Hotărârea Nr.60 din 28.10.2013

cu privire la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European COM (2013) 534 final
ACT EMIS DE: Senatul Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 667 din 31 octombrie 2013

Luând în considerare Raportul comun al Comisiei pentru Afaceri Europene şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări nr. XIX/260 din 23 octombrie 2013,în temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi Protocolului (nr. 2) anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, ratificat prin Legea nr. 13/2008,Senatul României adoptă prezenta hotărâre.ARTICOL UNICComisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a fost sesizată, prin Adresa XIX/260 din 18 septembrie 2013, pentru elaborarea unui raport comun împreună cu Comisia pentru Afaceri Europene asupra propunerii de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European - COM (2013) 534 final, în vederea exercitării controlului parlamentar cu privire la un proiect de act legislativ, conform atribuţiilor stabilite prin Protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Instituirea Parchetului European este prevăzută în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) în contextul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie. Tratatul prevede în mod expres ca Parchetul European să fie înfiinţat pornind de la Eurojust, ceea ce implică faptul că prezentul regulament ar trebui să stabilească legături între aceste organisme. Tratatul prevede că mandatul Parchetului European este acela de a combate infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Conform iniţiatorilor, această propunere de regulament apare în contextul în care urmărirea penală a infracţiunilor împotriva bugetului UE este în prezent de competenţa exclusivă a statelor membre şi în acest domeniu nu există nicio autoritate la nivel european a Uniunii. Deşi prejudiciul potenţial al acestor infracţiuni este foarte important, acestea nu sunt întotdeauna cercetate şi urmărite în justiţie de autorităţile naţionale competente, întrucât resursele autorităţilor de asigurare a respectării legii sunt limitate. Prin urmare, eforturile autorităţilor naţionale de asigurare a respectării legii rămân adesea fragmentate în acest domeniu, iar dimensiunea transfrontalieră a acestor infracţiuni scapă, de obicei, de atenţia autorităţilor. Deşi tratarea cazurilor transfrontaliere de fraudă presupune cercetări şi urmăriri penale strâns coordonate şi eficiente la nivel european, nivelurile actuale de schimb de informaţii şi coordonare nu sunt suficiente pentru a realiza acest lucru, în ciuda eforturilor intensificate ale organismelor Uniunii, cum ar fi Eurojust, Europol şi Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). Coordonarea, cooperarea şi schimbul de informaţii întâmpină numeroase probleme şi limitări din cauza repartizării responsabilităţilor între autorităţi aparţinând mai multor jurisdicţii teritoriale şi funcţionale. Zilnic apar lacune în acţiunile judiciare de combatere a fraudei la diferite niveluri şi între diferite autorităţi, fapt care constituie un impediment major pentru cercetarea şi urmărirea penală efectivă a infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Temeiul juridic al propunerii este articolul 86 din tratat. Conform primului alineat al acestui articol, „pentru combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate institui un Parchet European, pornind de la Eurojust. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European“. Al doilea alineat al acestei dispoziţii defineşte responsabilitatea Parchetului European, după cum urmează: „Parchetul European are competenţa de a cerceta, de a urmări şi de a trimite în judecată, după caz în colaborare cu Europol, autorii şi coautorii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu normele stabilite în regulamentul prevăzut la alineatul (1). Parchetul European exercită în faţa instanţelor competente ale statelor membre acţiunea publică în legătură cu aceste infracţiuni.“ În final, alineatul (3) al articolului 86 din tratat defineşte domeniul de aplicare material al regulamentelor care urmează a fi adoptate în conformitate cu acesta: „Regulamentele prevăzute la alineatul (1) stabilesc statutul Parchetului European, condiţiile de exercitare a atribuţiilor acestuia, regulamentul de procedură aplicabil activităţilor sale, precum şi normele care reglementează admisibilitatea probelor şi normele aplicabile controlului jurisdicţional al actelor de procedură adoptate în exercitarea atribuţiilor sale.“ Sintetizând, astfel cum reiese şi din punctul de vedere transmis de Ministerul Justiţiei, se poate considera că se pun bazele creării, pentru prima dată, a unei entităţi la nivel european care va avea competenţele şi resursele necesare pentru a cerceta, a urmări penal şi a trimite în judecată persoanele învinuite de săvârşirea infracţiunilor de fraudă sau de alte activităţi ilicite care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, atât la nivel naţional, cât şi transfrontalier, marcânduse astfel un punct de cotitură în construirea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie în UE. Conform propunerii de regulament, Parchetul European este instituit ca organism al Uniunii cu structură descentralizată, are personalitate juridică, cuprinde procurorul european, adjuncţii acestuia, personalul care îi sprijină în executarea sarcinilor lor în conformitate cu prezentul regulament, precum şi procurorii europeni delegaţi stabiliţi în statele membre. Parchetul European este condus de procurorul european, care conduce şi organizează activităţile parchetului. Procurorul european este sprijinit de 4 adjuncţi. Procurorul european reprezintă Parchetul European înaintea instituţiilor Uniunii, statelor membre şi părţilor terţe, este numit de Consiliu, cu aprobarea Parlamentului European, pentru un mandat de 8 ani, care nu poate fi reînnoit. Procurorul european este ales dintre personalităţile care oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte funcţii jurisdicţionale şi experienţa relevantă ca procuror. Procurorul european răspunde în faţa Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei Europene pentru activităţile generale ale Parchetului European, în special prin prezentarea unui raport anual. Şi din punctul de vedere al prelucrării neautorizate sau incorecte a datelor cu caracter personal este prevăzut faptul că Parchetul European răspunde, în conformitate cu articolul 340 din tratat, pentru orice fel de prejudiciu cauzat unei persoane, care rezultă din prelucrarea neautorizată sau incorectă a datelor de către EPPO. Ca principii fundamentale ale activităţii Parchetului European, amintim:

– respectarea drepturilor consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE;

– proporţionalitatea;

– aplicarea, în principal, a prezentului regulament şi, în subsidiar, a legii naţionale (a SM unde se desfăşoară cercetarea/urmărirea penală). În caz de conflict între legea naţională şi Regulament, acesta din urmă primează;

– competenţa exclusivă pentru cercetarea şi urmărirea penală a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale UE;

– imparţialitatea în instrumentarea cauzelor, cu strângerea tuturor probelor relevante, atât în acuzare, cât şi în apărare;

– celeritatea cercetării şi urmăririi penale.Propunerea de regulament a fost transmisă de cele două comisii, pentru exprimarea unui punct de vedere, către următoarele instituţii/autorităţi ale statului român: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Externe, precum şi la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Consiliul Superior al Magistraturii a analizat cele două proiecte de acte europene cu caracter legislativ în şedinţa plenului său din data de 8 octombrie 2013, prilej cu care a exprimat un punct de vedere cu mai multe aprecieri referitoare la impactul pe care acest regulament îl va avea asupra organizării judiciare, a statutului magistraţilor din România, a procedurii de numire a procurorului european delegat de către ţara noastră, a necesităţii de modificare a competenţelor D.N.A., precum şi, în consecinţă, a redefinirii şi adaptării rolului C.S.M. după intrarea în vigoare a acestei propuneri de regulament. Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, prin Adresa nr. 0018897 din 25 septembrie 2013, a comunicat faptul că nu are observaţii asupra capitolelor care vizează prelucrarea datelor cu caracter personal. Cu ocazia analizării punctului de vedere transmis de Ministerul Justiţiei conform căruia prezenta propunere respectă principiile subsidiarităţii şi al proporţionalităţii, s-a luat act de faptul că poziţia României este preliminară, proiectul instrumentului fiind în continuare în curs de analiză şi consultare, şi se are în vedere că specificul proiectului de Regulament de instituire a Parchetului European presupune însă dezbaterea actului normativ în cadrul unui grup de experţi tehnici (având în vedere numeroasele probleme legate de structura, competenţa şi modul de funcţionare a instituţiei, statutul procurorilor din cadrul EPPO, procedura de efectuare a investigaţiilor, legea aplicabilă, regulile de admisibilitate a probelor, competenţa instanţelor naţionale, controlul judecătoresc al actelor EPP şi recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de statele membre). De altfel, aceste preocupări reies ca observaţii şi propuneri şi din punctul de vedere transmis de procurorul general, domnul Tiberiu-Mihail Niţu, în ceea ce priveşte: Structura Parchetului European; Statutul procurorilor din cadrul Parchetului European, precum şi Procedura privind cercetarea, urmărirea penală şi faza de judecată. Cele mai relevante dintre acestea se referă la:

– includerea unor prevederi care să instituie mai multe garanţii în sensul egalităţii de şanse a tuturor procurorilor delegaţi indiferent de mărimea populaţiei statului reprezentat, de a putea fi aleşi în rândul celor 5 procurori europeni delegaţi care, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1, împreună cu procurorul european şi cei 4 adjuncţi, vor participa la adoptarea normelor interne de procedură ale Parchetului European;

– instituirea unor proceduri referitoare la: recuperarea prejudiciilor cauzate persoanelor cercetate sau trimise în judecată nelegal sau abuziv; recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de către statele membre; investigaţiile efectuate de structura centrală a Parchetului European în cursul urmăririi penale.Comisia pentru afaceri europene în şedinţa sa din data de 8 octombrie 2013 a constatat, cu majoritate de voturi, că propunerea de regulament respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. La dezbateri a participat din partea Ministerului Afacerilor Interne domnul secretar de stat Marian Tutilescu. În şedinţa din 22 octombrie 2013, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a luat în dezbatere proiectul de regulament, constatând, cu unanimitate de voturi, că propunerea de regulament respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. La dezbateri a participat, în conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare, doamna Mădălina Manolache, director în cadrul Ministerului Justiţiei, care a susţinut adoptarea prezentei, propuneri de act european cu caracter legislativ. În cadrul dezbaterilor s-a reliefat faptul că, dezbaterile pe grupurile de lucru fiind încă în stadiu incipient, urmează a fi avută în vedere corelarea mai multor aspecte tehnice în opţiunile de reglementare privind: dualismul care poate afecta răspunderea procurorului european delegat, procedura de numire a acestuia, legea penală aplicabilă, recuperarea prejudiciului suferit de statele membre etc. Analizând concordanţa şi impactul acestui proiect de regulament în ceea ce priveşte reglementările naţionale existente, membrii celor două comisii au adoptat următoarea observaţie: Pentru conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale referitoare la organizarea judiciară naţională şi, în speţă, cu modul de dobândire a calităţii de magistrat (procuror) se propune eliminarea următoarei sintagme: „... în cazul în care, la data numirii ca procuror european delegat, acesta nu avea deja acest statut.“ din teza a III-a a alin. 2 al art. 10 - Numirea şi eliberarea procurorilor europeni delegaţi, textul fiind modificat astfel:(2) Procurorii europeni delegaţi întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte funcţii jurisdicţionale şi o experienţă relevantă ca procuror. Independenţa lor trebuie să fie dincolo de orice îndoială. Statele membre îşi desemnează procurorul european delegat dintre procurorii având acest statut, potrivit dreptului intern. Considerăm că este necesar ca selectarea procurorului european delegat să nu se poată face decât din rândul procurorilor care au dobândit acest statut conform dreptului naţional, respectiv, în cazul României, numai prin concurs de admitere în magistratură. În caz contrar, dobândirea în mod automat a statutului de procuror, potrivit dreptului intern, odată cu dobândirea calităţii de procuror european delegat, ar reprezenta o ingerinţă în organizarea judiciară a statelor membre, încălcând principiul subsidiarităţii. Membrii celor două comisii au constatat că, în ceea ce priveşte actul supus dezbaterii, cu excepţia prevederii amendate mai sus, respectă principiul subsidiarităţii. Îndeplinirea obiectivelor propuse prin noul regulament nu poate fi realizată în mod satisfăcător doar la nivelul statelor membre, atingerea acestora putând fi mai bine realizată la nivelul Uniunii, printr-o acţiune concertată, în cadrul unui sistem unitar. De asemenea, se consideră că proiectul de regulament respectă principiul proporţionalităţii, deoarece domeniul său de aplicare se limitează la ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivelor, opţiunile alese fiind, în general, cele mai puţin intruzive pentru sistemele juridice şi structurile instituţionale ale statelor membre. Această hotărâre a fost adoptată de către Senatul României în şedinţa din 28 octombrie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. p. PREŞEDINTELE SENATULUI, CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU