile de implementare, cerinţele şi indicatorii de performanţă ai serviciilor publice de salubrizare a localităţilor în vederea îndeplinirii ţintelor prevăzute pentru colectarea şi valorificarea ambalajelor şi deşeurilor de
ambalaje, a baterilor şi
acumulatorilor, a deşeurilor
de echipamente electrice şi
electronice ş.a.
In scopul reglementării activităţii de
gestionare a ambalajelor şi a
deşeurilor de ambalaje, a fost
adoptată Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind
gestionarea ambalajelor şi a
deşeurilor de ambalaje, care
transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 94/62/CE privind
ambalajele şi deşeurile de ambalaje, cu amendamentele ulterioare.
In 2003, nivelul colectării deşeurilor a
fost de aproximativ 80% în zonele urbane. Se previzionează că se va extinde colectarea deşeurilor în zonele urbane atingând 100% din colectare până în 2016. In prezent, colectarea
selectivă este practicată
doar în anumite zone urbane cu densitate mare şi doar într-un procent foarte scăzut. Se anticipează
ca nivelul colectării
selective să atingă aproximativ 8% (din totalul colectării) până în 2008.
Pentru a minimiza costurile şi impactul asupra mediului, activităţile de transport vor fi optimizate. Va fi realizată o reţea de staţii de
transfer, luând în calcul distanţele ce sunt acoperite pentru colectare, recuperare, tratament şi depozitare.
Ministerul Administraţiei şi Internelor
are următoarele responsabilităţi cu privire la implementarea Directivei
1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor:
a) participă la elaborare planurilor de gestionare a deşeurilor municipale;
b) urmăreşte
îndeplinirea obiectivelor din PNGD şi sprijină
autorităţile administraţiei publice locale pentru atingerea
acestora;
c) sprijină autorităţile
administraţiei publice locale
în crearea unui sistem pentru reciclarea materialelor şi deşeurilor
recuperabile;
d) elaborează, împreună cu
autorităţile administraţiei publice locale, strategii şi programe sectoriale de gestionare a deşeurilor;
e) participă, împreună cu alte
autorităţi publice, la
elaborarea reglementărilor
specifice pentru gestionarea deşeurilor menajere şi
municipale;
f) organizează şi realizează, împreună cu autorităţile
administraţiei publice locale,
sisteme de gestionare a deşeurilor
menajere, integrate în planurile de urbanism general şi amenajarea teritoriului şi urmăreşte realizarea proiectelor din acest
domeniu;
g) elaborează reglementări
specifice privind obligaţiile
consiliilor locale legate de gestionarea deşeurilor.
In vederea implementării Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor, autorităţile judeţene au următoarele responsabilităţi:
a) coordonează activitatea autorităţilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean şi interjudeţean privind gestionarea deşeurilor;
b) acordă autorităţilor
locale spijin şi asistenţă tehnică în elaborarea planurilor locale de gestiune a deşeurilor;
c) adoptă planurile judeţene
privind gestiunea deşeurilor;
d) hotărăsc asocierea cu alte
autorităţi ale administraţiei publice locale şi/sau judeţene pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor;
e) analizează propunerile făcute
de autorităţile administraţiei publice locale -comunitare, orăşeneşti, municipale - în vederea elaborării prognozelor pentru refacerea şi protecţia
mediului;
f) urmăresc şi asigură respectarea de către autorităţile
locale a prevederilor actelor normative din domeniul gestiunii şi depozitării deşeurilor,
elaborează, revizuieşte şi publică planuri
de gestionare a deşeurilor la
nivel judeţean.
In vederea implementării Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor, autorităţile locale- comunitare, orăşeneşti, municipale
- au următoarele responsabilităţi:
a) urmăresc şi asigură: îndeplinirea prevederilor din planurile
de gestionare a deşeurilor şi asigură curăţenia
localităţilor prin: sistemul
de colectare, transport, neutralizare, valorificare, incinerare şi depozitare finală; implementarea şi controlul funcţionării sistemului, inclusiv respectarea
etapizării colectării selective a deşeurilor; dotarea căilor de comunicaţie şi a locurilor
publice de colectare cu un număr suficient de recipiente pentru colectarea selectivă a deşeurilor; colectarea selectivă şi transportul la
timp al întregii cantităţii de
deşeuri produse pe teritoriul
localităţilor; existenţa unor depozite finale pentru deşeurile colectate selectiv, imensionate
corespunzător şi amenajate pentru a asigura protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului;
interzicerea depozitării deşeurilor în alte locuri decât cele
destinate depozitelor stabilite prin documentaţiile urbanistice; elaborarea de instrucţiunii pentru agenţii
economici, instituţii şi populaţie privind modul de gestionare a deşeurilor în cadrul localităţilor şi aducerea
la cunoştinţa acestora prin mijloace adecvate;
b) aprobă studii şi prognoze
privind gestionarea deşeurilor;
c) hotărăsc asocierea cu
alte autorităţi ale administraţiei publice locale, precum şi colaborarea cu agenţii economici, în scopul realizării unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor;
d) acţionează pentru
refacerea şi protecţia mediului.
2.3. Serviciul de alimentare cu energie termică în sistem centralizat
Serviciul de alimentare cu energie termică în sistem centralizat se desfăşoară în baza prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciului de alimentare
cu energie termică produsă centralizat, coroborate cu prevederile:
Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată, Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr.
78/2002 privind asigurarea condiţiilor de funcţionare
a unor centrale termice şi
electrice de termoficare aflate în proprietatea consiliilor judeţene sau locale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 643/2003, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2004 pentru adoptarea unor măsuri privind furnizarea energiei termice
populaţiei, pentru încălzirea locuinţei şi prepararea
apei calde de consum prin sisteme publice centralizate de alimentare cu energie
termică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 430/2004, Hotărârea Guvernului nr. 933/2004 privind
contorizarea consumatorilor racordaţi la sistemele publice centralizate de alimentare cu energie termică, ş.a.
Politicile şi priorităţile
privind restructurarea serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat au fost stabilite
prin Strategia naţională privind alimentarea cu energie termică a localităţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 882/2004.
Principale reglementările U.E. aplicabile domeniului încălzirii urbane în sistem centralizat sunt:
a) Directiva 2001/80/CE privind limitarea emisiilor
anumitor poluanţi în aer
proveniţi de la instalaţiile mari de ardere;
b) Directiva 93/76/CE privind limitarea emisiilor de
dioxid de carbon prin îmbunătăţirea eficienţei energetice;
c) Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării;
d) Directiva 2004/8/CE privind promovarea cogenerării pe baza cererii de căldură utilă pe piaţa internă;
e) Directiva 2002/91/CE privind performanţa energetică a clădirilor;
0 Directiva 2004/8/CE privind producerea în cogenerare a
energiei electrice bazată pe
cererea de energie termică
utilă.
In vederea armonizării legislaţiei
interne cu legislaţia U.E. a
fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 541/2003
privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere, care transpune în legislaţia internă
prevederile Directivei 2001/80/CE.
Conform prevederilor acesteia, Ministerului Administraţiei şi Internelor îi revine sarcina de a coordona implementarea
prevederilor acestui act normativ la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
Obligaţiile
privind reducerea emisiilor la coş a instalaţiilor
mari de ardere şi încadrarea în
prevederile Directivei 2001/80/CE, respectiv Hotărârii Guvernului nr. 541/2003, revin deţinătorilor de
astfel de instalaţii iar
procesul de modernizare a acestor instalaţii trebuie iniţiat şi condus de autorităţile administraţiei publice locale.
In România au fost identificate 80 de instalaţii mari de ardere - IMA - aflate în
proprietatea unităţilor
administrativ-teritoriale şi
în administrarea consiliilor judeţene sau locale.
Ţintele prioritare stabilite
pentru instalaţiile mari de
ardere din România sunt următoarele:
a) reducerea sau limitarea emisiilor provenite din
IMA, astfel încât să se
respecte integral prevederile Directivei 2001/80/CE;
b) stabilirea şi atingerea plafoanelor naţionale de reducere a emisiilor provenite din IMA;
c) monitorizarea, evaluarea şi raportarea emisiilor de poluanţi proveniţi din IMA în conformitate cu prevederile Directivei 2001/80/CE.
In baza propunerilor operatorilor, respectiv a autorităţilor administraţiei publice locale au fost solicitate perioade de tranziţie care au fost acceptate de către Comisia Europeană.
Responsabilităţile specifice operatorilor, respectiv a autorităţilor administraţiei publice locale, cu privire la IMA sunt:
a) elaborarea propunerilor de programe de reducere
progresivă a emisiilor anuale
de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 541/2003;
b) alocarea fondurilor de investiţii, cu respectarea condiţiilor impuse prin Regulamentul Consiliului
Concurenţei cu privire la
ajutorul de stat pentru protecţia mediului şi prin
Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată, precum şi implementarea programelor de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf,
oxizi de azot şi pulberi;
c) respectarea procedurilor specifice ale Directivei
2001/80/CE privind situaţiile
de funcţionare necorespunzătoare a instalaţiilor sau de întrerupere a funcţionării
echipamentelor de reducere a emisiilor;
d) monitorizarea emisiilor şi a parametrilor de proces, cu raportare la APM, Costurile de
conformare au fost estimate pe baza evaluărilor pentru conformarea tehnică la care s-au adăugat
costurile de monitorizare aferente IMA, care sunt coordonate de autorităţile administraţiei publice locale. Deoarece nivelul facturii pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum este apropiat de limitele maxime
de suportabilitate şi se aşteaptă o presiune suplimentară asupra tarifelor în următorii ani datorită
internalizării costurilor de
mediu, eliminării treptate până în 2007 a preţului naţional de
referinţă şi a subvenţiilor operaţionale
de la bugetul de stat, va fi creat un program special cu o importantă componentă de grant pentru modernizarea infrastructurii aferente şi contorizarea la nivel de branşament de imobil sau scară, în maxim 1 an după ce această strategie este aprobată.
Investiţiile IMA aflate în coordonarea MAI, aferente perioadei 2005-2017
sunt estimate la 608.300.000 Euro, din care 580.100.000 Euro sunt estimate
pentru perioada 2005-2013.
Internalizarea costurilor de mediu se va face cu
începere din trim. I 2006 şi
din această sursă se preconizează a se asigura cca. 27% din costurile de modernizare.
Pentru diferenţa se vor folosi:
a) surse ale bugetului de stat şi surse proprii: cca. 33%;
b) fondul de mediu: cea. 3%;
c) fonduri comunitare: cca. 37%.
Deoarece nivelul facturii pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum este apropiat de limitele maxime
de suportabilitate şi se aşteaptă o presiune suplimentară în anii următori
datorită internalizării costurilor de mediu, eliminării treptate până în anul 2007 a preţului naţional de
referinţă şi scăderii subvenţiei
operaţionale de la bugetul de
stat, va fi creat un program special cu o importantă componentă de
grant pentru modernizarea infrastructurii aferente şi contorizării la
nivel de branşament. Unitatea
centrală de monitorizare, pe
baza discuţiilor cu alte entităţi responsabile va realiza un studiu
pentru a crea un astfel de program în maxim 1 an după ce aceasta strategie este adoptată.
Metodologia de estimare a necesarului de investire şi a intervenţiei grantului va fi desfăşurată pe baza următoarei metodologii:
a) împărţirea oraşelor şi municipiilor cu sisteme centralizate de încălzire urbană, în 5 grupe pe baza mărimii comunităţii şi numărului de utilizatori branşaţi la sistem;
b) selectarea unei comunităţi reprezentative pentru fiecare grupă (5 cazuri) şi pregătirea unui studiu privind necesarul de
învestiţii, strategia operaţională şi scenariul de
finanţare;
c) extinderea rezultatelor analizei la nivel naţional şi estimarea nivelului necesar al grantului.
La stabilirea metodologiei de estimare a necesarului de
investiţii, în cazul IMA
aflate în proprietatea unităţilor
administrativ-teritoriale şi
în administrarea consiliilor judeţene sau locale, se va ţine seama şi de
planul de implementare, evaluările
şi termenele acceptate de
Uniunea Europeană.
2.4. Serviciul de transportul public local
Serviciul de transport public local este organizat şi funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 86/2001 privind
serviciile de transport public local de călători,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea 284/2002.
Datorită (i) lipsei de fonduri şi (ii) expertizei instituţionale insuficiente, municipalităţile întâmpină
dificultăţi în întreţinerea atât a drumurilor publice cât şi a sistemului de transport public.
Aceasta conduce la deteriorarea pavajului drumurilor şi a infrastructurii asociate din sectorul drumurilor urbane şi la îmbătrânirea parcului de vehicule şi deteriorarea şinelor
de tramvai în sectorul de transport public local.
Această
problemă permanentă necesită măsuri imediate
pentru a aduce sistemul la nivelul de întreţinere din propriile activităţi. Un sistem efectiv şi stabil de transport public local este acela care îndeplineşte cerinţele utilizatorilor săi şi care este
suportabil pentru plătitorii
de taxe. In plus, viitoarea aderare la UE, cu standardele corespunzătoare, impune necesitatea revizuirii
radicale a întregului sector.
In România, numărul de pasageri care utilizează serviciul de transport public a fost, în ultimii zece ani, în scădere. Aceasta a dus la o reducere a
folosirii mijloacelor tradiţionale
de transport public. Factorii importanţi ce influenţează nivelul cererii sunt:
a) creşterea numărului
proprietarilor de autoturisme;
b) schimbările din structura economică, cu impact asupra numărului şi locaţiilor locurilor de muncă.
Cele mai importante aspecte ce trebuie luate în
considerare sunt următoarele:
a) transportul public trebuie sa fie perceput de către publicul larg ca fiind un mijloc de
transport suportabil, confortabil şi avantajos; pentru ca această cerinţă să fie atinsă, sunt necesare învestiţii periodice în mijloacele de transport şi infrastructura aferentă pentru a se asigura că declinul calităţii
actuale a serviciului oferit este stopat. In acelaşi timp, sunt necesare scheme de îmbunătăţire a
managementului traficului care să acorde prioritate transportului public, inclusiv măsuri pentru restrângerea utilizării maşinilor personale, cum ar fi parcarea controlată în centrele oraşelor.
b) există o nevoie urgentă
de reevaluare a reţelei
stradale ce este folosită de
transportul public şi a
tipurilor mijloacelor de transport ce pot fi folosite. Aceasta va necesita o
analiză pentru a determina dacă reţeaua actuală poate
fi optimizată şi dacă îndeplineşte
necesităţile pasagerilor
existenţi şi potenţiali. De asemenea, se va analiza dacă operarea a trei tipuri de modalităţi de transport (tramvai, troleibuz şi autobuz) este cea mai eficientă metodă de operare.
c) de asemenea, se poate opta, în anumite oraşe, pentru renunţarea la transportul cu troleibuzul. Aceasta se poate realiza prin
concentrarea asupra sistemului de tramvai ca fiind coloana vertebrală a sistemului de transport public
electric, în acelaşi timp
permiţându-se autobuzelor şi microbuzelor să
opereze în zonele în care nu există linii de tramvai şi să se comporte ca afluente pentru sistemul de tramvai. Considerând
succesul relativ al microbuzului ca o formă de transport atractivă, vor fi luaţi în
calcul operatorii privaţi de
microbuze care vor continua să
opereze, în timp ce se asigură disponibilitatea resurselor adecvate pentru compania municipală de autobuze. Pentru a evita dublarea
rutelor, se va asigura că
există concurenţă pentru rute şi nu competiţie pe
călători transportaţi
pe aceeaşi rută.
Este necesar un pachet important de măsuri de investiţii pentru a facilita revenirea sectorului la un nivel susţinut. Acest pachet poate fi împărţit în câteva componente, după cum urmează:
a) la nivel naţional, Guvernul va promova o entitate centrală (un institut) ca centru de excelenţă în domeniul transportului public. Acest
institut va fi responsabil cu:
- diseminarea exemplelor pozitive, a companiilor
ce operează în alte oraşe, a profesioniştilor ce lucrează
în municipalităţi, a noilor
autorităţi de transport
stabilite în oraş şi a operatorilor de transport public.
- constatarea necesităţilor de instruire şi
stabilirea şi desfăşurarea cursurilor
corespunzătoare. Institutul va avea de asemenea puterea de a acorda calificări corespunzătoare.
b) la nivel local, municipal sau judeţean, administraţiile locale se vor concentra pe:
- întocmirea unor planuri-directoare, desfăşurarea de studii de optimizare a rutelor,
permiţând municipalităţilor să decidă dacă vor păstra reţelele
actuale de transport public sau le vor modifica;
- pregătirea unei strategii şi politici de transport corespunzătoare;
- stabilirea unei autorităţi de transport pentru oraş;
- pregătirea programelor de investiţii corespunzătoare şi fezabile care pot oferi accesul uşor la fondurile structurale ale UE şi, unde este cazul, conducerea studiilor
de fezabilitate.
c) la nivelul companiilor de transport, aspectele
principale ce trebuie considerate, sunt după cum urmează:
- creşterea transparenţei
în relaţiile dintre
municipalitate şi companiile
de transport public. Introducerea unui contract de servicii comunitare de
utilităţi publice, care deja
se foloseşte în alte ţări europene, va ajuta fiecare parte să se concentreze asupra propriului rol.
- practicile de lucru din cadrul companiilor de
transport public local trebuie să fie raportate la indicatorii celor mai bune companii care operează în transportul public. Instruirea în
managementul financiar, utilizarea optimă a activelor de capital şi managementul personalului vor forma baza unui program educaţional.
Programe de investiţii realiste şi
suportabile trebuie pregătite
pentru a acoperi necesităţile
transportului public din fiecare localitate.
Aceste programe trebui să aibă în vedere
corelarea reţelelor
serviciului de transport public local cu celelalte servicii de transport public
judeţean, regional şi naţional, prin coordonarea graficelor de circulaţie / operare ale operatorilor acestora.
De asemenea, strategia de dezvoltare durabilă a serviciului de transport public local
trebuie integrată în strategia
de dezvoltare durabilă a
localităţilor, strategie
elaborată de autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene în colaborare cu toţi factorii de decizie implicaţi.
Participarea sectorului privat trebuie luată în considerare, în special acolo unde
fondurile municipale sunt reduse. In acest scop, va fi evaluată posibilitatea de a introduce scheme de
tip PPP pentru gestiunea serviciului şi finanţarea
infrastructurii aferente acestuia.
2.5. Serviciul de iluminat public
In vederea obţinerii unui serviciu de iluminat public unitar, modern şi eficient, în conformitate cu directivele
Uniunii Europene, a fost adoptată Ordonanţa Guvernului nr. 42/2003 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de iluminat
public, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 475/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care stabileşte cadrul juridic privind înfiinţarea, organizarea, exploatarea,
gestionarea, finanţarea, şi controlul funcţionării serviciului
de iluminat public în comune, oraşe şi municipii.
3. MANAGEMENTUL SERVICIILOR COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE
3.1. Principii generale
Serviciile comunitare de utilităţi publice sunt acele servicii publice de interes local, judeţean sau regional organizate - în urma unui
larg acord social exprimat printr-o decizie democratică adoptată de
autorităţile administraţiei publice locale competente - la nivelul
unităţilor
administrativ-teritoriale în beneficiul locuitorilor acestora şi care funcţionează sub
conducerea sau coordonarea, responsabilitatea şi controlul autorităţilor administraţiei
publice locale, în baza unor reguli specifice care trec dincolo de regulile obişnuite aplicabile altor servicii:
universalitate, continuitate, adaptabilitate, accesibilitate, transparenţă.
Aceste servicii sunt furnizate /prestate fie prin
modalitatea gestiunii directe, bazată pe darea în administrare către operatori de drept public, fie prin modalitatea gestiunii
indirecte (delegate), bazată
pe contracte de delegare a gestiunii încheiate cu operatori de drept privat.
Autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale,
după caz, trebuie să-şi fundamenteze politicile, iniţiativele, programele sau reformele naţionale / locale privind serviciile comunitare de utilităţi publice pe următoarele principii:
a) serviciile comunitare de utilităţi publice sunt una din expresiile de
autonomie ale colectivităţilor
locale şi un mijloc puternic
de care acestea dispun pentru a servi interesul general; ele contribuie la
exerciţiul competenţelor colectivităţilor locale, care, în cadrul legislaţiei naţionale sau
regionale aplicabile, îşi asumă responsabilitatea pentru exerciţiul acestor competenţe;
b) serviciile comunitare de utilităţi publice contribuie la păstrarea coeziunii sociale deoarece
furnizează prestaţii cu caracter social şi asigură punerea în practică a politicilor de asistenţă hotărâte la nivel
naţional sau local; ele asigură strângerea legăturilor de solidaritate dintre locuitori, evitarea ruperii legăturilor sociale şi menţinerea
coeziunii în cadrul comunităţilor
locale, graţie calităţii bunurilor pe care le furnizează populaţiei şi în
particular categoriilor defavorizate;
c) serviciile comunitare de utilităţi publice trebuie să reprezinte o prioritate a autorităţilor administraţiei publice locale deoarece au o contribuţie esenţială la dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale, condiţionând
chiar dezvoltarea economico-socială a acestora; totodată, serviciile comunitare de utilităţi publice contribuie la repartizarea echilibrată, echitabilă şi raţională a resurselor disponibile pe teritoriul colectivităţii locale, ele ţin seama de interdependenţa dintre lumea urbană şi lumea rurală, dintre zonele cu activităţi agricole şi cele cu activităţi
industriale, precum şi de spaţiile / zonele libere care merită să fie prezervate; ele îmbină exigenţele dezvoltării şi economiei cu cele ale protecţiei sociale şi
protecţiei mediului,
sprijinindu-se, dacă este
cazul, pe ajutorul regiunilor, statului şi al organizaţiilor
internaţionale.
d) apropierea serviciilor comunitare de utilităţi publice locale faţă de cerinţele populaţie este
o necesitate fundamentală, iar
autorităţile administraţiei publice locale au de jucat un rol esenţial în furnizarea/prestarea acestor
servicii; acesta presupune, în general, un grad important de descentralizare şi autonomie locală, ca şi
participarea activă a
colectivităţilor locale la
luarea deciziilor cu privire la furnizarea/prestarea acestor servicii.
e) descentralizarea în domeniul serviciilor
comunitare de utilităţi
publice trebuie să respecte
principiile de coerenţă şi unitate de aplicarea a politicilor
publice în beneficiul tuturor cetăţenilor, de coordonare şi de solidaritate teritorială.
f) gradul posibil şi dorit de descentralizare depinde de factori ca structura
teritorială, dimensiunea
colectivităţilor locale şi regionale, natura, importanţa şi dimensiunea teritorială a serviciului, capacitatea efectivă a autorităţilor
administraţiei publice locale şi judeţene de a-şi asuma
sarcinile corespunzătoare.
g) oferta serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să fie fondată pe nevoile şi aşteptările colectivităţii
şi, în consecinţă, autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să ia
în considerare mai întâi populaţia vizată când
stabilesc cea mai bună cale de
a furniza serviciile de care sunt responsabile, In contextul societăţii actuale, aşteptările în creştere ale cetăţenilor şi condiţiile obiective evoluează rapid, în special din cauza noii economii
mondiale, ceea ce obligă
autorităţile publice, centrale
şi locale, să-şi separare competenţele şi
responsabilităţile, să evalueze nivelul serviciilor şi să asigure adaptarea şi îmbunătăţirea acestora, In domeniul serviciilor
comunitare de utilităţi
publice, trebuie să se
stabilească o delimitare clară a competenţelor şi
responsabilităţilor între
autorităţile administraţiei publice centrale şi cele locale, după caz, la diverse nivele de guvernare şi o definire echilibrată, coerentă şi acceptabilă a drepturilor şi obligaţiilor ce
revin diferiţilor actorii
implicaţi în
furnizarea/prestarea serviciilor: autorităţi publice - operatori - utilizatori. In definirea responsabilităţilor autorităţilor administraţiei
publice locale este necesar să
se evite, pe de o parte, situaţiile de vid de competenţă şi, pe de altă parte, dublările de competenţă;
această definire trebuie să se facă ţinându-se seama
de exigenţele următoare:
a) apropierea serviciilor în raport cu
utilizatorii;
b) posibilitatea entităţii însărcinate cu
furnizarea/prestarea serviciului de a-l adapta nevoilor şi circumstanţelor (flexibilitate, adaptabilitate);
c) asigurarea indicatorilor de performanţă în ceea ce priveşte calitatea, continuitatea,
eficacitatea, eficienţa,
serviciilor furnizate/prestate;
d) complementaritatea în acţiunea autorităţilor centrale şi
locale. Autorităţile
administraţiei publice
centrale şi locale, după caz, trebuie să asigure un cadrul juridic, instituţional şi
organizatoric privind serviciile comunitare de utilităţi publice, cu vocaţie
comercială sau nu, suficient
de flexibil în scopul de a permite diversificarea modului de furnizare şi de alegere a furnizorului / prestatorului,
acesta putând fi de drept public sau de drept privat, în funcţie de modalitatea de gestiune adoptată de autorităţile responsabile.
Autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale,
după caz, trebuie să garanteze, în limita constrângerilor
economice şi bugetare,
continuitatea calitativă şi cantitativă a acelor servicii comunitare de utilităţi publice considerate esenţiale pentru comunităţile locale în ansamblul lor: populaţie şi agenţi economici (utilizatori persoane fizice şi utilizatori persoane juridice).
3.2. Linii directoare adresate autorităţilor administraţiei publice centrale
Aceste linii directoare sunt destinate autorităţilor administraţiei publice centrale, în măsura în care acestea sunt responsabile cu definirea cadrului legal şi a controlului activităţii autorităţilor administraţiei
locale sau regionale. Linii directoare avute în vedere de autorităţile administraţiei publice centrale cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor
comunitare de utilităţi
publice, sunt:
3.2.1 Punerea utilizatorilor în centrul preocupărilor
a) definirea şi punerea în practică a politicilor din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice la nivel naţional, regional şi local trebuie să
se facă pe baza unei orientări globale şi integrate, care să ia în considerare persoana -nevoile sale - în totalitate, în scopul
de a oferi servicii pe măsură şi personalizate.
b) obligaţia de a informa este un corolar al principiului egalităţii de tratament; a face publicitate
actelor şi deliberărilor autorităţilor administraţiei
publice locale, regionale sau naţionale, face parte din principiile fundamentale pe care se sprijină sistemele juridice europene şi care ar trebui să fie în general o condiţie a caracterului executoriu al deciziei
administrative.
c) obligaţia de a difuza o informaţie, generală şi completă, trebuie să se
refere nu numai la regulile de drept, dar şi la ansamblul datelor referitoare la organizarea şi funcţionarea serviciului (natura prestaţiilor, preţ,
calitate, orare), care trebuie să fie puse la îndemâna oricui după modalităţi diferenţiate, ţinându-se seama de tipul de serviciu şi de caracteristicile populaţiei vizate.
d) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
adopte, cu referinţă la
nevoile specifice şi în
consultare cu colectivităţile
locale, norme minime pentru protecţia utilizatorilor şi,
dacă este cazul, conforme
prescripţiilor instrumentelor
internaţionale şi europene la care România a aderat, şi să creeze mecanismul necesar de supraveghere a respectării acestor norme.
3.2.2. Punerea in practică a unui sistem de evaluare a
performanţei
serviciilor
a) ameliorarea constantă a serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să constituie o preocupare comună a tuturor autorităţilor administraţiei
publice centrale. In acest context, autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să stimuleze
şi să însoţească crearea şi punerea în practică de către autorităţile administraţiei publice locale a unor sisteme de evaluare a serviciilor
comunitare de utilităţi
publice, care să se sprijine
pe indicatori uniformi, în funcţie de serviciu sau tipul serviciului. Totuşi, orice efort pentru a stabili sisteme de evaluare a performanţei serviciilor trebuie să fie urmărit ţinându-se
seama de competenţele
atribuite fiecărui nivel de
administraţie şi de principiul subsidiaritătii.
b) realizarea unui acord între autoritatea centrală şi colectivităţile
locale, care să se bazeze pe o
metodologie şi o serie de
definiţii comune, fără acest acord nefiind posibilă luarea de măsuri
comparabile în spaţiu şi timp. Pentru aceasta, este indispensabil
ca mijloacele de analiză să fie adaptate multiplelor servicii
comunitare de utilităţi
publice şi să fie suficient de suple pentru a ţine seama de diferenţele considerabile care există între colectivităţile locale şi de
asemenea de contextul în care se situează.
c) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie generalizeze implementarea în practică a sistemului de evaluare a serviciilor
comunitare de utilităţi
publice locale. In funcţie de
situaţia proprie fiecărei comunităţi, o asemenea generalizare ar putea să rezulte din adeziunea spontană a colectivităţilor
locale şi dintr-un pachet de măsuri stimulatoare şi constrângătoare. Adeziunea spontană este preferabilă şi mai uşor de obţinut dacă colectivităţile locale sunt consultate la definirea şi stabilirea metodologiei pe care urmează să o aplica şi dacă această
metodologie permite o punere în practică în etape, astfel încât fiecare colectivitate să poată să se angajeze în
proces alegându-şi punctul de
plecare.
d) aplicarea sistemului trebuie să fie constantă în timp şi informaţia despre rezultatele evaluării trebuie să fie continuă,
corectă şi completă.
e) evaluarea performanţei nu trebuie să
fie folosită în scopuri
politice: a arăta, în funcţie de interesele politice ale momentului,
numai rezultatele bune sau numai pe cele slabe ale colectivităţilor locale, constituie o folosire înşelătoare a informaţiei.
3.2.3. Stabilirea unei politici naţionale de informare şi consultare a partenerilor sociali
a) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
pună în practică o politică de informare la nivel naţional care ar trebui să urmărească un dublu obiectiv: să permită cetăţenilor, în
general, şi utilizatorilor, în
particular, accesul la informaţiile esenţiale
privind serviciile comunitare de utilităţi publice (obiective, resurse financiare, rezultate etc.) şi să promoveze schimburile de experienţă între autorităţile
administraţiei publice locale şi regionale care au adoptat un sistem de
evaluare.
b) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
asigure publicarea în fiecare an, la nivel naţional, a informaţiilor
disponibile privind serviciile furnizate de autorităţile administraţiei
publice locale, într-o formă
care să poată fi înţeleasă de marele
public; este necesară
asigurarea publicităţii
experienţelor inovatoare şi a rezultatelor cele mai semnificative
prin publicaţii şi rapoarte difuzate pe lângă diferitele colectivităţi, disponibile pentru public.
3.2.4. Măsuri de stimulare a dezvoltării serviciilor şi a infrastructurii aferente acestora
a) trebuie întreprinse studii şi analize periodice privind servicii comunitare de utilităţi publice, nu numai pentru a urmări mai bine activităţile locale, dar şi pentru a stimula punerea la punct a unor metode şi instrumente comune şi
pentru a favoriza cunoaşterea şi răspândirea bunelor practici,
b) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
organizeze seminarii naţionale
pentru aleşii locali şi regionali şi pentru funcţionarii
din aparatul administraţiilor
locale, chiar adevărate
cicluri de formare, pentru a favoriza evoluţia mentalităţilor şi pregătirea terenului pentru introducerea unui sistem de evaluare sau
pentru dezvoltarea pregătirii
profesionale a acestora.
c) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
condiţioneze nivelul
sprijinului financiar al statului pentru anumite cheltuieli, în special
cheltuielile pentru echipamente aferente serviciile comunitare de utilităţi publice, de existenţa unui sistem de evaluare a performanţelor, .respectiv de obţinerea anumitor rezultate care trebuie măsurate prin acest sistem.
3.2.5. Funcţionarea structurilor de suport specifice
a) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
ofere fiecărei colectivităţi care doreşte, oricare ar fi resursele sale umane şi financiare, posibilitatea evoluţiei gestiunii serviciilor sale. In consecinţă, autorităţile
administraţiei publice
centrale trebuie să încerce să facă faţă dificultăţilor tehnice şi financiare întâlnite de colectivităţile locale şi
regionale în punerea în practică a sistemelor de evaluare.
b) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
facă o analiză a nevoilor colectivităţilor care doresc să introducă un sistem de evaluare a performanţei cu privire la dotarea tehnico-materială, la personal, la situaţia economico-financiară şi la costuri.
Asemenea auditări trebuie încredinţate funcţionarilor specializaţi din administraţia
publică centrală, cabinetelor de consultanţă specializate sau ar putea fi efectuate
de colectivităţile în cauză, cu asistenţa acestora.
c) colectarea şi exploatarea datelor statistice sau a altor date, în vederea evaluării performanţei, pot cere folosirea unor resurse de care colectivităţile interesate nu dispun, sau pe care nu
sunt în măsură să le deblocheze cu rapiditatea cerută. Autorităţile
administraţiei publice
centrale trebuie să stabilească un sistem de colectare a informaţiei care să cuprindă centre naţionale şi regionale de gestiune a datelor şi' care, în colaborare cu alte autorităţile publice interesate, sunt însărcinate cu prelucrarea datelor privind serviciile comunitare de
utilităţi publice şi indicatorii de performanţă ai acestora. Autorităţile administraţiei publice centrale pot să susţină financiar iniţiativele luate în acest sens de colectivităţile locale şi
regionale.
3.2.6. Stabilirea liniilor directoare şi a cadrului de referinţă la nivel naţional
a) în anumite cazuri, în special pentru a asigura
gradul de armonizare necesar pentru reuşita sistemului de evaluare, autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
adopte şi să definească, cu consultarea colectivităţile locale, o politică naţională de evaluare a performanţei serviciilor comunitare de utilităţi publice, inclusiv un ansamblu de
principii directoare indicând modalitatea în care sectorul serviciilor
comunitare de utilităţi
publice trebuie să integreze şi să utilizeze sistemul de evaluare a performanţei. Cadrul de referinţă astfel definit trebuie să nu fie constrângător
şi să lase o perioadă rezonabilă de adaptare colectivităţilor a căror situaţie nu
permite punerea în practică
imediată a sistemului adoptat.
b) o politică naţională de evaluare a performanţei serviciilor comunitare de utilităţi publice locale trebuie să cuprindă elementele următoare:
- un sistem de strângere şi prelucrare a informaţiilor transparent care să favorizeze utilizarea unei contabilităţi separate' pentru fiecare serviciu comunal de utilităţi publice, local sau regional, în scopul
asigurării unei evaluări adecvate a costurilor;
- indicatori standardizaţi (de ex.: productivitatea, calitatea prestaţiei, eficacitatea, nivelul de satisfacţie al utilizatorilor etc.) pentru
fiecare serviciu comunal de utilităţi publice sau pentru fiecare tip de serviciu, pe care colectivităţile locale pot să-i utilizeze pentru a determina propria performanţă în furnizarea/prestarea serviciilor
comunitare de utilităţi
publice.
c) când măsurile luate la nivel naţional creează
obligaţii în sarcina
colectivităţilor locale sau
regionale, autorităţile
administraţiei publice
centrale trebuie să le aducă tot sprijinul lor, adoptând măsurile cerute, inclusiv financiare, şi creând structurile potrivite.
3.2.7. Concesiunea serviciilor comunitare de utilităţi publice către sectorul privat
a) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
adopte un cadru juridic care să lase colectivităţilor
locale posibilitatea de a alege concesiunea gestiunii serviciilor comunitare de
utilităţi publice către sectorul privat atunci când această soluţie oferă avantaje
pentru utilizatori. Regulile de pe pieţele publice privind achiziţiile de bunuri şi
servicii trebuie aplicate de către colectivităţile
locale şi în cazul gestiunii
delegate a serviciului prin intermediul sectorului privat.
b) atunci când protecţia cetăţenilor o
cere şi în special pentru serviciile
importante, dispoziţiile de
bază privind (i) condiţiile pe care operatorii privaţi trebuie să le satisfacă
atunci când oferă servicii
comunitare de utilităţi
publice şi (ii) controlul pe
care autorităţile administraţiei publice centrale sau locale îl exercită pentru a garanta respectul acestor condiţii trebuie fixat prin legislaţie.
c) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
pregătească ghiduri, manuale şi modele de contracte pentru a ajuta
colectivităţile locale care
decid să concesioneze servicii
comunitare de utilităţi
publice şi pentru a asigura un
serviciu de consultanţă tehnică pentru autorităţile administraţiei
publice locale care cer acest lucru.
d) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
stimuleze şi să ajute colectivităţile locale şi
asociaţiile lor la punerea în
practică a modulelor de
formare specifică pentru
personalul şi aleşii lor, cu privire la gestiunea şi finanţarea serviciilor şi
la relaţiile autorităţilor administraţiei publice locale cu operatorii privaţi.
In asociere cu autorităţile administraţiei
publice locale şi asociaţiile lor, autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
definească, la nivel naţional, un sistem unitar şi performant de evaluare şi de comparare a performanţelor operatorilor privaţi furnizori/prestatori de servicii
comunitare de utilităţi
publice.
3.2.8. Cooperarea intercomunitară
a) Autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să aibă libertatea de a se asocia între ele.
Formele de cooperare permise de lege trebuie să fie suficient de flexibile pentru ca colectivităţile interesate să le poată adapta
nevoilor lor specifice şi
obiective lor, cu condiţia ca
acestea să reflecte efectiv
interesul comun şi ca acesta să fie definit de consiliile locale sau judeţene, după caz.
b) Structurile de cooperare intercomunitară (asociaţiile de dezvoltare comunitară) trebuie să rămână supuse principiilor serviciului public, adică:
- principiul schimbării sau a adaptabilităţii (prestaţiile
sunt adaptate permanent nevoilor şi evoluează în
cantitate şi în calitate);
- principiul egalităţii (accesibilităţi
egale) utilizatorilor (utilizatorii sunt plasaţi pe o poziţie egală, fără discriminări sau avantaje speciale);
- principiul continuităţii (activitatea se desfăşoară într-o manieră regulată şi continuă).
3.2.9. Alte forme de cooperare
a) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
consulte autorităţile
administraţiei publice locale şi/sau structurile asociative ale acestora
în toate etapele elaborării,
punerii în practică şi evaluării serviciilor pe care acestea le furnizează în mod direct şi să ajute, în măsura posibilului, colectivităţile locale în punerea în practică a propriilor (or proiecte şi servicii).
b) autorităţile administraţiei
publice centrale trebuie să
folosească în totalitate
diferitele forme de cooperare internaţională disponibile
în scopul de a face schimb de experienţă şi de a
identifica bunele practici, în special în domenii în care există în general mai puţină experienţă, aşa cum este evaluarea nevoilor, a
riscurilor, evaluarea performanţelor serviciilor şi
a impactului prestaţiilor,
c) cadrul legislativ al participării sectorului privat la gestiunea
(furnizarea/prestarea) serviciilor comunitare de utilităţi publice locale, cu orientare comercială sau non-comercială, trebuie să faciliteze parteneriatul public-privat şi formele moderne de contracte publice şi trebuie să permită dezvoltarea cooperării, inclusiv utilizând facilităţile oferite de domeniul tehnologiilor
informaţiei.
3.3. Liniile directoare adresate autorităţilor administraţiei publice locale
Aceste linii directoare sunt destinate autorităţilor administraţiei publice locale, în măsura în care acestea sunt responsabile cu înfiinţarea, organizarea, coordonarea,
monitorizarea, evaluarea şi
controlul serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi
cu adoptarea şi definirea
normelor locale privind aceste servicii.
3.3.1. Servicii adaptate nevoilor
a) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
organizeze serviciile a căror
responsabilitate şi-o asumă astfel încât să răspundă într-o manieră eficace nevoilor populaţiei care trăieşte în teritoriul administrat, ţinând seama de necesitatea de a ameliora
continuu calitatea serviciilor lor publice pentru a ţine pasul cu evoluţia
cererilor sociale, a priorităţilor
politice generale, a exigenţelor
unei bune gestiuni economice şi
a evoluţiilor tehnologice.
b) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
vizeze asigurarea egalităţii
între utilizatori serviciilor comunitare de utilităţi publice, ceea ce ar putea necesita, dacă este cazul, ca acestora să le fie aplicat un tratament diferenţiat (tarife, ajutoare, condiţii de acces etc.) pentru a ţine seama de situaţiile
obiective diferite în care se găsesc aceşti
utilizatori sau candidaţii la
utilizarea serviciului.
c) operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să respecte principiile de neutralitate şi de non-discriminare în ceea ce îi priveşte pe utilizatorii, libertatea de opinie a
acestora şi ansamblul libertăţilor publice.
d) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
încerce să amelioreze
accesibilitatea serviciilor prin:
o mai bună apropiere geografică, implicând o optimizare a organizării birourilor şi
serviciilor administrative;
- formalităţi simplificate şi
un timp redus de acces la serviciul public;
- orare de acces compatibile cu programul cotidian
al locuitorilor;
- costuri de acces reduse, în special
pentru categoriile cele mai defavorizate;
- o mai bună administrare a cazurilor speciale (handicapaţi, persoane defavorizate).
e) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
organizeze serviciile comunitare de utilităţi publice, în special cele de natură comercială sau
industrială, astfel încât să asigure utilizatorilor, de câte ori pare
adecvat, posibilitatea de a opta între mai multe prestaţii, chiar între mai mulţi furnizori, pentru a evita ca o situaţie de monopol sau statutul public al
serviciilor să antreneze
dificultăţi în relaţiile cu utilizatorii.
3.3.2. Informaţie şi
publicitate
a) autorităţile administraţiei
publice locale şi operatorii
serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să organizeze modul de a comunica cu utilizatorii astfel încât să asigure tuturor persoanelor interesate o
cunoaştere adecvată a drepturilor lor şi a prestaţiilor pe care pot să le obţină ca şi a regulilor aplicabile şi astfel încât să
constituie un mijloc de a face să progreseze calitatea serviciului intensificând raporturile pe care
le întreţine cu mediul său. In acest scop, trebuie definită şi implementată o
adevărată politică de informare, în conformitate cu dreptul la informare recunoscut
utilizatorilor; b) pentru toate marile proiecte utilizatorii trebuie să primească informaţii
circustanţiale şi preliminare. Trebuie să se ofere posibilitatea ca utilizatorii să participe la procesul de luare a
deciziilor.
3.3.3. Simplificare administrativă
a) înfiinţarea, organizarea şi
conducerea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi
specializarea structurilor administraţiei publice locale trebuie făcute în funcţie de
nevoile cetăţenilor mai curând
decât în funcţie de nevoile
administrative, astfel încât să se evite blocarea fuxului documentelor, procedurile artificiale sau
puţin transparente pentru
utilizator, să se creeze ghişee unice şi/sau birouri mobile etc.
3.3.4. Modul de tratare a petiţiilor utilizatorilor
a) rezolvarea reclamaţiilor utilizatorilor trebuie să fie o activitate normală a oricărui
operator, indiferent de forma de gestiune şi trebuie concepută şi organizată în consecinţă. Această
activitate trebui să includă două aspecte: (i) soluţionarea
rapidă a problemelor ridicate şi (ii) remedierea în profunzime a
cauzelor, când cererea este fondată.
b) procedurile de primire a reclamaţiilor trebuie să fie simple, uşor
de asimilat şi de folosit de către utilizatori; de asemenea, trebuie
aduse pe larg la cunoştinţa acestora şi organizate pentru a permite o rezolvare rapidă.
3.3.5. Participarea utilizatorilor la gestiunea
serviciilor comunitare de utilităţi publice
a) utilizatorii trebuie să dispună de
multiple canale pentru a-şi
exprima cererile şi a-şi face cunoscute criticile privind
serviciile comunitare de utilităţi publice prin: alegerea consilierilor locali şi a primarului, dreptul de petiţie şi reclamaţie,
dreptul de a asista la reuniunile deliberative ale consiliului local/judeţean, participare la referendumuri şi eventual la alte iniţiative populare etc.
b) utilizatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice, în calitate de beneficiari /
consumatori, trebuie să fie
respectaţi şi satisfăcuţi. Aceştia trebui să fie luaţi în
considerare şi ascultaţi, atât în calitatea lor de utilizatori,
cât şi în calitatea lor de
alegători sau cetăţeni şi trebui să poată să influenţeze în mod
direct furnizarea / prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, indiferent de forma de
gestiune adoptată de autorităţile administraţiei publice locale.
c) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
încurajeze iniţiativele
private şi societatea civilă care pot să contribuie, în legătură sau în
complementaritate cu serviciile lor publice, la satisfacerea nevoilor colective
ale locuitorilor. Autorităţile
administraţiei publice locale
nu trebuie să vadă aceste iniţiative ca o concurenţă ce trebuie frânată
ci, din contră, să contribuie la înflorirea lor pentru că ele reprezintă o resursă naturală de o valoare adesea foarte apreciabilă, care nu s-ar putea găsi în bugetul local şi constituie o manifestare remarcabilă de spirit civic şi solidaritate.
3.4. Furnizarea/prestarea serviciilor comunitare de
utilităţi
publice
3.4.1. Gestiunea serviciilor
a) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
asigure punerea în practică a
unei gestiuni eficace, performante şi durabile, orientată asupra rezultatelor. O evaluare periodică şi publică a performanţei operatorilor este un instrument puternic în ameliorarea gestiunii
acestora. Pentru a face posibilă o asemenea evaluare, este necesar să se stabilească
sisteme adecvate de informare şi culegere a datelor privind serviciile furnizate/prestate şi nevoile populaţiei şi să se asigure un schimb de informaţii pertinente între diferitele autorităţi implicate.
b) o gestiune eficace, orientată asupra rezultatelor, cere o reexaminare
periodică a serviciilor, pe
baza următoarelor principii:
- punerea în dezbatere a: de ce, cum şi de către cine este furnizat / prestat un serviciu;
- asigurarea comparaţiei cu performanţa
altora, cu ajutorul unei game de indicatori pertinenţi, luând în considerare atât opiniile utilizatorilor serviciilor cât
şi ale furnizorilor potenţiali;
- consultarea contribuabililor locali, a
utilizatorilor serviciilor, a partenerilor şi a celei mai largi comunităţi de afaceri pentru a stabili noi obiective şi criterii de performanţă;
- utilizarea unei competiţii echitabile şi
deschise, de fiecare dată când
acest lucru est posibil, ca mijloc de a asigura eficienţa şi eficacitatea serviciilor.
c) serviciile comunitare de utilităţi publice trebuie adaptate, în fiecare
caz, la formele de gestiune şi
la modul de finanţare care
asigură cea mai bună sinteză între toate interesele legitime ale utilizatorilor şi care oferă cel mai bun raport cost / avantaje. Pentru aceasta ele trebuie să ţină cont de
efectele directe ca şi de
efectele induse de activitatea furnizată /prestată în ceea
ce priveşte solidaritatea
socială, protecţia mediului şi amenajarea teritoriului.
3.4.2. Finanţarea serviciilor comunitare de utilităţi publice
a) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
asigure operatorului, public sau privat, resurse suficient de stabile şi durabile pentru a-i permite să-şi ia angajamente şi
să-şi îndeplinească
misiunea la timp.
b) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
asigure un just echilibru între participarea beneficiarilor la finanţarea serviciilor prin tarif şi finanţarea prin impozite şi taxe, adică între
principiul responsabilităţii şi responsabilizării individuale şi
principiul solidarităţii.
Aceste principii nu sunt conflictuale; ponderea unuia sau a altuia trebuie să varieze în funcţie de circumstanţe şi în vederea atingerii rezultatelor
preconizate.
c) în măsura posibilului, autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să pună la contribuţie pe toţi care
beneficiază direct sau
indirect de efectele pozitive ale serviciilor.
d) serviciile comunitare de utilităţi publice trebuie să beneficieze de un mod de finanţare bine adaptat particularităţilor acestora, raţiunilor economice şi exigenţelor sociale. După
circumstanţe, care pot varia
funcţie de tipul serviciului,
de loc, de modalitatea de gestiune, sunt posibile diferite tipuri de finanţare a serviciilor pe baza principiului
„beneficiarul plăteşte": prin tarif, prin impozit, prin
taxe speciale de tipul „poluatorul plăteşte", prin
subvenţii sau prin combinaţii ale acestora.
3.4.3. Modernizare şi inovare
a) operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să participe la modernizarea gestiunii
serviciilor publice. Ei trebuie să se adapteze nevoilor schimbătoare ale populaţiei
şi să promoveze tehnologiile şi tehnicile noi atunci când acestea favorizează progresul şi permit ameliorarea satisfacerii nevoilor utilizatorilor.
3.5. Gestiunea performanţei
3.5.1. Principiile evaluării performanţei
a) evaluarea performanţei trebuie să devină criteriul principal în baza căruia se iau decizii privind opţiunile politice, în special atunci când se
iau decizii privind sistemul de gestiune a serviciilor comunitare de utilităţi publice, deoarece aceasta este un
mijloc:
de a ameliora serviciile comunitare de utilităţi publice, de corelare a rezultatele cu
nevoile, de evaluare a impactului şi a raportului calitate-preţ;
- de a îmbunătăţi controlul
autorităţilor administraţiei publice locale asupra utilizării resurselor publice;
- de a asigura utilizatorilor o informare adecvată privind serviciile;
- de a garanta o mai mare transparenţă a acţiunii publice;
- de a întări participarea cetăţenilor la stabilirea strategiilor locale şi la luarea deciziilor privind organizarea şi funcţionarea
serviciilor care trebuie furnizate / prestate.
b) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
evalueze performanţa
serviciilor prin intermediul indicatorilor de performanţă. Scopul final vizat nu trebuie să fie judecarea unei situaţii, ci ameliorarea serviciului examinat
(în termeni de eficacitate, de eficienţă şi de economie),
dar şi satisfacerea cerinţelor utilizatorilor.
c) controalele politice şi administrative trebuie să se concentreze asupra fixării obiectivelor şi
evaluării rezultatelor, lăsând în acelaşi timp o libertate de acţiune şi o
responsabilitate suficiente pentru operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice. Aceste controale trebuie să vizeze nu numai prevenirea sau sancţionarea neregularităţilor, dar şi să asigure îmbunătăţirea calităţii
prestaţiilor, punând accentul
pe coerenţa între obiectivele
fixate şi rezultatele obţinute, pe evaluarea rezultatelor şi pe măsurile de corecţie
necesare.
d) prin competenţa lor tehnică,
diversele organe de control, specializate sau generale (autorităţi statale, jurisdicţii, corpuri de inspecţie etc), trebuie să fie considerate ca garanţi şi ajutoare preţioase
pentru utilizatori atunci când se constată insuficienţele
serviciilor publice. Rezultatul investigaţiilor lor trebuie să fie comunicat autorităţilor responsabile care exercită coordonarea şi
supraveghere serviciului în cauză şi trebuie să facă obiectul unei informări adecvate a utilizatorilor.
3.5.2. Punerea în practică a sistemului de evaluare
a) autorităţile administraţiei
publice locale şi regionale
trebuie să facă eforturi pentru a planifica - în baza
orientărilor fixate la nivel
naţional - punerea în practică, în etape, a unui sistem de evaluare a
performanţei serviciilor. In
acest scop, ele trebuie să se
sprijine pe experienţele
acumulate deja în ţările
Uniunii Europene.
b) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să îşi exercită competenţele
privind evaluarea performanţelor
fie direct (prin personal propriu, specializat), fie indirect (prin recursul la
auditori de gestiune independenţi) şi să se asigure că persoanele însărcinate
cu evaluarea nu sunt susceptibile a fi influenţate de furnizorii/prestatorii serviciilor.
c) pentru colectarea şi prelucrarea datelor statistice, sau a altor date privind
serviciile comunitare de utilităţi publice, autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
participe activ la sistemul de colectare a informaţiei şi să furnizeze centrelor de gestiune create la
nivel naţional sau regional
toate datele şi indicatorii de
care dispun.
d) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
cooperare, să facă schimb de informaţii şi experienţe
proprii în vederea generalizării
bunelor practici şi a unui
cadru de auto-evaluare.
3.5.3. Ameliorarea gestiunii serviciilor comunitare
de utilităţi
publice locale
a) criteriile utilizate în evaluarea performanţei trebuie să fie cuantificabile, precise, fiabile, chiar şi atunci când situaţia evoluează, să fie cunoscute
dinainte fără să genereze mecanisme de adaptare perverse.
b) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
organizeze sisteme de analiză
comparativă pentru a fi
utilizate permanent de către
cei care iau decizii şi de către personalul însărcinat cu monitorizarea indicatorilor de
performanţă, schimbărilor şi rezultatelor diferitelor politici dar şi pentru a permite comparaţia cu rezultatele obţinute de alte servicii similare. Sistemele de analiză comparativă şi rezultatele
monitorizării trebuie să fie publicate şi accesibile tuturor utilizatorilor, prin diverse mijloace de
difuzare în masă.
3.6. Concesiunea serviciului public către sectorul privat
3.6.1. Decizia de concesiune
a) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să ia
decizia de a concesiona un serviciu comunal de utilităţi publice având în vedere numai interesul comunităţii şi pe bază de date
clare şi fiabile şi în special în funcţie de raportul calitate/preţ; concesionarea serviciilor comunitare de
utilităţi publice se face, de
regulă, prin licitaţie publică deschisă şi are drept scop selectarea acelui
operator capabil să
îndeplinească serviciul
încredinţat la indicatorii de
performanţă solicitaţi prin caietul de sarcini şi la cele mai mici preţuri. In cazul în care încredinţarea serviciului se face prin alte
proceduri de concesionare prevăzute în Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, cu modificările şi completările
ulterioare, sunt aplicabile prevederile Regulamentului Consiliului Concurenţei privind ajutorul de stat sub forma
compensărilor acordate
anumitor întreprinderi cărora
Ie-a fost încredinţată prestarea serviciilor de interes economic
general;
b) autorităţile administraţiei
publice locale nu trebuie să
concesioneze competenţele care
implică o utilizare importantă a puterii publice; concesiunea
serviciului nu trebuie să pună în pericol drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, garanţiile
legale şi alte exigenţe ale unei bune guvernări (de ex, dreptul cetăţenilor de a fi ascultaţi în chestiunile care îi privesc,
necesitatea de a justifica deciziile şi dreptul de recurs).
c) în caz de concesiune a serviciului public,
autoritatea concedentă trebuie
să păstreze responsabilitatea politică şi juridică. Este bine să se stabilească mecanisme
performante de evaluare, cuantificare, de monitorizare şi control a contractului de concesionare şi a rezultatelor activităţilor încredinţate operatorului privat însărcinat cu furnizarea/prestarea serviciului. Costul financiar pentru
autoritatea publică concedentă şi condiţiile de
acordare a oricărei contribuţii financiare publice trebuie să fie definite în prealabil în vederea evitării conferirii unui avantaj economic
operatorului. Contribuţiile
financiare publice sub forma compensărilor nu trebuie să
depăşească suma necesară acoperirii totale sau parţiale a costurilor înregistrate de operatorul privat sau public,
luându-se în considerare veniturile relevante, precum şi un profit rezonabil.
3.6.2. Clauze contractuale
a) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
definească în mod clar, în
caietele de sarcini, obiectivele concesiunii, în termeni cantitativi şi calitativi şi să asigure, în
contractul de delegare a gestiunii, o partajare clară a riscurilor şi
responsabilităţilor, o structură de finanţare clară, precum şi proceduri stricte de informare şi de evaluare a rezultatelor.
b) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
definească durata contractelor
de concesiune a serviciului ţinând
seama de nevoia operatorului de a-şi dezvolta politicile şi de a-şi amortiza
investiţiile, dar şi de necesitatea de a stimula operatorul să-şi amelioreze performanţele pentru a obţine
reînnoirea contractului; ca regulă generală, o durată de la zece la două zeci de ani ar trebui să răspundă exigenţelor.
c) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
asigure responsabilizarea operatorilor privaţi, asociindu-i, prin clauze contractuale şi structura de finanţare a serviciilor, diferitelor tipuri de risc: investiţional, industrial (costurile) şi comercial (încasările).
3.6.3. Finanţarea serviciilor în cazul gestiunii delegate
a) autorităţile administraţiei
publice locale nu trebuie să
utilizeze transferurile de fonduri publice către operator pentru a compensa rezultatele unei proaste gestiuni, ci
pentru:
- a împărţi costurile între
beneficiarii direcţi şi indirecţi;
- a acţiona în beneficiul persoanelor defavorizate;
- a încuraja serviciile cele mai puţin dăunătoare pentru
mediu;
- a asigura o dezvoltare durabilă, a face oraşul mai atractiv pentru habitat şi pentru întreprinderi.
b) după fixarea părţii din costuri care trebuie să fie acoperită din resurse publice, autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
finanţeze această parte cu prioritate prin compensări pentru constrângerile specifice
serviciului public (de ex. compensaţie pentru zonele îndepărtate, pentru tarifele reduse etc.)
c) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
identifice în mod clar subvenţiile
implicite (de ex. alocaţii de
la bugetul local, diminuarea fiscalităţii, etc), să le
consolideze în orice analiză
de gestiune şi să le acorde în urma unei alegeri clare şi făcute în deplină
cunoştinţă de cauză.
d) orice formă de transfer de fonduri publice către operatorii privaţi din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să fie făcută pe baza unui
contrat, stipulând ex-ante condiţiile de acordare, obiectivele de atins şi modalităţile de
calcul ale sumei ce trebuie transferată.
e) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să îşi organizeze evidenţa relaţiilor financiare care au loc între ele şi operatorii de servicii comunitare de utilităţi publice, precum şi evidenţa sumelor acordate pentru fiecare operator în parte.
3.7. Cooperarea
3.7.1. Cooperarea cu sectorul privat
a) participarea sectorului privat, cu orientare
comercială sau non-comercială, în furnizarea/prestarea serviciilor
comunitare de utilităţi
publice este de o mare valoare şi trebuie să fie
încurajată. Aceasta nu înseamnă ca autorităţile administraţiei
publice locale să evite
responsabilităţile ce le revin
faţă de cetăţeni, ci să dea forţelor vii
ale societăţii civile locul ce
le aparţine şi posibilitatea de a se implica.
b) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
încerce să se asocieze cu
ONG-urile şi cu ceilalţi actori din sectorul privat lucrativ şi non-lucrativ în definirea politicilor şi strategiilor serviciilor, să utilizeze energia acestora în gestiunea şi urmărirea activităţilor,
să utilizeze informaţiile pe care aceştia le deţin şi să pună la dispoziţia acestora o parte din informaţiile deţinute de administraţie, să participe la
finanţarea activităţilor acestora etc.
c) formele de parteneriat între autoritatea locală responsabilă şi operatorii
privaţi trebuie să fie complementare serviciilor oferite de
operatorii direct subordonaţi
autorităţii administraţiei publice locale, Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să aibe posibilitatea de a utiliza gestiunea delegată. In alegerea între gestiunea directă (publică) şi gestiunea
delegată (privată), decidenţii trebuie să urmărească un echilibru just între binele public şi cel mai bun raport calitate/preţ.
3.7.2. Cooperarea intercomunitară
a) autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
folosească formele de
cooperare intercomunitare existente, în special în cazul în care cooperarea
între colectivităţi constituie
condiţia necesară pentru furnizarea eficace a unui
serviciu, de exemplu atunci când mărimea unei colectivităţi şi/sau
capacitatea sa financiară sunt
limitate în raport cu dimensiunile şi costul serviciului în cauză.
b) în majoritatea domeniilor, trebuie ca structurile
de cooperare intercomunitare să atingă o masă critică, aceea care permite sinergii şi economii de fonduri, dar trebuie şi să se asigure păstrarea contactului între aceste structuri
şi fiecare din asociaţii săi şi chiar fiecare
din beneficiarii săi. Această masă critică poate să varieze în funcţie de situaţii
concrete (în special tipul de serviciu, situaţia geografică şi demografică, situaţia
infrastructurii tehnico-edilitare etc.)
c) cu ocazia creării unei asociaţii
intercomunitare, viitorii asociaţi trebuie să stabilească un plan financiar în care să fie justificată suma capitalului social.
d) finanţarea structurilor de cooperare intercomunitară trebui să aibă un anumit
grad de stabilitate şi să fie în general asigurată prin capitalul propriu, prin preţuri şi tarife plătite de
utilizatorii serviciilor, prin cotizările anuale ale asociaţilor şi prin
recurgerea la împrumut şi la
diversele subvenţii.
4. FUNDAMENTAREA STRATEGIEI PRIVIND ACCELERAREA
DEZVOLTĂRII
SERVICIILOR COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE
Pentru fundamentarea strategiei privind accelerarea
dezvoltării serviciilor
comunitare de utilităţi
publice şi pentru asigurarea
unei dezvoltări durabile a
sectorului serviciilor comunitare de utilităţi publice s-au avut în vedere următoarele:
a) asigurarea universalităţii, continuităţii,
adaptabilităţii, transparenţei şi accesului nediscriminatoriu al populaţiei la serviciile comunitare de utilităţi publice de interes vital (principiul serviciului public);
b) aplicarea principiilor economiei de piaţă în sectorul serviciilor comunitare de
utilităţi publice;
c) respectarea standardelor naţionale şi ale UE privind serviciile comunitare de utilităţi publice şi a angajamentelor României privind implementarea acquis-ului
comunitar, luate în vederea aderării;
d) menţinerea unui balanţe
echitabile între veniturile populaţiei şi tarifele
pentru serviciile comunitare de utilităţi publice (principiul suportabilităţii);
e) realizarea managementului integrat al serviciilor
comunitare de utilităţi
publice care asigură
coordonarea între autorităţile
administraţiei publice
centrale şi locale cu atribuţii şi responsabilităţi
privind realizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi
planificarea echilibrată a
resurselor financiare în funcţie
de priorităţi;
f) asistarea autorităţilor administraţiei
publice locale cu privire la înfiinţarea, organizarea şi
gestionarea serviciilor comunitare de utilităţi publice;
g) elaborarea studiilor de prognoză în vederea reducerii costurilor şi creşterii eficienţei
serviciilor comunitare de utilităţi publice;
h) armonizarea reglementărilor interne cu prevederile legislaţiei UE aplicabile serviciilor comunitare de utilităţi publice;
i) răspândirea informaţiilor de interes public în scopul asigurării unui management performant al
serviciilor comunitare de utilităţi publice la nivelul autorităţilor administraţiei
publice locale, operatorilor şi utilizatorilor/ beneficiarilor;
j) facilitarea participării societăţii
civile la luarea deciziilor privind sectorul serviciilor comunitare de
utilităţi publice;
k) implicarea activă a sectorului privat în finanţarea, realizarea şi
exploatarea/ operarea serviciilor;
l) coordonarea iniţiativelor colectivităţilor locale şi
asocierea intercomunitară;
m) promovarea dezvoltării integrate a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi monitorizarea planurilor de implementare pe baza participării tuturor părţilor implicate;
n) atingerea şi garantarea stabilităţii instituţionale şi financiare a colectivităţilor locale.
Strategia:
Strategia naţională privind
accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice este fundamentată pe trei piloni:
a) Pilonul 1: Crearea unui cadru instituţional durabil
Pentru implementarea prezentei strategii, Ministerul
Administraţiei şi Internelor, în calitate de autoritate
centrală în sfera serviciilor
comunitare de utilităţi
publice, va crea cadrul instituţional adecvat prin înfiinţarea a două
structuri: "Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor
comunitare de utilităţi publice" şi "Unitatea centrală pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice".
b) Pilonul 2: Reorientarea politicii de tarifare şi finanţare a activităţilor operaţionale şi a investiţiilor aferente serviciilor
comunitare de utilităţi publice.
Pentru aceasta este necesară redefinirea politicilor ce privesc: stabilirea, ajustarea,
modificarea şi aprobarea preţurilor şi tarifelor; acordarea subvenţiilor; delegarea gestiunii serviciilor; licentierea operatorilor;
accesul la resursele de finanţare a investiţiilor; prioritizarea şi planificarea multianuală a proiectelor.
c) Pilonul 3: Creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor de investiţii
In anii următori trebuie să
se implementeze programe de investiţii privind modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale, ceea
ce reclamă îmbunătăţirea semnificativă a capacităţii de absorbţie a fondurilor de investiţii la toate nivelele: pregătirea proiectelor, implementarea/execuţia proiectelor şi operarea/furnizarea serviciilor după punerea în funcţiune
a obiectivelor realizate.
5. PILONUL 1 - CREAREA CADRULUI INSTITUŢIONAL DURABIL
5.1. Nivelul central
5.1.1. Autorităţile responsabile
Responsabilitatea furnizării/prestării
serviciilor comunitare de utilităţi publice revine autorităţilor administraţiei
publice locale.
La nivel naţional, responsabilitatea elaborării Strategiei naţionale
privind accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi
monitorizarea şi evaluarea
implementării acesteia revine
Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Alte autorităţi ale administraţiei
centrale cu responsabilităţi
în zona serviciilor comunitare de utilităţi publice sunt:
a) Ministerul Mediului şi Gospodăririi
Apelor: pentru problemele privind conservarea şi protecţia
mediului;
b) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului: pentru probleme privind infrastructura;
c) Ministerul Economiei şi Comerţului:
pentru politica în domeniul energetic;
d) Ministerul Finanţelor Publice: pentru problemele legate de finanţarea programelor de investiţii publice de interes local;
e) Ministerul integrării Europene: pentru probleme privind cofinanţarea programelor de investiţii din fonduri comunitare;
f) Ministerul Sănătăţii: pentru probleme privind protecţia stării de sănătate a populaţiei;
g) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei: pentru probleme privind politica în domeniul ajutoarelor
sociale;
h) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale: pentru probleme privind
cooperarea în domeniul dezvoltării rurale;
i) Autoritatea Naţională de
Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală -
ANRSC: pentru probleme privind reglementarea domeniului serviciilor comunitare
de utilităţi publice -
avizarea preţurilor şi tarifelor, acordarea licenţelor, monitorizarea şi controlul indicatorilor de performanţă şi implementarea legislaţiei specifice serviciilor.
5.1.2. Comitetul interministerial pentru
monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice
Strategia:
La nivel naţional, se va înfiinţa Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor comunitare
de utilităţi
publice care va fi format din reprezentanţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Mediului şi Gospodăririi
Apelor, Ministerul Economiei şi
Comerţului, Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor
şi Turismului, Ministerul
Integrării Europene,
Ministerul Agriculturii, Pădurilor
şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Sănătăţii şi ai Autorităţii Naţionale de
Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.
Comitelui interministerial pentru monitorizarea
serviciilor comunitare de utilităţi publice, denumit în continuare Comitet de monitorizare - CM,
are ca atribuţie principală monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei naţionale
şi a strategiilor locale
privind accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice adoptate la nivel local -comunal, orăşenesc, municipal sau judeţean - precum şi evaluarea acţiunilor
întreprinse pentru implementarea acquis-ului comunitar cu impact în domeniul
serviciilor comunitare de utilităţi publice, în conformitate cu angajamentele României în acest sens.
Activitatea de monitorizare are ca scop corelarea şi coordonarea politicilor publice cu
impact asupra serviciilor comunitare de utilităţi publice adoptate la nivelul autorităţilor administraţiei
publice centrale, evaluarea şi
prioritizarea proiectelor de investiţii, identificarea surselor de finanţare şi planificarea
fondurilor de investiţii,
precum şi evaluarea şi adaptarea continuă a politicilor şi strategiilor adoptate la nivel central şi local în vederea atingerii obiectivelor asumate de România prin
semnarea Tratatului de aderare.
Comitetul de monitorizare asigură cadrul instituţional de cooperare cu ministerele desemnate ca autorităţi de management în ceea ce priveşte evaluarea, planificarea, coordonarea şi alocarea asistenţei financiare nerambursabile necesare
accelerării dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice.
Comitetul de monitorizare va analiza rapoartele asupra
activităţilor desfăşurate de Unitatea centrală pentru monitorizarea serviciilor
comunitare de utilităţi publice şi de
autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene şi va adopta, pentru fiecare tip de serviciu, măsuri şi politici ce vor fi recomandate autorităţilor administraţiei
publice centrale şi locale
responsabile.
Măsura şi termen:
Comitetul de monitorizare va fi creat prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor, în termen de maxim 30 de
zile de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului pentru aprobarea prezentei strategii şi va cuprinde reprezentanţi la nivel de secretari de stat desemnaţi de ministerele şi instituţiile menţionate.
Prin acest ordin se va aproba componenţa nominală a comitetului şi
regulamentul său de organizare
şi funcţionare.
5.1.3. Unitatea centrală pentru monitorizarea serviciilor
comunitare de utilităţi publice
Strategia:
Ministerul Administraţiei şi Internelor
va înfiinţa, în cadrul Direcţiei Generale pentru Serviciile de Interes
General şi Parteneriat cu
Asociaţiile Aleşilor Locali, prin reorganizarea acesteia,
o structură specializată denumită Unitatea centrală pentru monitorizarea serviciilor
comunitare de utilităţi publice.
Unitatea centrală pentru monitorizarea serviciile comunitare de utilităţi publice, denumită în continuare Unitatea centrală de monitorizare - UCM, coordonează şi monitorizează implementarea Strategiei naţionale de accelerare a dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, a Planului multianual de dezvoltare a serviciilor
comunitare de utilităţi
publice, precum şi a
strategiilor şi a planurilor
de implementare a acestor adoptate la nivel local, în conformitate cu
angajamentele asumate pentru respectarea acquis-ului comunitar.
Unitatea centrală de monitorizare va avea următoarele atribuţii şi competenţe principale:
a) urmărirea îndeplinirii obiectivelor Strategiei naţionale;
b) urmărirea întocmirii şi
a adoptării strategiilor
locale de către autorităţile administraţiei publice locale;
c) urmărirea modului în care sunt îndeplinite obiectivele strategiilor
locale şi programele de
implementare a acestora;
d) monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate
de Guvernul României pentru îndeplinirea acquis-ului comunitar cu impact în
domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice;
e) raportarea datelor rezultate din procesul de
monitorizare a îndeplinirii obiectivelor din planurile de implementare a
directivelor Uniunii Europene către MMGA.
Responsabilitatea principală a UCM va fi monitorizarea autorităţilor administraţiei
publice locale, comunitare, orăşeneşti, municipale
sau judeţene în procesul de
implementare, conform programului centralizat, a tuturor angajamentelor
României incluse în planurile de implementare a acquis-ului comunitar şi în planurile de conformare.
UCM este subordonată secretarului de stat pentru comunităţile locale din cadrul Ministrului Administraţiei şi Internelor care este şi preşedintele
Comitetului de monitorizare.
UCM prezintă rapoarte Comitetului de Monitorizare, periodic sau ori de câte ori
i se solicită, şi are compartimente de monitorizare în
fiecare judeţ, la nivelul
instituţiei prefectului.
Principalele responsabilităţi ale Unităţii
centrale de monitorizare vor fi: a) monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei naţionale
şi a strategiilor locale
privind accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice;
b) prezentarea de rapoarte de activitate periodice
Comitetului de monitorizare cu privire la stadiul realizării planurilor de implementare a
Strategiei naţionale şi a strategiilor locale privind
accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice;
c) organizarea în mod regulat a consultărilor cu reprezentanţii altor ministere şi instituţii cum ar fi Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Integrării Europene, Delegaţia UE, reprezentanţii
instituţiilor financiare
internaţionale pentru a
analiza stadiul şi progresul
implementării Strategiei naţionale şi a strategiilor locale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, fondurile alocate/disponibile
în sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi
măsurile necesare pentru
asigurarea acestora;
d) informarea entităţilor responsabile asupra nevoilor de resurse financiare pentru
sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice;
e) ajustarea Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice conform dezvoltărilor din sector, dar fără a schimba
obiectivele importante (îndeplinirea tuturor angajamentelor incluse în
planurile de implementare a acquis-ului comunitar);
f) asigurarea secretariatul tehnic al Comitetului
de monitorizare.
Personalul Unităţii centrale de monitorizare va fi selectat conform legii. Persoanele
ce vor ocupa aceste poziţii
trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe din
punct de vedere al pregătirii
profesionale:
a) să aibă pregătire tehnică şi o bună înţelegere a sectorului serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a cerinţelor de
conformitate cu normele tehnice din UE;
b) să aibă pregătire financiară, experienţă în
modelarea financiară şi o bună înţelegere a
sectorului serviciilor comunitare de utilităţi publice;
c) să aibă pregătire juridică, în special în materia legislaţiei serviciilor comunitare de utilităţi publice şi
participării sectorului
privat;
d) să fie specializat în probleme instituţionale;
e) să aibă abilităţi bune de comunicare şi de operare a computerului;
f) o mare parte din personalul menţionat trebuie să aibă cunoştinţe avansate de limba engleză, franceză sau alte
limbi de circulaţie internaţională;
Măsura şi termen:
Ministerul Administraţiei şi Internelor
va organiza, prin ordin al ministrului, Unitatea centrală de monitorizare în termen de 30 de zile
de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului pentru aprobarea prezentei Strategii naţionale.
5.2. Nivelul local
5.2.1. Autorităţile administraţiei publice locale
Strategia:
Autorităţile administraţiei
publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor municipiilor, municipiului Bucureşti şi judeţelor, după caz, au, în conformitate cu prevederile Legii serviciilor
comunitare de utilităţi
publice, obligaţia elaborării şi aprobării
strategiilor locale, proprii, privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a planurilor de implementare aferente acestora, în termen de 6
luni de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului pentru aprobarea prezentei Strategii naţionale.
Autorităţile administraţiei
publice locale, municipale şi
judeţene, vor înfiinţa prin hotărâri ale consiliilor municipale sau judeţene, după caz, prin
reorganizarea aparatului propriu, structuri specializate denumite Unităţi Municipale/Judeţene pentru Monitorizarea
Serviciilor Comunitare de Utilităţi Publice, denumite în continuare Unităţi locale de monitorizare - ULM.
Unităţile
locale de monitorizare, municipale sau judeţene, sunt responsabile cu elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea implementării strategiilor locale, municipale sau
judeţene, privind accelerarea
dezvoltării serviciilor
comunitare de utilităţi
publice şi a implementării acestora.
In cazul comunelor şi oraşelor,
responsabilitatea coordonării
elaborării, centralizării şi implementării
strategilor locale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a
planurilor de implementare aferente acestora revine unităţilor locale de monitorizare de la nivelul
judeţean.
Principalele responsabilităţi ale ULM organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor vor fi:
a) pregătirea strategilor locale pentru accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, în colaborare cu operatorii
existenţi şi prezentarea acestora autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene, spre aprobare;
b) implementarea strategilor locale, municipale sau
judeţene pentru accelerarea
dezvoltării serviciilor
comunitare de utilităţi
publice şi monitorizarea
rezultatelor fiecărui
operator;
c) asigurarea conformităţii clauzelor ataşate
la contractele de delegarea a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice cu prevederile Strategiei naţionale;
d) pregătirea şi trimiterea
raportului de activitate către
birourile de monitorizare de la nivel de prefectură;
e) asistarea operatorilor de interes local,
municipal sau judeţean şi a consiliilor locale, municipale sau
judeţene în procesul de
accesare a fondurilor pentru investiţii;
f) prezentarea rapoartelor de activitate şi supunerea acestora spre aprobarea
consiliului local, municipal sau judeţean;
g) pregătirea şi supunerea
spre aprobare a ajustărilor
strategiei locale, municipale sau judeţene prin consultări
cu autorităţile responsabile;
h) administrarea relaţiei cu reprezentanţi
ai UE, ai instituţiilor
financiare internaţionale, ai
băncilor şi ai autorităţilor administraţiei
publice centrale;
Suplimentar, UCM -urile de la nivel judeţean asigură şi coordonarea
elaborării strategiilor locale
privind dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice pentru comunele şi oraşele din judeţ şi a planurilor de implementare aferente acestora, precum şi centralizarea şi implementarea acestora, alături de autorităţile
administraţiei publice locale
comunitare şi orăşeneşti implicate.
Personalul unităţilor locale de monitorizare, municipale sau judeţene, va fi selectat conform legii.
Principalele calificări ale
persoanelor ce vor ocupa aceste poziţii vor trebui să
fie următoarele:
a) cunoştinţe tehnice şi o bună înţelegere a
sectorului serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a
cerinţelor de conformitate ale
normelor tehnice din UE;
b) cunoştinţe financiare şi o bună înţelegere a
sectorului serviciilor comunitare de utilităţi publice;
c) cunoştinţe juridice şi specializare în legislaţia serviciilor comunitare de utilităţi publice şi parteneriatul public-privat (participarea sectorului privat);
d) cunoştinţe specifice
problemelor instituţionale;
e) abilităţi bune de comunicare şi de operare a computerului.
f) o mare parte din personalul menţionat trebuie să aibă cunoştinţe bune de limba engleză, franceză sau alte
limbi de circulaţie internaţională.
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, municipală sau judeţeană, va determina mărimea unităţii şi poate lua în calcul posibilitatea ca o
persoană să acopere o singură calificare sau mai multe.
Termen:
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, municipală sau judeţeană, va înfiinţa ULM prin reorganizarea aparatului propriu, prin hotărâre a consiliului municipal, respectiv a
consiliului judeţean, în
termen de maxim 60 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului pentru aprobarea
prezentei Strategii naţionale.
5.2.2. Operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice
Operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice, definiţi potrivit legislaţiei privind serviciile comunitare de
utilităţi publice în vigoare,
vor conlucra îndeaproape cu autorităţile administraţiei
publice locale a implementa prezenta Strategie naţională, indiferent
de natura capitalului lor şi
de modalitatea de gestiune adoptată.
Operatorii au obligaţia de a raporta periodic către ULM stadiul de realizare a prevederilor strategiilor locale
privind accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a
planurilor de implementare aferente.
6. PILONUL 2 - REORIENTAREA POLITICII DE TARIFARE Şl FINANŢARE A ACTIVITĂŢILOR OPERAŢIONALE Şl A INVESTIŢIILOR AFERENTE SERVICIILOR
COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE
6.1. Consideraţii generale
Această
secţiune prezintă modul de abordare a celor mai importante
probleme ale sectorului şi
criteriile de stabilire a priorităţilor, şi anume:
a) pregătirea studiilor de fezabilitate pentru obiectivele de investiţii aferente serviciilor comunitare de
utilităţi publice;
b) abordarea şi limitările
privind finanţarea;
c) abordarea şi limitările
privind stabilirea tarifului;
d) abordarea şi limitările
privind problemele fiscale;
e) abordarea şi limitările
privind subvenţiile pentru
serviciile comunitare de utilităţi publice;
6.2. Analiza necesarului de investiţii Principiu:
Necesarul de investiţii aferent infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale se
fundamentează prin studii de
fezabilitate, elaborate şi
aprobate potrivit legii de către
autorităţile administraţiei publice locale în subordinea
/coordonarea cărora funcţionează serviciile comunitare de utilităţi publice.
Stabilirea necesarului de investiţii trebuie să cuprindă următoarele etape: a) analiza situaţiei existente a serviciilor comunitare de
utilităţi publice şi a necesităţilor obiective ale comunităţilor locale;
b) elaborarea şi aprobarea unor strategii proprii, locale, privind dezvoltarea
serviciilor comunitare de utilităţi publice;
c) identificarea obiectivelor de investiţii necesare la nivelul fiecărei comunităţi locale;
d) prioritizarea obiectivelor de investiţii;
e) identificarea resurselor - umane, materiale şi financiare - necesare pentru realizarea
proiectelor;
f) elaborarea şi aprobarea studiilor de fezabilitate.
Metodologia de identificare a resurselor pentru finanţarea necesarului de investiţii va respecta următoarele:
a) tarifele serviciilor pot fi majorate, în corelare
cu rata de suportabilitate, astfel încât nivelul facturii să nu ducă la depăşirea
acesteia (a se avea în vedere, în acest sens, secţiunea "Creşterea de tarif");
b) nivelul maxim al resurselor financiare proprii
(surse directe pentru investiţii rezultate din creşterile de tarif, împrumuturi ce pot fi contractate luând în
considerare costurile rambursării,
participarea sectorului privat considerând rentabilitatea capitalului investit,
etc.) va fi calculat pe baza resurselor generate de creşterile tarifare;
c) deficitul financiar - reprezentând
valoarea aferentă volumului de
investiţii neacoperit - va fi
finanţat din următoarele surse:
- fonduri comunitare;
- surse de la bugetul local;
- surse de la bugetul de stat; împrumuturi.
Strategia:
Autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să
realizeze o analiză diagnostic a situaţiei existente, să evalueze nivelul necesarului investitional şi structura instituţională la nivel local pentru ca toate serviciile comunitare de utilităţi publice să respecte angajamentele României faţă de UE.
La analiza necesarului de investiţii trebuie să se ţină seama de planurile de implementare, evaluările de costuri şi perioadele de tranziţie acceptate de Uniunea Europeană.
Analiza la nivel local va fi realizată prin consultarea tuturor actorilor
implicaţi în sfera serviciilor
comunitare de utilităţi
publice, respectând atât principiul comunitar al "parteneriatului"
cât şi Legea nr. 52/2003
privind transparenţa
decizională în administraţia publică.
Măsura:
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale trebuie, cu concursul operatorilor din subordine
/coordonare, să elaboreze şi să aprobe un Plan-director pentru fiecare sector al serviciilor
comunitare de utilităţi
publice, în care să identifice
necesităţile investiţionale, să le prezinte coerent sub formă de proiecte şi să le atribuie un grad de prioritate, pe
baza unor criterii de evaluare şi selecţie adoptate
în conformitate cu Normele metodologice privind criteriile de evaluare şi selecţie a obiectivelor de investiţii publice aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 980/2005.
Structura Planului-director trebuie să fie pregătită în
conformitate cu prevederile legislaţiei române, să ţină cont de programele privind dezvoltarea economico-socială a unităţilor administrativ-teritoriale, de planurile de amenajare a
teritoriului şi de planurile
de urbanism.
Consiliul judeţean va coordona întreg procesul în cazul proiectelor de investiţii publice ce necesită o abordare judeţeană sau care
înglobează oraşe şi/sau zone rurale. Pentru proiectele care necesită o abordare regională consiliile judeţene trebuie să colaboreze
cu agenţiile de dezvoltare
regionale.
6.3. Surse de finanţare
Pe baza programului de investiţii şi a priorităţilor de investire identificate în
Planul-director, fiecare autoritate a administraţiei publice locale trebuie să identifice sursele pentru finanţarea proiectelor de investiţii publice. Sursele pe care autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să le
ia în considerare la pregătirea
planului de finanţare sunt
prezentate, fără a se limita la acestea, în următoarele capitole.
6.3.1. Fonduri de la Uniunea Europeană
Asistenţa financiară primită de la Uniunea Europeană operează pe baza următoarelor
principii-cheie:
a) programarea - principiu care implică diagnosticarea situaţiei existente, formularea unei strategii
multianuale integrate şi
coerente şi definirea de
obiective concrete şi
fezabile;
b) subsidiaritatea - principiu de bază a funcţionării UE. care se
traduce prin faptul că o
autoritate superioară nu
trebuie şi nu poate prelua
activităţile unei autorităţi inferioare, atât timp cât aceasta poate
să atingă scopul în mod eficient (de aceea,
fondurile structurale nu sunt direct alocate de Comisia Europeană, principalele priorităţi ale unui program de dezvoltare fiind
definite de autorităţi naţionale/regionale în cooperare cu Comisia
Europeană, iar selecţia şi managementul proiectelor rămân în responsabilitatea exclusivă a autorităţilor naţionale/regionale);
c) concentrarea resurselor - principiu care
asigură direcţionarea celei mai mari părţi a resurselor financiare pe câteva obiective prioritare către regiunile cu cele mai critice situaţii economice şi către grupurile
sociale cele mai dezavantajate;
d) adiţionalitatea - principiu care implică faptul că asistenţa furnizată de U.E. este complementară celei asigurate de un stat membru
(ajutorul comunitar trebuie să
fie suplimentar şi nu un
substitut pentru activităţile şi cheltuielile naţionale);
e) parteneriatul - principiu-cheie care
implică cooperarea strânsă între Comisia Europeană şi autorităţile
corespunzătoare, naţionale/regionale/locale, inclusiv
parteneri economici şi
sociali.
Principiu:
Nivelul intervenţiei grantului va fi calculat pe baza metodologiei descrise în
ghidurile Comisiei Europene pentru analiza cost-beneficiu a proiectelor de
investiţii şi va fi stabilit prin documentele de
programare şi finanţare agreate de România cu Uniunea Europeană.
Nivelul intervenţiei grantului trebuie folosit ca un instrument pentru combinarea
diferitelor surse de finanţare.
Nivelul intervenţiei grantului
trebuie folosit ca un instrument de maximizare a altor resurse financiare ce au
costuri scăzute cum ar fi
împrumuturile de co-finanţare,
în principal de la instituţiile
financiare internaţionale, şi co-finantarea prin PPP.
Pentru accesarea fondurilor UE, autorităţile administraţiei publice locale vor parcurge următoarele etape:
a) tarifele serviciilor vor fi mărite până când nivelul facturii pentru un serviciu va atinge nivelul acceptat
ale ratei suportabilităţii
(pentru mai multe detalii vezi secţiunea "Creşterea de tarif");
b) pe baza veniturilor generate din creşterile tarifare va fi calculat nivelul
maxim al resurselor financiare proprii (pe baza costului şi a perioadei rambursării co-finanţării);
c) pentru partea ce a rămas de acoperit se vor căuta soluţii de
co-finanţare din împrumuturi şi/sau granturi din fondurile UE.
Strategia:
Autorităţile de management, constituite pentru gestionarea asistenţei financiare comunitare acordate prin
instrumentele structurale vor comunica U.C.M., pentru fiecare an bugetar,
fondurile disponibile de ia UE pentru domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice.
Fondurile disponibile vor fi grupate pe sectoare; pentru
fiecare sector al serviciilor comunitare de utilităţi publice ce va beneficia de fondurile UE se va dezvolta un program
de investiţii publice de
interes local, municipal sau judeţean.
Beneficiarii finali vor
depune proiecte pe baza necesităţilor investiţionale
identificate în prealabil în Planul multianual de dezvoltare a
serviciilor comunitare de utilităţi publice şi
vor accesa fondurile disponibile conform criteriile de eligibilitate specifice
fiecărui program.
Sectoarele serviciilor comunitare de utilităţi publice care pot primi alocări din fondurile UE sunt:
a) alimentarea cu apă potabilă;
b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;
c) managementul deşeurilor solide;
d) alimentarea cu energie termică în sistem centralizat;
e) transportul public local;
f) iluminatul public.
Metodologia de accesare a fondurilor UE, specifică fiecărui sector al serviciilor comunitare de utilităţi publice va fi comunicată U.C.M. de către autorităţile de
management responsabile.
Măsura:
Unitatea centrală de monitorizare va colabora cu autorităţile de management relevante pentru elaborarea documentelor de
programare a fondurilor comunitare pentru domeniul serviciilor comunitare de
utilităţi publice.
6.3.2. Resurse de la instituţiile financiare locale, de la
instituţii
financiare internaţionale şi/sau obţinute prin PPP Principiu:
Această
sursă de finanţare va fi folosită pentru a:
a) co-finanţa proiecte cu componentă de grant de la UE;
b) finanţa proiectele de sine-stătătoare;
Autorităţile administraţiei
publice locale pot accesa resursele atât de la instituţiile financiare internaţionale, cât şi de
la cele locale.
6.3.2.1. Resursele de la instituţiile financiare locale şi/sau obţinute prin PPP
constau, fără a fi limitate la
acestea, în următoarele:
a) împrumuturi de la băncile comerciale;
b) obligaţiuni municipale;
c) alte instrumente financiare;
d) forme contractuale în cadrul PPP.
Resursele de la instituţiile financiare locale vor fi accesate direct de autorităţile administraţiei publice locale şi pot fi contractate luând în considerare următoarele opţiuni:
a) împrumuturi contractate direct de către operator fără implicarea
autorităţii administraţiei publice locale;
b) împrumuturi contractate de către operator, dar cu garanţia parţială sau totală a autorităţii administraţiei
publice locale, cu respectarea legislaţiei în domeniul ajutorului de stat;
c) împrumuturi contractate de către autorităţile administraţiei
publice locale. Relaţia cu
instituţiile financiare locale
va fi administrată direct de către autorităţii
administraţiei
publice locale fără implicarea autorităţilor administraţiei publice centrale.
Resursele obţinute în cadrul PPP vor fi accesate şi utilizate conform clauzelor contractuale.
6.3.2.2. Resursele de la instituţiile financiare internaţionale constau
în principal
în împrumuturi. Modul de abordare privind contractarea
împrumuturilor de la instituţiile
financiare internaţionale
presupune respectarea următorului
protocol:
a) autorităţile administraţiei
publice locale vor contacta Ministerul Finanţelor Publice pentru a-şi prezenta intenţiile,
iar toate relaţiile cu entităţile străine se vor realiza prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice;
b) pentru instituţiile financiare care cer doar garanţie locală; autorităţii administraţiei
publice locale vor negocia direct cu instituţiile financiare internaţionale dar vor cere aprobarea /autorizaţia de a contracta datoria externă de la Ministerul Finanţelor Publice, înainte de a semna acordul de împrumut.
Autorităţile administraţiei
publice locale se vor conforma legislaţiei româneşti
privind limitarea serviciului datoriei (Legea datoriei publice nr. 313/2004).
Conformitatea cu aceasta limită va face subiectul aprobării Comisiei interministeriale pentru fiecare nou serviciu al
datoriei pe care autoritatea locală îl va contracta sau îl va garanta.
Prezenta strategie recomandă autorităţii
administraţiei publice locale
să contracteze datorii care să aducă resurse financiare pentru finanţarea investiţiilor
în infrastructura tehnico-edilitară aferentă
serviciilor comunitare de utilităţi publice până când
serviciul datoriei asociat va reprezenta minim 10% din limita serviciului
datoriei de 20% pentru fiecare an.
Autorităţile administraţiei
publice locale au libertate deplină în ceea ce priveşte
sursele de rambursare a datoriilor ce aduc resurse financiare. Opţiunile posibile, fără a se limita la acestea, sunt:
a) rambursarea din creşterile tarifare;
b) rambursarea din sursele proprii ale autorităţii administraţiei publice locale;
c) realizarea unui PPP;
d) combinaţii între cele de mai sus.
Pe baza strategiei adoptate la nivel local autorităţile administraţiei publice locale vor decide care este opţiunea cea mai bună
pentru rambursarea serviciului datoriei, luând în considerare particularităţile condiţiilor locale.
Strategia:
Unitatea centrală de monitorizare va informa regulat instituţiile financiare internaţionale în privinţa
implementării Strategiei naţionale şi a nevoilor financiare pe termen scurt şi mediu pentru a permite acestora dezvoltarea de programe financiare
eficiente şi consistente.
Este de dorit ca UCM să joace un rol important în limitarea intervenţiei statului ca garantor şi doar pentru acele cazuri în care acest
lucru nu poate fi evitat.
Măsura:
Comitetul de monitorizare pentru serviciile comunitare
de utilităţi publice, prin
Unitatea centrală de
monitorizare, va asigura existenţa unui mecanism clar şi funcţional pentru
iniţierea discuţiilor cu instituţiile financiare şi
negocierea accesului la fonduri.
Unitatea centrală de monitorizare, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale de profil, va susţine programe de instruire a operatorilor furnizori/prestatori ai
serviciilor comunitare de utilităţi publice cu privire la mecanismul negocierilor cu instituţiile financiare internaţionale şi al accesării
împrumuturilor.
6.3.3. Bugetul de stat Principiu:
Destinaţia fondurilor de la bugetul de stat constă, fără a se limita la acestea, în următoarele:
a) co-finanţarea proiectelor de investiţii finanţate de UE;
b) finanţarea proiectelor de sine - stătătoare în cazurile
în care alte surse nu sunt accesibile datorită diferitelor constrângeri (constrângerile suportabilităţii, constrângerile limitării serviciului datoriei, etc);
Strategia:
Nivelul fondurilor de la bugetul de stat pentru investiţii în sectorul serviciilor comunitare de
utilităţi publice, ca şi co-finanţare a proiectelor finanţate din fonduri comunitare, va fi comunicat CM şi UCM de către autorităţile de
management relevante, corespunzător fiecărui sector
al serviciilor comunitare de utilităţi publice.
Criteriul pentru acordarea contribuţiilor de la bugetul de stat pentru investiţiile publice de interes local vizând
modernizarea şi dezvoltarea
infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilităţi publice se va baza pe:
a) suportabilitatea locală scăzută (ca şi contribuţii
locale de finanţare);
b) prioritatea acordată proiectelor ce servesc mai multor autorităţi ale administraţiei publice locale;
c) capacitatea de suport pentru atragerea altor
surse de finanţare. Măsura:
U.C.M. va colabora cu autorităţile de management relevante, precum şi cu alte ministere sau instituţii care gestionează
fonduri de la bugetul de stat în ceea ce priveşte elaborarea documentelor de programare şi urmărirea modului
de utilizare a fondurilor alocate serviciilor comunitare de utilităţi publice.
6.3.4. Bugetul local Principiu:
Autorităţile administraţiei
publice locale pot contribui la finanţarea proiectelor de investiţii luând în considerare următoarele opţiuni:
a) alocarea fondurilor de la bugetul local;
b) contractarea împrumuturilor;
c) garantarea împrumuturilor;
d) realizarea de PPP.
Aşa cum
s-a menţionat în secţiunile anterioare privind împrumutul
contractat şi garantat,
prezenta strategie recomandă
ca autorităţile administraţiei publice locale să contracteze datorii care atrag resurse
financiare pentru finanţarea
investiţiilor în
infrastructura tehnico-edilitară aferentă
serviciilor comunitare de utilităţi publice până când
serviciul datoriei asociat atinge minim 10% (50% din maxim) din limita
serviciului datoriei publice pentru fiecare an.
Autorităţile administraţiei
publice locale se vor conforma legislaţiei româneşti
privind limitarea serviciului datoriei. Conformitatea cu această limită va fi subiectul aprobării Comisiei interministeriale pentru fiecare nou serviciu al
datoriei pe care municipalitatea îl va contracta sau îl va garanta.
Autorităţile administraţiei
publice locale au libertate deplină în ceea ce priveşte
sursele de rambursare a datoriilor ce aduc resurse financiare. Opţiunile posibile, fără a se limita la acestea, sunt:
a) rambursarea din creşterile tarifare;
b) rambursarea din sursele proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale;
c) realizarea de PPP.
Pe baza strategiei adoptate la nivel local, autorităţile administraţiei publice locale vor decide care este opţiunea cea mai bună
pentru rambursarea serviciului datoriei luând în considerare particularităţile condiţiilor locale.
Strategia:
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale va stabili ponderea fiecărei surse de finanţare
pentru respectivul an şi
pentru următorii 3 ani, pe
baza unei planificări multianuale a investiţiilor cuprinse în planurile de dezvoltare
locală. Autorităţile administraţiei publice locale vor respecta regulile de alocare ale donorilor şi vor fructifica toate oportunităţile oferite de diverse programe de finanţare.
Măsura:
Resursele disponibile din bugetul local pentru investiţiile publice de interes local pe următorii 3 ani vor fi comunicate Unităţii centrale de monitorizare în termen de
maxim 9 luni de la aprobarea prezentei strategii.
6.3.5. Principiul acoperirii costurilor Principiu:
Rata de suportabilitate este
procentajul din venitul mediu lunar al familiei (gospodăriei) cheltuit pe o categorie de servicii
comunitare de utilităţi
publice (nivelul facturii medii lunare împărţit la venitul
mediu lunar al gospodăriei
exprimat în procente).
Rata de suportabilitate trebuie să fie calculată pentru fiecare judeţ, iar în interiorul judeţului separat pentru zonele urbane şi rurale. Suportabilitatea va fi calculată lunar (factura medie lunară împărţită la veniturile lunare medii ale gospodăriei) dar considerând datele medii pentru o perioadă de cel puţin 1 an. Consiliile locale, consiliile judeţene sau asociaţiile
de dezvoltare comunitară, după caz, pot stabili, în situaţii justificate, un nivel al ratei de
suportabilitate diferit de cel judeţean.
Operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice vor calcula factura medie pe
gospodărie (apartament) pentru
fiecare tip de serviciu. Metodologia de calcul a facturii medii pe gospodărie conţine, fără a se limita la aceasta, următorii paşi:
a) Datele cerute:
- cantitatea totală facturată pentru consumatorii casnici pentru fiecare categorie de serviciu:
(TQi) (pe perioada considerată);
- numărul total de consumatori casnici (numărul populaţiei):
(TCi);
- numărul mediu al persoanelor pe gospodărie (Institutul Naţional
de Statistică): (n);
- tariful mediu pe fiecare categorie de servicii,
inclusiv TVA: (TFi) (pe perioada considerată);
- numărul de luni luate în considerare (perioada considerată) pentru calcularea datelor medii: (m)
(valoarea recomandată este de
cel puţin 1 an).
b) Formula:
Total factură pe lună = (Xf(TQ, / Td )xTfj)/m )x n
Rata de suportabilitate va fi calculată de autorităţile administraţiei
publice locale, municipale sau judeţene implicate luând în considerare următoarea formulă:
Rata de suportabilitate(%)=Total factură pe lună/ Venitul mediu x100
Rata de suportabilitate va fi calculată pentru fiecare judeţ, separat pentru zona urbană şi separat pentru zona rurală. Dacă birourile
statistice teritoriale sau autorităţile administraţiei
publice locale pot furniza date mai detaliate privind veniturile gospodăriei pentru fiecare judeţ (ex. pentru zonele urbane mari), rata
suportabilităţii va fi
calculată pentru fiecare zonă separată în care există
date oficiale statistice privind veniturile gospodăriilor.
Nivelurile generale recomandate pentru ratele de
suportabilitate, calculate pe baza formulei anterioare, sunt:
a) alimentare cu apă - canalizare ape uzate: rata de suportabilitate = 3,5%
b) managamentul deşeurilor solide (colectarea, transportul şi depozitarea): rata de suportabilitate = 1%
c) transportul public local: rata de suportabilitate
= 3%
d) alimentarea cu energie termică în sistem centralizat: rata de
suportabilitate = 10% (valoare medie dacă factura anuală
este împărţită pe luni) sau 20% (dacă rata de suportabilitate ia în considerare doar lunile din sezonul
rece).
Creşterile
de tarif ca rezultat al acestei abordări vor fi considerate ca şi cote de dezvoltare şi vor fi folosite numai pentru a finanţa proiectele de investiţii şi costurile
suplimentare legate de proiectele de investiţii.
Pentru epurarea apelor uzate, autorităţile administraţiei publice locale pot aproba tarife diferenţiate pentru consumatorii economici pe baza
gradului de poluare a apei uzate comparativ cu valorile medii pentru regiune
(după principiul "poluatorul
plăteşte”).
Implementarea ajustărilor tarifare conform celor prezentate reprezintă o condiţie
prealabilă pentru accesarea fondurile de la Uniunea Europeană.
Strategia:
Pentru ca serviciile comunitare de utilităţi publice să atingă
conformitatea cu toate angajamentele României incluse în planurile de
implementare a directivelor UE, metodologia de tarifare va fi schimbată pentru a lua în considerare următoarea abordare:
a) tarifele pot fi mărite pentru fiecare categorie de servicii comunitare de utilităţi publice până când nivelul mediu al facturii va atinge nivelele acceptate ale
ratei suportabilităţii pentru
consumatorii casnici; aceste nivele sunt recomandate pe plan naţional;
b) pentru realizarea unor proiecte de interes major
pentru comunitate şi pe
perioade determinate - pe baza strategilor pregătite la nivel local, cu consultarea prealabilă a comunităţilor locale beneficiare ale serviciilor şi după adoptarea
unor măsuri de protecţie socială a categoriilor defavorizate -autorităţile administraţiei
publice locale pot adopta tarife pentru serviciile comunitare de utilităţi publice peste nivelul recomandat pentru
gradul de suportabilitate; ANRSC va aviza noile tarife din punct de vedere
metodologic pe baza raportului de analiză privind necesitate creşterii tarifelor, prezentat de autorităţile administraţiei
publice locale.
Măsura:
ANRSC va include prezenta abordare în metodologia de
stabilire a tarifului în termen de maxim 12 luni de la aprobarea prezentei
Strategii naţionale.
In termen de maxim 6 luni de la aprobarea prezentei
Strategii naţionale,
Institutul Naţional de
Statistică va elabora o metodologie pentru a calcula şi publica nivelul venitului mediu pe gospodărie, atât pentru zonele urbane, cât şi pentru zonele rurale, iar birourile locale din fiecare judeţ o vor implementa.
6.3.6. Participarea sectorului privat Principii:
Autorităţile administraţiei
publice locale pot decide, în conformitate cu legislaţia existentă
privind parteneriatul public-privat, implicarea sectorul privat pentru a
eficientiza operarea serviciilor, pentru a un raport calitate/preţ mai bun, pentru a extinde aria de
operare, pentru a asigura creşterea
calităţii şi continuităţii serviciilor comunitare de utilităţi publice, pentru a transfera o parte din riscurile şi garanţiile de operare şi
finanţare sectorului privat şi pentru acoperirea nevoilor de co-finanţare în cadrul programelor europene
(granturi).
Participarea sectorului privat nu trebuie considerată un obiectiv ci ca o modalitate de
a atinge obiectivele propuse. Principalele obiective pe care autorităţile administraţiei publice locale trebuie să le ia în considerare atunci când decid implicarea sectorului privat
sunt:
a) aportul de expertiză tehnică,
managerială şi tehnologică în sector;
b) îmbunătăţirea eficienţei economice (investiţii operaţionale şi de
capital);
c) injectarea investiţiilor de capital la scară mare sau câştigarea
accesului la pieţele private
de capital;
d) reducerea subvenţiilor publice (ceea ce permite redirecţionarea fondurilor eliberate);
e) izolarea sectorului de intervenţia externă pe termen scurt;
f) mărirea receptivităţii
sectorului la nevoile şi
preferinţele consumatorilor;
g) atragerea de fluxuri financiare extrabugetare;
h) disponibilizarea unor fonduri publice şi utilizarea lor în alte domenii de
interes local.
Considerând cerinţele de investire pentru următorii ani, autorităţile administraţiei
publice locale vor trebui să
se concentreze în principal asupra problemelor de finanţare atunci când vor decide implicarea
sectorului privat prin corelarea următoarelor caracteristici:
a) necesarul mare de finanţare în sectoarele de mediu pentru a îmbunătăţi şi extinde serviciile de utilităţi publice în conformitate cu cerinţele aderării la U.E. şi
prevederile efective ale serviciului;
b) lipsa de finanţare din fondurile publice disponibile şi incapacitatea de a acoperi costurile din resurse de la instituţii financiare internaţionale.
Aceasta implică nu doar identificarea surselor suplimentare de finanţare ci şi intenţia utilizării mai eficiente a fondurilor publice şi creşterea impactului lor.
Strategia:
Autorităţile administraţiei
publice locale vor decide dacă
atingerea obiectivelor stabilite în strategia locală pot fi implementate mult mai eficient prin luarea în considerare a
unei opţiuni de participare a
sectorului privat.
Inainte de orice implicare a sectorului privat, autorităţile administraţiei publice locale vor pregăti un studiu privind oportunitatea participării sectorului privat, luând în considerare principiile prezentate
mai sus.
6.3.7. Alte surse de finanţare Principiu:
Autorităţile administraţiei
publice locale pot folosi alte surse de finanţare a necesarului de investiţii, dacă studiile
realizate arată că folosirea acestor fonduri este fezabilă.
Strategia:
Pentru a putea recurge la fonduri rambursabile, autorităţile administraţiei publice locale vor trebui să asigure că au
potenţial pentru rambursarea
fondurilor. In acest sens este necesară elaborarea în prealabil a unui studiu detaliat privind sursele de
rambursare a fondurilor (împrumuturilor) şi a posibilităţilor
de rambursare.
Măsura:
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, prin Unitatea locală pentru monitorizarea servicii comunitare de utilităţi publice, municipală sau judeţeană, vor trebui să informeze biroul de monitorizare de la
nivel de prefectură în privinţa acestor resurse financiare, în termen de
maxim 1 lună de la începutul
discuţiilor iniţiale cu finanţatorii.
6.4, Probleme fiscale Principiu:
Scopul ajustărilor de tarife până la atingerea limitelor general acceptate ale ratei de
suportabilitate trebuie să fie
generarea de resurse financiare pentru finanţarea proiectelor de investiţii solicitate. Creşterea
valorii facturilor pentru serviciile comunitare de utilităţi publice (creşterile de tarif) vor fi însoţite de reglementări
administrative şi fiscale.
Proiectele anterioare din sectorul serviciilor
comunitare de utilităţi
publice, realizate prin co-finanţare de la instituţii
financiare internaţionale, au
relevat necesitatea modificărilor
de ordin fiscal, această
abordare creând premizele pentru o dezvoltare durabilă. Reglementările
fiscale prezentate mai jos vor trebui implementate o dată cu crearea unui fond de tip MD - Intreţinere, Inlocuire şi Dezvoltare.
Strategia:
Având în vedere cele de mai sus, în sectorul serviciilor
comunitare de utilităţi publice
vor fi implementate următoarele
măsuri fiscale:
a) impozitul pe profit plătit autorităţilor
administraţiei publice locale,
va fi rambursat într-un fond special pentru investiţii şi pentru plata
serviciului datoriei;
b) taxa de concesiune (redevenţa) plătită autorităţilor administraţiei publice locale va fi rambursată într-un fond special pentru investiţii şi pentru plata
serviciului datoriei şi/sau va
fi gestionată direct de
autoritatea administraţiei
publice locale, pentru investiţiile planificate;
c) cota din profit plătită autorităţilor administraţiei publice locale în cazul gestiunii directe, precum şi redevenţa plătită autorităţilor administraţiei
publice locale în cazul gestiunii delegate va fi rambursată într-un fond special pentru investiţii şi pentru plata serviciului datoriei şi/sau va fi gestionată direct de autoritatea administraţiei publice locale pentru investiţiile planificate. Măsura:
Ministerul Finanţelor Publice a legiferat deja acest principiu pentru toţi operatorii, pe baza unei metodologii de
creare şi utilizare a
fondurilor de tip IID, prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 198/2005.
6.5. Metodologia pentru crearea unui fond de tip IID
Principiu:
Constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi
dezvoltare, denumit în continuare Fond UD, este obligatorie pentru toţi operatorii furnizori/prestatori ai
serviciilor comunitare de utilităţi publice şi/sau
unităţile administrativ
-teritoriale, după caz, care
derulează proiecte de
dezvoltare şi modernizare a
infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilităţi publice şi care beneficiază
de asistenţă financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene şi/sau de împrumuturi pentru cofinanţarea proiectelor din partea instituţiilor financiare internaţionale.
Baza legală pentru crearea acestui tip de fond este stabilită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 198/2005 privind
constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii
serviciilor publice care beneficiază de asistenţă financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene, publicată în Monitorul Oficial al Românie, Partea
I, nr. 1.193/30.12.2005 şi a
normelor metodologice care fac parte din aceasta.
6.6. Metodologia de subvenţionare Strategia:
O nouă
strategie de subvenţionare va
fi elaborată pentru a acoperi
nevoite consumatorilor casnici cu venituri scăzute pentru toate serviciile comunitare de utilităţi publice, nu separat pe fiecare
serviciu.
Subvenţionarea
gospodăriilor (consumatorilor
casnici) pentru plata serviciilor comunitare de utilităţi publice, înţeleasă ca măsură socială a categoriilor defavorizate ale populaţiei, se vor concentra pe nevoi, nu pe preţ/tarif. O analiză detaliată va fi
desfăşurată de specialiştii M.M.S.S.F., M.F.P., M.A.I., A.N.R.S.C. şi I.N.S. folosind venitul şi cheltuielile pe gospodărie ca bază pentru
determinarea categoriilor de populaţie care se încadrează în criteriile luate în calcul şi a sumei acordate sub formă de ajutoare sociale.
Măsura:
M.M.S.S.F., M.F.P., M.A.I., A.N.R.S.C. şi I.N.S. vor pregăti şi furniza
Guvernului o astfel de analiză
în termen de maxim 6 luni de la aprobarea acestei strategii.
Pe baza acestei analize, Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Finanţelor Publice şi
Ministerul Administraţiei şi Internelor vor elabora o nouă metodologie privind ajutoarele sociale
pentru serviciile comunitare de utilităţi publice, nu mai târziu de 6 luni după aprobarea prezentei strategii.
7. PILONUL 3 - CREŞTEREA CAPACITĂŢII DE ABSORBŢIE A FONDURILOR DE INVESTIŢII
Dimensiunea economico-financiară a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi rolul
lor în menţinerea şi evitarea excluziunii sociale reclamă şi îndreptăţeşte accesul acestui domeniu de activitate
la fondurile comunitare nerambursabile al căror obiectiv este, tocmai, armonizarea economico-socială cu standardele Uniunii Europene şi reducerea disparităţilor economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei.
Creşterea capacităţii de absorbţie şi
de atragere a fondurilor de investiţii este legată de capacitatea României şi a autorităţilor
administraţiei publice locale
- comunale, orăşeneşti, municipale sau judeţene - de a pregăti proiecte de investiţii publice, ca număr
şi calitate, acceptabile
pentru entităţile finanţatoare şi de a implementa programe de investiţii în conformitate cu planurile de acţiune adoptate.
Responsabilităţile pentru planificarea, fundamentarea, promovarea, aprobarea şi implementarea lucrărilor din infrastructură tehnico-edilitară a localităţilor aferentă serviciilor comunitare de utilităţi publice revin, potrivit legislaţiei în vigoare, autorităţilor administraţiei publice locale. Autorităţile de la nivel central vor
exercita doar un rol de îndrumare, monitorizare şi control, nu un rol de conducere
în pregătirea şi implementarea proiectelor de
investiţii.
7.1. Asistenţa tehnică pentru Unitatea centrală de monitorizare Strategia:
Pentru Unitatea centrală de monitorizare va fi creat un program de asistenţă tehnică în maxim 9 luni de la aprobarea prezentei strategii. Obiectivele
programului de asistenţă
tehnică vor fi, fără a se limita la acestea, următoarele:
a) crearea unui SIM (Sistem Integrat de
Monitorizare) pentru monitorizarea şi implementarea strategiei;
b) pregătirea procedurilor de lucru;
c) instruirea personalului de la birourile centrale şi prefecturale;
d) implementarea unui program de tip TOT (instruirea
instructorilor) pentru personalul de la birourile centrale şi locale privind pregătirea strategiei, pregătirea proiectului şi procesul de îmbunătăţire operaţională şi financiară;
e) crearea unui soft (baza de date) care va fi
folosit pentru monitorizarea implementării Strategiei naţionale.
Acest soft va fi compatibil cu baza de date privind serviciile comunitare de
utilităţi publice gestionată de ANRSC.
Măsura:
Ministerul Administraţiei şi Internelor
va realiza o analiză astfel
încât să creeze un astfel de
program de asistenţă tehnică în termen de maxim 9 luni de la aprobarea
prezentei strategii.
7.2. Asistenţa pentru elaborarea, monitorizarea şi evaluarea strategiilor locale, municipale sau judeţene
Strategia:
Personalul Unităţii centrale de monitorizare, atât cel de ia biroul central, cât şi cel de la birourile locale prefecturale
va pregăti un program detaliat
de lucru cu implicarea autorităţilor administraţiei
publice locale, municipale sau judeţene ce va conţine,
dar nu se va limita la, următoarele
elemente:
a) instruirea specialiştilor autorităţilor
administraţiei publice locale,
municipale sau judeţene şi ai Unităţilor locale, municipale sau judeţene pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice în privinţa metodologiei de monitorizare şi ajustare a strategiilor locale,
municipale sau judeţene;
b) disponibilitatea de a se întâlni cu specialiştii autorităţilor administraţiei
publice locale, municipale sau judeţene pentru clarificări şi discutarea
strategiei pe baza unui program;
c) programarea vizitelor pe teren pentru
monitorizarea implementării
strategiilor adoptate la nivel local, municipal sau judeţean;
7.3. Asistenţa pentru fazele de pregătire a proiectului Strategia:
Personalul Unităţii centrale de monitorizare, atât cel al biroului central, cât şi cel al birourilor prefecturale va pregăti un program detaliat de lucru cu
implicarea autorităţilor
administraţiei publice locale,
municipale sau judeţene ce va
conţine, dar nu se va limita
la, următoarele elemente:
a) instruirea specialiştilor Unităţilor
locale, municipale sau judeţene
pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice în privinţa metodologiei de accesare a diferitelor tipuri de fonduri şi de pregătire a proiectelor;
b) instruirea specialiştilor Unităţilor
locale, municipale sau judeţene
pentru monitorizarea servicii comunitare de utilităţi publice în privinţa administrării
relaţiilor cu diferite instituţii (UE, IFI, etc); c) disponibilitatea
de a se întâlni cu specialiştii
Unităţilor locale, municipale
sau judeţene de monitorizare
pentru discuţii de
clarificare, pe baza unui program (calendar).
7.4. Asistenţa în procesul de îmbunătăţire
operaţională şi financiară Strategia:
Personalul Unităţii centrale de monitorizare, atât cel al biroului central, cât şi cel al birourilor prefecturale va pregăti un program detaliat de lucru cu
implicarea autorităţilor
administraţiei publice locale,
municipale sau judeţene ce va
conţine, dar nu se va limita
la, următoarele elemente:
a) instruirea specialiştilor autorităţilor
administraţiei publice locale,
municipale sau judeţene şi ai operatorilor în privinţa procesului de implementare şi monitorizare a strategiilor de
restructurare şi a programelor
de dezvoltare durabilă;
b) sprijinirea specialiştilor de la nivel local, municipal sau judeţean (autorităţile
administraţiei publice locale,
municipale sau judeţene şi operatori) cu scopul de a creşte capacitatea acestora de a coordona şi implementa strategiile proprii;
c) monitorizarea procesului de implementare a
strategiei pentru serviciile comunitare de utilităţi publice.
7.5. Abordarea privind administrarea asistenţei tehnice la nivel local,
municipal sau judeţean
Strategia:
Pentru a maximiza folosirea resurselor financiare
existente, vor fi implementate noi principii cu privire la metodologia de
remunerare pentru programele de asistenţă tehnică privind
consolidarea instituţională şi pregătirea
proiectelor, astfel:
a) remunerarea se va realiza pe baza performanţelor proiectului, şi nu pe baza efortului depus;
b) partea fixă va fi de maxim 40% din valoarea contractului;
c) partea variabilă (comision de succes) va fi de 60% din
valoarea totală a contractului
şi va fi plătită după îndeplinirea
cu succes a sarcinilor;
d) valoarea maximă a contractelor de asistenţă tehnică aferentă proiectelor de investiţii va fi de maximum 6% din valoarea
proiectului de investiţii şi nu va putea depăşi 3 milioane Euro.
Măsura:
Entităţile
responsabile vor implementa aceste principii în termen de maxim 6 luni de la
aprobarea prezentei strategii.
8. MĂSURI LA NIVEL LOCAL
8.1. Consideraţii generale
Conformarea serviciilor comunitare de utilităţi publice cu toate angajamentele României
incluse în planurile de implementare pentru acquis-ul comunitar relevant se află în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene.
Responsabilitatea pregătirii şi implementării strategiilor locale, municipale sau
judeţene revine autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene.
Pregătirea
strategiilor proprii, la nivel local, municipal sau judeţean, pentru serviciile comunitare de
utilităţi publice trebuie să fie în conformitate cu toate
angajamentele României incluse în planurile de implementare pentru acquis-ul
comunitar, şi trebuie să încorporeze toate principiile prezentei
Strategii naţionale.
Autorităţile administraţiei
publice locale, municipale sau judeţene au responsabilitatea să determine şi să monitorizeze ca toţi operatorii de la nivel local, municipal
sau judeţean să se conformeze tuturor angajamentelor
României incluse în planurile de implementare pentru acquis-ul comunitar în
timpul programat.
8.2. Pregătirea strategiilor locale, municipale sau judeţene Strategia:
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, municipale sau judeţene va pregăti
propria strategie locală/judeţeană privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice (aplicabilă fiecărui tip de
serviciu), luând în considerare, fără a se limita la
acestea, următoarele puncte:
a) misiune;
b) obiective;
c) analiza situaţiei existente;
d) necesarul de investiţii pentru a atinge obiectivele şi prioritizarea acestora (plan-director şi studiile de fezabilitate);
e) analiza instituţională;
f) sursele de finanţare;
g) planui de implementare;
h) monitorizarea şi ajustarea strategiei.
Măsura:
Autorităţile administraţiei
publice locale, municipale sau judeţene vor pregăti o
strategie la nivel local, municipal sau judeţean pentru fiecare categorie de servicii în parte, pe baza
principiilor stabilite în prezenta strategie, în termen de maxim 6 luni de la
aprobarea prezentei Strategii naţionale.
8.3. Planul de implementare Strategia:
Pe baza necesarului de investiţii publice şi a
resurselor disponibile, autorităţile administraţiei
publice locale, municipale sau judeţene, în colaborare cu fiecare operator de servicii comunitare de
utilităţi publice, vor pregăti planuri de implementare proprii care să conţină, fără să se limiteze la
acestea, următoarele informaţii:
a) parametrii serviciului ce vor fi atinşi pentru fiecare sector al serviciilor
comunitare de utilităţi
publice, cu un program detaliat pentru fiecare parametru până în 2020, corelat cu programul de
conformare stabilit de comun acord cu UE;
b) necesarul total de investiţii pentru fiecare sector care să fie în conformitate cu toate cerinţele, eşalonat pe ani până
în 2020;
c) sursele de finanţare considerate pentru fiecare proiect de investiţii detaliate pe surse şi pe ani până în 2020;
d) măsurile pe care autorităţile administraţiei
publice locale doresc să le
implementeze în programul propus.
Planurile de implementare a strategiilor proprii privind
accelerarea dezvoltării
serviciilor comunitare de utilităţi publice, adoptate la nivel local ori judeţean, vor ţine seama
de termenele prevăzute în
planurile de implementare a acquis-ului comunitar şi de termenele stabilite cu autorităţile administraţiei
publice centrale.
Planurile de implementare vor face parte din strategia
proprie pe care autorităţile
administraţiei publice locale,
municipale sau judeţene o vor
pregăti pentru accelerarea
dezvoltării serviciilor
comunitare de utilităţi
publice. Strategiile ce conţin
planurile proprii de implementare vor fi transmise Unităţii centrale de monitorizare.
Măsura:
Trimestrial, autorităţile administraţiei
publice locale, municipale sau judeţene vor trimite un raport compartimentului de monitorizare de la
nivelul instituţiilor
prefectului în care vor descrie progresele obţinute în implementarea strategiei, comparând prevederile planului de
implementare cu rezultatele concrete obţinute.
9. MONITORIZAREA Şl EVALUAREA STRATEGIEI NAŢIONALE
La nivelul autorităţilor administraţiei
publice locale, municipale sau judeţene, funcţia de
monitorizare şi evaluare va fi
asigurată de ULM.
Unitatea municipală/judeţeană de monitorizare - ULM - va pregăti trimestrial rapoartele de monitorizare şi evaluare pentru fiecare tip de serviciu
comunal de utilităţi publice şi le va transmite următoarelor entităţi în nu mai mult de 45 de zile de la sfârşitul trimestrului:
a) consiliului local, judeţean, sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti;
b) biroului de monitorizare de la nivelul
prefecturii;
c) altor entităţi, dacă e cazul.
Raportul trimestrial va prezenta performanţele procesului de implementare şi va cuprinde două seturi de date:
a) informaţii corespunzătoare
trimestrului încheiat;
b) informaţii cumulate, corespunzătoare trimestrelor parcurse din anul respectiv. Compartimentele de
monitorizare de fa nivelul instituţiilor prefectului vor colecta toate rapoartele şi vor centraliza informaţiile la nivel judeţean după care vor transmite informaţiile Unităţii
centrale de monitorizare de la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor nu mai târziu de 45 de zile de la sfârşitul trimestrului respectiv.
Unitatea centrală de monitorizare de la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor va centraliza informaţia la nivel naţional
pentru fiecare tip de serviciu comunal de utilităţi publice, va include concluziile într-un raport şi le va prezenta Comitetului de
monitorizare nu mai târziu de 75 de zile după sfârşitul
trimestrului.
Orice schimbări în strategiile locale, municipale sau judeţene realizate de către autorităţile administraţiei
publice locale, municipale sau judeţene vor fi comunicate Unităţii centrale de monitorizare în maxim 30 de zile după aprobarea acestora.
Pe baza rapoartelor de evaluare, Comitetul de
monitorizare poate propune schimbări în Strategia naţională privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice.