HOTARARE Nr.
158 din 13 februarie 2008
pentru aprobarea Componentei
de programare bugetara din cadrul Metodologiei privind sistemul de planificare
strategica pe termen mediu al institutiilor administratiei publice de la nivel
central
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 134 din 21 februarie 2008
Având în vedere prevederile art. 4 lit. b) şi c) din
Hotărârea Guvernului nr. 870/2006 privind aprobarea Strategiei pentru îmbunătăţirea
sistemului de elaborare, coordonare şi planificare a politicilor publice la
nivelul administraţiei publice centrale,
în temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - (1) Se aprobă Componenta de programare
bugetară din cadrul Metodologiei privind sistemul de planificare strategică pe
termen mediu al instituţiilor administraţiei publice de la nivel central,
denumită în continuare Metodologia, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta
hotărâre.
(2) Sarcina elaborării planurilor strategice prevăzute
în metodologie revine exclusiv ministerelor şi Secretariatului General al
Guvernului.
Art. 2. - Se desemnează Secretariatul General al
Guvernului şi Ministerul Economiei şi Finanţelor ca instituţii responsabile
pentru coordonarea implementării Metodologiei.
Art. 3. - Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Economiei şi Finanţelor îndeplinesc
următoarele atribuţii:
a) monitorizarea respectării
termenelor de elaborare a Componentei de programare bugetară a planurilor
strategice prevăzute în Metodologie;
b) asistarea ministerelor în procesul de elaborare a Componentei de programare bugetară a planurilor
strategice;
c) organizarea de întâlniri periodice între
reprezentanţii ministerelor pentru prezentarea stadiului de realizare a
planurilor strategice.
Art. 4. - (1) Secretariatul General al Guvernului şi ministerele elaborează Componenta de programare
bugetară a planurilor strategice în conformitate cu prevederile Metodologiei.
(2) Ministerul Economiei şi Finanţelor elaborează
Instrucţiunile privind conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite.
Art. 5. - (1) Până la data de 15 aprilie 2008,
instituţiile prevăzute la art. 4 vor prezenta Componenta de programare bugetară
a planurilor strategice în cadrul reuniunii de lucru pregătitoare şedinţei
Guvernului.
(2) Varianta finală a Componentei de programare
bugetară a planului strategic se aprobă prin ordin al conducătorului instituţiei
şi se publică pe pagina de internet proprie de către instituţia emitentă, până
la data de 30 aprilie 2008.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Secretarul general al Guvernului,
Ilie Gavril Bolojan
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
ANEXĂ
METODOLOGIA
privind sistemul de planificare strategică pe termen
mediu al
instituţiilor administraţiei publice de la nivel central
Etapa a II-a: Componenta de programare bugetară
Introducere
La sfârşitul anului 2006, Secretariatul General al
Guvernului (SGG) a
început implementarea procesului de planificare strategică, introducând
obligativitatea tuturor ministerelor de a elabora planuri strategice pentru
perioada 2007-2009. A fost elaborată metodologia pentru prima etapă, pe baza
căreia toate ministerele au realizat Componenta de management a planului
strategic.
Prezenta metodologie va
constitui baza pentru elaborarea celei de-a doua componente a planurilor
strategice: Componenta de programare bugetară (CPB).
Această metodologie a fost realizată de către
Direcţia politici publice (DPP)
din cadrul SGG, în colaborare cu Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF), beneficiind de asistenţă tehnică din partea programului SIGMA. In
ceea ce priveşte elaborarea bugetului, instrumentul prin care se realizează
programarea bugetară îl reprezintă programul bugetar, al cărui conţinut, formă
de prezentare şi structură sunt stabilite de MEF.
Scopul procesului de planificare strategică este
întărirea legăturii dintre planificarea politicilor publice şi elaborarea
bugetului, precum şi creşterea eficienţei cheltuielilor publice.
De asemenea, în scopul asigurării
coerenţei politicilor guvernamentale, începând cu anul 2008 este necesară
corelarea priorităţilor identificate de ministere şi a direcţiilor de
activitate asumate prin Componenta de management a
planurilor strategice cu procesul de elaborare a bugetului, astfel încât în momentul finalizării bugetului pe anul 2009
toate elementele identificate şi toate priorităţile prezentate în planurile
strategice să fie luate în considerare. La acest moment, prevederile prezentei
metodologii se aplică exclusiv ministerelor şi SGG. într-o etapă ulterioară, se
preconizează ca sistemul de planificare strategică să fie extins şi la nivelul
agenţiilor aflate în subordinea sau coordonarea Guvernului, precum şi la
nivelul autorităţilor publice locale, printr-o strânsă colaborare cu Ministerul
Internelor şi Reformei Administrative şi beneficiind de asistenţă comunitară.
Extinderea procesului la nivelul acestor autorităţi şi agenţii va fi realizată
după o evaluare a rezultatelor obţinute prin introducerea acestui sistem la nivelul ministerelor de resort, un act normativ urmând a fi promovat în
acest sens.
Pe baza metodologiei de faţă, ministerele şi SGG vor
trebui să elaboreze descrieri detaliate ale fiecărui program bugetar utilizat
în planificarea şi implementarea politicilor publice specifice domeniului de
activitate al fiecărui minister. Acest capitol dedicat programelor bugetare va
consta într-o descriere a situaţiei actuale, a obiectivelor, a rezultatelor şi
a efectelor scontate. Descrierea va conţine, de asemenea, detalii privind
indicatorii de performanţă, mecanismele de implementare, detalii despre noile
iniţiative de finanţare, precum şi informaţii asupra modalităţilor de finanţare
a programului bugetar.
Planificarea strategică reprezintă o reformă majoră
care necesită eforturi substanţiale din partea tuturor ministerelor de resort
şi, mai ales, implicarea MEF. Planul strategic al fiecărui minister trebuie să
reprezinte principalul instrument folosit în procesul de elaborare a bugetului.
Iniţiativa de faţă şi instrucţiunile elaborate de MEF intenţionează să mute
accentul de la un management bazat pe administrarea resurselor alocate la o
abordare axată pe obţinerea rezultatelor planificate.
Reorientarea către un management de performanţă
presupune ca politicile publice şi programele care le finanţează să fie
evaluate în funcţie de performanţele acestora. Acest efort implică folosirea
indicatorilor de performanţă, care permit evaluarea progresului realizat
efectiv în comparaţie cu ţintele stabilite anterior. Este importantă stabilirea
unor obiective, ţinte, rezultate ale acţiunii (output) şi rezultate ale
politicii (outcome) clare, precum şi a indicatorilor care să permită atât
dezbateri ex-ante riguroase asupra politicilor publice ce urmează a fi
finanţate, cât şi o evaluare transparentă şi argumentată a felului în care
programele bugetate au atins obiectivele şi ţintele politicii publice. Această
abordare permite o evaluare coerentă a felului în care Guvernul a cheltuit
banii publici.
Scopul acestei reforme este extrem de ambiţios: să asigure că banii publici sunt cheltuiţi în mod raţional,
transparent şi pentru politici publice coerente, în interesul societăţii.
Etapa a II-a a procesului de planificare strategică
reprezintă continuarea iniţiativelor deja demarate de către MEF în ceea ce
priveşte bugetarea pe programe.
In scopul de a asigura succesul procesului de
planificare strategică şi al reformei managementului cheltuielilor publice, SGG
va continua strânsa colaborare cu MEF pe parcursul întregii perioade de
introducere a celei de-a doua etape a procesului de planificare strategică -
CPB, precum şi pentru elaborarea bugetului pentru anii următori.
SGG, în calitate de coordonator al procesului de
planificare strategică, va continua să ofere, în colaborare cu MEF, sprijin
metodologic ministerelor implicate, în vederea elaborării CPB a planurilor
strategice ale instituţiilor (PSI).
MEF, cu asistenţă din partea SGG, va elabora
instrucţiuni detaliate (metodologie) pentru elaborarea progamelor bugetare şi
va instrui ministerele de resort în sensul obligativităţii de relaţionare
integrală a PSI cu proiectul de buget (necesitatea de a stabili o legătură
clară între politicile publice şi priorităţile prezentate în planurile lor strategice, pe de o parte, şi alocările
bugetare, pe de altă parte).
Această a doua etapă a procesului de planificare
strategică se va desfăşura în perioada februarie 2008 - aprilie 2008. Până la
sfârşitul acestei perioade, ministerele şi SGG trebuie să elaboreze CPB a
planurilor strategice, în conformitate cu prezenta metodologie. Planurile
strategice vor acoperi perioada 2008-2010, reprezentând în acelaşi timp punctul
de plecare pentru bugetele anilor următori.
Aprobarea planurilor strategice
Având în vedere faptul că planul strategic integral
(incluzând CPB) are caracter de noutate, fiind realizat pentru prima oară,
precum şi faptul că legea bugetului de stat pe anul 2008 a fost adoptată înainte
de termenul de finalizare a CPB (30 aprilie 2008), conform prezentei
metodologii, este posibil ca între bugetul pe anul 2008 şi PSI să existe
neconcordanţe în privinţa structurii programelor bugetare. In acest caz,
modalitatea de promovare şi aprobare a acestor documente este:
- CPB din PSI va fi aprobată la nivelul fiecărui
minister, prin ordin al ministrului de resort, până în aprilie 2008. Primul
plan strategic elaborat nu va realiza o conexiune completă cu bugetul pentru
anul 2008, urmând să constituie baza pentru elaborarea bugetului de stat pentru
anul 2009.
- planurile strategice integrale (Componenta de
management reactualizată şi CPB), care prezintă o
deplină concordanţă între programele bugetare şi structura bugetului de stat,
vor fi finalizate până în decembrie 2008, urmând a fi prezentate în cadrul
şedinţei Guvernului.
Etapa a II-a a procesului de planificare strategică este de o importanţă majoră, având în vedere faptul că
planificarea politicilor publice va fi eficientă şi de succes numai dacă este
corelată în mod clar şi armonios cu planificarea bugetară.
Principalele obiective ale metodologiei de faţă sunt:
- definirea elementelor
obligatorii ale CPB, care trebuie finalizate în etapa a II-a a elaborării PSI;
- stabilirea unei terminologii unice şi a unei abordări
unitare privind semnificaţia şi scopul diferitelor părţi ale CPB;
- furnizarea de recomandări cu
privire la procesul intern de elaborare a CPB la nivelul ministerelor.
Fiecare capitol al acestei metodologii, cu excepţia
capitolelor introductive, este împărţit în 3 secţiuni - „ce", „cum" şi „exemplu" - care au scopul de a oferi
instituţiilor recomandări clare şi uşor de urmat asupra modalităţii de
prezentare şi descriere a fiecărui program si subprogram bugetar cuprins în CPB
a PSI.
Pentru elaborarea CPB din cadrul planului strategic, se
va utiliza mecanismul instituit la nivelul fiecărui minister prin Hotărârea
Guvernului nr. 1.807/2006 pentru aprobarea Componentei de management din cadrul
Metodologiei privind sistemul de planificare strategică pe termen mediu al
instituţiilor administraţiei publice de la nivel central. Grupul de management
şi subgrupurile sectoriale create pentru elaborarea Componentei de management a
PSI sunt structurile din cadrul ministerelor responsabile de pregătirea şi
realizarea CPB. Pentru definitivarea acestei componente este imperios necesară
implicarea activă a departamentelor economice, precum şi întărirea colaborării
dintre unităţile de politici publice, departamentele financiare, juridice şi
direcţiile de specialitate din minister. La nivel ministerial se poate decide
ca la reuniunile grupului de management să participe şi reprezentanţi ai
structurilor de audit sau ai altor instituţii a căror contribuţie este
considerată necesară.
Trebuie precizat că toate exemplele oferite în această
metodologie sunt numai ilustrări cu caracter informativ, nereprezentând
neapărat realitatea dintr-o instituţie sau alta.
1. Abordarea generală
a managementului bazat pe performanţă şi a procesului de planificare bugetară
pe termen mediu
De la începutul anilor '80, multe din statele membre
ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) s-au implicat în procesul de
reformă bugetară în scopul creării unei legături mai puternice între
obiectivele guvernamentale şi alocarea resurselor necesare, atât în procesul de
planificare, cât şi în cel de raportare a execuţiei bugetare.
Noul val în abordarea
reformelor bugetare a început la mijlocul anilor '90 şi a cuprins majoritatea
statelor membre ale Uniunii Europene (UE) de la acea vreme, precum şi noile ţări candidate la aderarea în UE,
cu economii în tranziţie. Managementul bazat pe performanţă, bugetarea
orientată spre rezultate şi cadrul cheltuielilor publice pe termen mediu sunt
concepte de bază ale acestor reforme.
Dezvoltarea sistemelor de planificare strategică axate
pe bugetarea pe programe reprezintă unul din elementele cheie ale reformelor
bugetare din ultimii 10 ani. Pentru a defini obiectivele, rezultatele acţiunilor
şi rezultatele politicilor cărora le sunt alocate resurse bugetare, totalitatea
activităţilor Guvernului ar trebui să fie împărţită în câteva elemente
cuprinzătoare şi structurate logic pentru domenii relativ autonome de
activitate - programele bugetare. In toate ţările care practică bugetarea
orientată spre rezultate, reforma presupune restructurarea bugetului public în
elemente de tipul următor: misiuni, portofolii, linii sau zone de politică
publică, direcţii de activitate, strategii, programe. Nu există o terminologie
unificată utilizată pentru aceste elemente de bază ale bugetului, însă toţi
aceşti termeni urmăresc un singur scop: redesenarea structurii bugetului în
conformitate cu structura politicilor publice existente şi desemnarea clară a
modalităţii de atingere a obiectivelor dorite, prin stabilirea unor rezultate
măsurabile ale acţiunilor şi politicilor.
Tranziţia către bugetarea orientată spre rezultate este
strâns legată de alte schimbări esenţiale în procesul bugetar. Tranziţia către
planificarea pe termen mediu este una dintre acestea. Legătura strânsă dintre
formularea politicii şi planificarea bugetară nu poate fi asigurată pe o bază
anuală, deoarece majoritatea politicilor guvernamentale au o durată mai mare.
Obiectivele, rezultatele şi indicatorii de performanţă pentru politicile
publice ar trebui definite în contextul dezvoltării pe termen mediu, iar
planificarea resurselor ar trebui să urmărească aceeaşi logică.
O serie de motive importante ce determină guvernele să
schimbe perspectiva planificării bugetare de la cea anuală către cea pe termen
mediu este reprezentată de necesitatea de a rezolva problemele legate de
deficitul fiscal, inflaţie şi nevoia de a restricţiona creşterea cheltuielilor
publice. Cadrul de bugetare pe termen mediu, prin intermediul căruia se
introduc limite de cheltuieli atât pentru cheltuielile publice totale, cât şi
pentru bugetele ordonatorilor principali de credite, reprezintă principalul
instrument prin care se asigură disciplina bugetară. In acelaşi timp, trebuie
remarcat că, de obicei, transferul către sistemele de planificare bugetară pe
termen mediu nu exclude exerciţiul de planificare anuală a bugetului, ci
asigură numai perspectiva pe termen mediu şi cadrul de cheltuieli cu limite
pentru exerciţiul de planificare anuală.
In cazul României, necesitatea implementării unui
sistem de planificare strategică este relevată şi de importanţa asigurării
stabilităţii fiscale din perspectiva aderării la zona Euro, precum şi de
obiectivul de administrare eficientă a fondurilor structurale (asigurarea
implementării proiectelor şi maximizarea rezultatelor obţinute, evitarea
suprapunerilor de finanţare sau asigurarea cofinanţării).
In scopul implementării unui
sistem de planificare bugetară bazat pe politici şi performanţă este evident
necesară conectarea procesului de planificare strategică la procesul bugetar şi
încorporarea treptată a CPB a PSI în etapele calendarului bugetar.
Implementarea acestei reforme necesită introducerea de noi paşi în procedurile
bugetare, de noi documente, noi instrumente de planificare şi
monitorizare/raportare, noi proceduri de dezbatere şi luare a deciziei.
Introducerea planificării bugetare bazate pe
performanţă şi orientate spre rezultate presupune schimbări necesare şi în alte
domenii de politici publice din administraţie. Existenţa unor sisteme eficiente
de management bazat pe performanţă necesită sisteme solide şi eficiente de
responsabilizare şi raportare, precum şi introducerea unor procese funcţionale
de recrutare şi promovare. Chiar şi în situaţia în care acest tip de sisteme
există la nivel formal, ele trebuie să fie temeinic evaluate, revizuite şi
îmbunătăţite pentru a putea fi transformate în instrumente reale şi funcţionale
ale reformei. In lipsa acestora, chiar şi cele mai bine proiectate sisteme de
management nu vor reuşi să producă rezultatele scontate.
Experienţa reformei bugetare din multe state arată că
utilizarea cadrului cheltuielilor publice pe termen mediu poate ajuta la
îmbunătăţirea proceselor şi a rezultatelor prin:
- o mai mare claritate a obiectivelor politicilor
publice;
- o mai mare predictibilitate a alocărilor bugetare;
- o acoperire mai cuprinzătoare;
- o mai mare transparenţă a felului
în care sunt utilizate resursele.
In acelaşi timp însă, exemplele de reformă bugetară
arată că respectarea şi abordarea formală a etapelor bine-cunoscute ale
planificării pe termen mediu şi ale bugetarii bazate pe rezultate nu garantează
întotdeauna succesul. Nu trebuie pierdut din vedere principalul scop al
reformei - eficientizarea cheltuielilor publice, crearea de instrumente de
măsurare a valorii obţinute în schimbul banilor cheltuiţi, precum şi garantarea
posibilităţii de a realoca resursele disponibile pentru priorităţile strategice
ale societăţii.
Rolul CPB din cadrul PSI si conexiunea acesteia cu
elaborarea bugetului
Prezenta metodologie serveşte exclusiv realizării CPB a
planului strategic şi nu va afecta calendarul de elaborare a bugetului.
Ministerul Economiei şi Finanţelor va include în metodologia anuală pentru
elaborarea bugetului instrucţiuni asupra necesităţii de a stabili o legătură
clară între politicile publice şi priorităţile prezentate în planurile
strategice ale ordonatorilor principali de credite, pe de o parte, şi alocările
bugetare, pe de altă parte.
La elaborarea planului strategic se vor avea în vedere
celelalte iniţiative din domeniul eficientizarii managementului public (Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului
controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la
entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, cu
modificările şi completările ulterioare, planurile de modernizare sau procesul
de elaborare a bugetului), rezultatele acestora fiind
integrate în acest plan.
Planul strategic are rolul de instrument pentru
promovarea politicilor publice coerente1) ,
asigurarea clarităţii şi a corectei fundamentări a programelor bugetare,
susţinerea spre finanţare a politicilor publice prioritare.
Introducerea sistemului de planificare strategică
creează, de asemenea, premisele pentru o competiţie clară, coerentă şi
argumentată privind finanţarea iniţiativelor suplimentare ale ministerelor de
resort (mecanism pentru finanţarea politicilor publice care sunt iniţiate
ulterior aprobării bugetului).
1) Corect formulate,
cu obiective clare şi care sunt în concordanţă cu documentele strategice
primordiale.
2. Principiile de
definire a programelor bugetare şi a structurării acestora
• Ce?
In concordanţă cu prevederile legale în vigoare2), programul bugetar este definit ca o acţiune sau un ansamblu coerent de acţiuni ce se
referă la acelaşi ordonator principal de credite, proiectate pentru a realiza
un obiectiv ori un set de obiective definite şi pentru care sunt stabiliţi
indicatori de program care să evalueze rezultatele ce vor fi obţinute, în
limitele de finanţare aprobate.
In accepţiunea prezentei metodologii, caracteristicile
generale ale programului bugetar sunt:
- constă într-o acţiune sau set de acţiuni;
- are obiectiv sau obiective clar determinate şi
măsurabile;
- este aferent unui singur ordonator principal de
credite;
- este aferent unei direcţii de activitate a
instituţiei (unul sau mai multe programe bugetare pentru o direcţie de
activitate ).
Structurarea programelor bugetare se referă la
detalierea structurii direcţiilor de activitate descrise la titlul V, secţiunea 7 „Direcţii de
activitate", pct. g) „Descrierea programelor bugetare actuale" din
Metodologia privind sistemul de planificare strategică pe termen mediu- Etapa I: Componenta de Management, aprobată prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.807/2006. Acestea prezintă o diviziune coerentă a
domeniilor de competenţă a instituţiei, în conformitate cu sfera obiectivelor
politicilor care răspund unui domeniu bine definit de politică guvernamentală.
In general, structura programelor bugetare ar trebui să urmeze structura
definită şi descrisă în cadrul acestei secţiuni a Componentei de management.
Cu toate acestea, în noul
proces de dezvoltare a planului strategic este posibil ca anumite programe
bugetare deja definite să necesite o revizuire de structură - unele programe
pot fi definite prea îngust şi ar putea fi comprimate într-un singur program.
In alte cazuri, programe bugetare definite prea larg ar putea fi împărţite în
subprograme sau chiar în programe bugetare separate. Revizuirea structurii
programelor bugetare este acceptabilă în timpul pregătirii CPB a planului
strategic, iar în această situaţie secţiunea corespondentă din Componenta de
management trebuie actualizată în consecinţă. Abordarea generală care trebuie
urmată este aceea că este posibil să existe unul sau mai multe programe
bugetare în cadrul unei singure direcţii de activitate, dar nu este posibil să
existe programe bugetare care să asigure finanţarea mai multor direcţii de
activitate şi nici să existe o direcţie de activitate fără un program bugetar
aferent. In cazul programelor cu un obiectiv amplu care necesită o structurare
mai detaliată, pot fi create subprograme în cadrul acestuia. Trebuie subliniat
faptul că informaţiile reflectate într-un subprogram trebuie să conţină
aceleaşi elemente ca şi programul bugetar.
Numărul total al programelor bugetare nu poate fi
stabilit într-o manieră unitară pentru toate ministerele sau instituţiile, din cauza
diferenţelor semnificative dintre domeniile lor de competenţă. Experienţa altor
ţări arată însă în mod clar că numărul mediu de programe bugetare pentru
ministere se situează între 2 şi 14. Cel mai potrivit moment pentru elaborarea
structurii programelor bugetare este atunci când se definesc rezultatele
scontate ale acţiunilor (outputs) şi ale politicii (outcomes) şi indicatorii de performanţă ai programului. In cazul în care numărul prevăzut pentru
rezultatele acţiunilor depăşeşte numărul menţionat la secţiunea 3.3 a prezentei
metodologii (două rezultate ale politicii publice şi, prin urmare, 6 rezultate
totale ale acţiunilor pentru ambele rezultate ale politicii), structura
programului bugetar ar trebui reevaluată. într-o astfel de situaţie nu trebuie
pierdut din vedere obiectivul general al realizării planurilor strategice,
acela de a asigura transmiterea de informaţii mai transparente şi mai coerente
către Guvern şi societate asupra obiectivelor politicilor şi asupra
performanţei reale a instituţiilor publice, în funcţie de resursele alocate.
Revizuirea structurii programelor bugetare poate avea
ca urmare decizia de a renunţa la un anumit program bugetar, ca rezultat al
unor propuneri de optimizare sau al unei decizii de politică publică. Aceasta
se poate întâmpla în cazul unei reorganizări instituţionale, atunci când mai
multe instituţii cu atribuţii similare sunt unite într-una singură; în această
situaţie, anumite programe bugetare ar trebui terminate,
iar resursele realocate unui nou program bugetar unic sau unor alte programe cu
prioritate mai mare.
Necesitatea revizuirii structurii programelor bugetare
mai poate apărea şi în urma unor noi politici sau proiecte aprobate de Guvern
ori pregătite pentru implementare. In aceste cazuri, trebuie avut în vedere că
o nouă iniţiativă de finanţare poate fi inclusă ca program bugetar în PSI numai
după aprobarea legii bugetului, prin care sunt aprobate fondurile alocate
acestui program. Până atunci, iniţiativa va fi prezentată prin documentele
menţionate în secţiunea 3.4 a prezentei metodologii. Noi programe bugetare pot
fi create şi în scopul structurării bugetului într-o manieră mai transparentă
şi în conformitate cu obiectivele politicii publice. In decursul implementării
treptate a sistemului de planificare strategică pot apărea propuneri de
structurare mai raţională a bugetelor. In acelaşi timp însă stabilitatea
programelor bugetare trebuie considerată ca fiind importantă din perspectiva
transparenţei şi responsabilităţii. Obiectivele pe termen mediu, monitorizarea
consecinţelor implementării sau evaluarea programului devin întotdeauna
dificile şi nesigure dacă resursele sunt împărţite de mai multe ori între
diferite programe de cheltuieli. De asemenea, un alt factor care poate
determina modificarea structurii programelor bugetare e reprezentat de
evaluarea intermediară sau ex-post a implementării politicilor publice.
2.1. Prezentarea
programelor bugetare ale instituţiilor subordonate
Programele bugetare ale
ministerelor ar trebui să reflecte şi bugetele instituţiilor subordonate, sub
formă de programe sau subprograme bugetare separate. In cazul în care o
instituţie subordonată este specializată şi responsabilă pe o zonă autonomă de
politică publică, pentru aceasta se poate elabora un program bugetar separat (de
exemplu, pentru Institutul Naţional de Administraţie, care este însărcinat cu
formarea funcţionarilor publici, sau pentru Agenţia Naţională pentru Romi, care
este responsabilă cu incluziunea socială a minorităţii rome).
In situaţia în care există mai multe instituţii
subordonate care se ocupă de acelaşi domeniu de politici, abordarea generală
impune ca acestea să fie reflectate toate într-un singur program bugetar, cu
sau fără subprograme specifice pentru fiecare (de exemplu, şcoli vocaţionale,
muzee, biblioteci etc). Unificarea bugetelor instituţiilor similare într-un
singur program bugetar permite evitarea fragmentării bugetului total şi al PSI,
precum şi definirea unor obiective, rezultate ale politicii şi ale acţiunilor
comune pentru întregul domeniu de politică publică. Această abordare nu exclude
necesitatea planificării strategice la nivelul fiecărei instituţii subordonate,
însă programele bugetare şi cele de politici publice de
la nivelul bugetului de stat ar trebui să fie axate pe
obiectivele politicilor publice şi pe măsurarea performanţei domeniului de
politici în ansamblu şi nu pe prezentări detaliate ale fiecărei instituţii în
parte.
2) Legea nr.
500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 1.159/2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor
privind conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de
ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau
ansamblu de acţiuni.
2.2. Programele
bugetare pentru aparatul central al instituţiilor
In prezent, resursele bugetare care nu sunt acoperite
de programe bugetare sunt în multe cazuri cele aferente administrării
aparatului central al ministerelor, dar şi resursele pentru achiziţiile publice
de la nivelul acestora. Acest lucru este în contradicţie cu principiul general
al reformei privind planificarea strategică, conform căruia toate cheltuielile
bugetare trebuie planificate şi executate în conformitate cu obiective clar
stabilite şi cu rezultate scontate şi măsurabile. Trebuie subliniat că aparatul
central al ministerelor trebuie să aibă în responsabilitate obiectivele şi
sarcinile importante, în principal planificarea şi elaborarea politicilor
publice specifice, inclusiv în elaborarea cadrului normativ în domeniul propriu
de competenţă. In mod evident, ministerele sunt coordonatoarele unor zone largi
de funcţiuni guvernamentale; ele sunt, de asemenea, responsabile pentru
managementul diferitelor proiecte sau pentru supervizarea instituţiilor
subordonate. Pentru toate aceste arii de responsabilitate trebuie stabilite
obiective clare şi rezultate realiste şi trebuie definit un program bugetar
separat pentru aparatul central, care se ocupă de toate activităţile de
elaborare şi coordonare a politicilor şi de creştere a capacităţii
administrative în domeniul propriu de competenţă. Costurile aferente aparatului
central al ministerului ar putea fi împărţite, de asemenea, pe mai multe
politici şi programe bugetare ale ministerului, însă această abordare exclude
posibilitatea reflectării întregii activităţi a ministerului ca instituţie, a
rezultatelor acţiunilor şi politicilor sale, ceea ce poate face mai dificilă
evaluarea performanţei. Pentru instituţiile subordonate nu este evident
necesară crearea unui program separat pentru aparatul central al instituţiei,
fondurile pentru acesta putând fi incluse în acelaşi program bugetar ca şi
implementarea politicii. Pot face excepţie instituţiile cu un număr mare de
angajaţi, unde aceste fonduri reprezintă o parte importantă din bugetul total
al instituţiei.
2.3. Programele bugetare transsectoriale
Abordarea generală referitoare la programele bugetare transsectoriale este că ele trebuie
incluse ca programe bugetare separate în cadrul planului strategic al
instituţiei responsabile pentru coordonarea unui astfel de program. In acelaşi
timp însă trebuie aplicate şi principiile generale ale structurării programului
bugetar, menţionate mai sus; de asemenea, un program transsectorial nu ar
trebui să fie nici prea restrâns, dar nici prea amplu. Asta înseamnă că, în
cazul unei politici transsectoriale cu finanţare redusă, ministerul coordonator
ar putea-o include în alt program sau subprogram bugetar. Instituţiile care
contribuie la implementarea unui program bugetar coordonat de o altă instituţie
pot crea un program bugetar separat pentru acesta sau pot include activităţile
necesare acestuia în unul dintre programele sale deja existente. In descrierea
programului bugetar se va face referire la politica transsectorială la care
contribuie. In ambele situaţii, finanţarea programului trebuie planificată şi
prevăzută în cadrul bugetului instituţiei responsabile pentru executarea
sarcinilor concrete; desigur, în general, instituţia coordonatoare va primi
partea cea mai mare din finanţarea programului transsectorial, însă şi
celelalte instituţii vor avea finanţare pentru acesta prin programe separate
sau în cadrul altor programe din propriul buget. Programele bugetare prin
intermediul cărora se finanţează politici publice transsectoriale sunt, ca
toate programele bugetare, aferente unei singure instituţii. Ministerele vor
trebui să prezinte legătura dintre programul sau subprogramul bugetar şi
politica intersectorială respectivă.
• Cum?
Structura programelor bugetare
trebuie pregătită şi, de asemenea, revizuită în cadrul subgrupurilor şi apoi
prezentată grupului de management. Iniţiativa restructurării programelor din
buget poate veni atât din partea subgrupurilor sectoriale care
planifică/stabilesc rezultatele acţiunilor şi ale politicilor pentru diferitele
programe bugetare, cât şi din partea grupului de management care revizuieşte
toate propunerile primite de la subgrupurile sectoriale. In ambele situaţii,
grupul de management este cel care ia decizia finală, în urma unei dezbateri
fundamentate. Propunerile de revizuire a structurii programului bugetar trebuie
verificate de către unitatea de politici publice şi de către departamentul
economic al instituţiei, înaintea prezentării către grupul de management, în
scopul evitării unor eventuale duplicări şi pentru fundamentarea propunerii.
Stabilirea structurii programelor bugetare nu trebuie
privită ca un exerciţiu formal. Această sarcină oferă nu numai posibilitatea de
a revizui resursele existente ale programelor bugetare şi de a evalua
performanţa, dar face posibilă şi realocarea de resurse către priorităţile
sectorului. Din aceste motive, trebuie depuse mai multe eforturi pentru
revizuirea tuturor programelor bugetare incluse în PSI, prin folosirea
metodologiilor de evaluare funcţională. Având în vedere că evaluările
funcţionale realizate în totalitate necesită timp, pot fi făcute propuneri
suplimentare de rearanjare a structurii programelor bugetare în timpul
procesului de actualizare a PSI. Pentru a asigura îmbunătăţirea continuă a
structurii programelor bugetare, precum şi optimizarea cheltuielilor bugetare,
se recomandă ca structurile de audit intern să fie implicate în pregătirea PSI
şi în realizarea evaluărilor funcţionale ale ministerului şi ale instituţiilor
subordonate.
• Exemplu
Acest exemplu este preluat din Planul strategic al
Ministerului Culturii din Republica Letonia (aprobat de Cabinetul de Miniştri
al Republicii Letone prin Hotărârea nr. 856 din 1 noiembrie 2006):
1. Programul „Managementul culturii" (aparatul central
al ministerului)
2. Programul „Artele profesionale"
2.1. Subprogramul „Artele şi literatura"
2.2. Subprogramul „Opera Naţională Letonă"
2.3. Subprogramul „Industria filmului"
3. Programul „Educaţia
culturală"
4. Programul „Moştenirea
culturală"
5. Programul „Proiecte şi
investiţii culturale"
5.1. Subprogramul „Fundaţia Culturală de Stat"
5.2. Subprogramul „Evenimente
culturale, acorduri şi programe culturale de cooperare"
5.3. Subprogramul „Dezvoltarea infrastructurii
culturale"
5.4. Subprogramul „Implementarea
Proiectului de Construcţie a Bibliotecii Naţionale a Letoniei"
5.5. Subprogramul „Sistemul unificat de informare al
bibliotecilor de stat"
3. Descrierea programului bugetar
Această secţiune a metodologiei descrie elementele obligatorii în prezentarea unui program sau subprogram
bugetar, care trebuie incluse în PSI.
Fiecare program bugetar descris în PSI trebuie să
corespundă unui program inclus efectiv în legea anuală a bugetului de stat. In
cazul în care ministerul creează un nou program sau subprogram bugetar în
timpul elaborării, acesta va apărea în cadrul planului strategic, fiind
ulterior preluat în documentele pentru elaborarea bugetului. Ulterior aprobării
bugetului în Parlament, PSI va fi actualizat.
La elaborarea acestei
componente a planului strategic, pentru fiecare program bugetar se vor
prezenta: analiza situaţiei actuale,
obiectivul programului bugetar, rezultatele şi indicatorii de performanţă,
noile iniţiative de finanţare, mecanismele de implementare şi principalele
sarcini, precum şi finanţarea programului.
3.1. Analiza
situaţiei actuale
Această secţiune a descrierii programului bugetar oferă
informaţii concise şi precise cu privire la domeniul de politici publice
finanţat prin program.
• Ce?
Acest capitol trebuie să ofere
o privire de ansamblu asupra situaţiei curente în domeniul acoperit de
programul bugetar. In vederea fundamentării informaţiilor prezentate este
recomandabilă utilizarea datelor statistice esenţiale care acoperă şi
ilustrează domeniul sau zona de politici publice acoperite de respectivul
program bugetar. De asemenea, acolo unde este posibil, este recomandată
prezentarea datelor comparative din acelaşi domeniu din celelalte state membre
ale UE.
In cazul în care anumite părţi ale programului bugetar
sunt incluse într-o politică intersectorială pentru a cărei implementare
respectivul minister nu este însă principalul responsabil, trebuie inclusă o
menţiune care arată conexiunea cu politica publică intersectorială respectivă
şi cu programul bugetar aferent acesteia, gestionat de
ministerul responsabil cu implementarea.
Această secţiune din descrierea programului bugetar nu
ar trebui să depăşească 2-3 pagini în format A4.
• Cum?
Se recomandă ca informaţiile incluse în acest capitol
să fie bazate pe cele mai actuale documente de politici publice (sau rapoarte
asupra stadiului implementării lor, rapoarte de evaluare ex-post etc.) şi pe
actele normative existente în domeniul de politici publice acoperit de
programul bugetar.
In cazul în care nu există
documente de politici publice aprobate în domeniul respectiv, se recomandă ca
ministerul să furnizeze toate informaţiile de fond relevante pentru domeniu,
precum şi pe cele legate de cadrul normativ existent şi să identifice
principalele probleme existente. In plus, trebuie inclusă o menţiune care să
precizeze dacă pe viitor ministerul intenţionează să elaboreze un anumit
document de politică publică în domeniul respectiv.
Se recomandă ca prima versiune-proiect a analizei
situaţiei actuale să fie elaborată de către departamentul responsabil pentru
implementarea politicii publice respective şi a programului bugetar
corespunzător. Ulterior, această primă versiune trebuie discutată cu unitatea
de politici publice şi cu departamentul economic din minister, precum şi în cadrul
subgrupului (dacă există), iar apoi transmisă pentru aprobare grupului de
management.
• Exemplu
Acest exemplu este preluat din Planul strategic al
Ministerului Culturii din Republica Letonia (aprobat de Cabinetul de Miniştri
al Republicii Letonia prin Hotărârea nr.856 din 1 noiembrie 2006) şi reproduce
fragmente din descrierea situaţiei actuale pentru programul bugetar „Artele
profesionale" şi pentru unul dintre subprogramele sale.
Acest program bugetar se ocupă de artele
profesionale care intră în competenţa ministerului, precum teatrul, muzica,
dansul, opera, literatura, artele vizuale, arhitectura sau industria filmului.
Bugetul de stat finanţează funcţionarea a 8 teatre, a Operei Naţionale Letone,
a Orchestrei Naţionale Simfonice Letone şi a Agenţiei „Concertele letone",
dar şi producţia şi distribuţia de film. De asemenea, bugetul de stat oferă
sprijin financiar pentru domenii neinstituţionalizate, precum literatura şi
artele vizuale.
Pe întreaga perioadă a aplicării strategiei este
prevăzută întărirea statutului juridic al instituţiilor naţionale de cultură,
în vederea consolidării identităţii naţionale şi a limbii letone şi a creării
de noi valori culturale naţionale. Documentul strategic „Cultura" (2000-2010) expune
strategia de dezvoltare pe termen lung pentru
majoritatea domeniilor artelor profesionale, In ultimii ani, noi domenii
(arhitectura, designul) au intrat în competenţa ministerului, ceea ce a dus la
necesitatea dezvoltării acestei politici. Liniile directoare prevăd crearea
unui nou program pentru dezvoltarea artelor profesionale, ceea ce ar duce la
acoperirea tuturor domeniilor culturii, precum şi pentru aspecte
intersectoriale.
Integrarea în UE intensifică competiţia de pe piaţa
artistică, ceea ce determină creşterea cererii pentru calitate şi excelenţă.
Multe dintre organismele artistice si-au confirmat deja competitivitatea pe
plan internaţional, cum ar fi Noul Teatru din Riga, Kremerata Baltica, Corul
Academic de Stat „Latvia", Studioul de Film de Animaţie „Riga" şi
altele. Există actualmente posibilităţi în creştere pentru realizarea de
proiecte şi producţii comune, precum şi pentru mobilitatea şi educaţia
artiştilor.
Reorientarea economiei de stat către realizarea de
produse cu o valoare adăugată ridicată, precum şi implementarea obiectivelor
stabilite prin Strategia Lisabona au crescut semnificaţia industriilor de
creaţie pentru creşterea socioeconomică a ţării. Statul oferă deja subvenţii
producţiei de film, însă trebuie dezvoltate şi alte mecanisme de sprijinire a
altor industrii de creaţie, precum designul.
Societatea se confruntă cu probleme de natură
regională şi socială în ceea ce priveşte accesibilitatea la artele
profesionale. Serviciile artistice sunt în mare măsură concentrate în capitală
şi în celelalte câteva oraşe mari din Letonia. Accesarea acestora este frânată
şi de lipsa infrastructurii adecvate.
Schimbările faţă de tradiţia consumului de produse
culturale necesită eforturi suplimentare pentru analizarea şi cercetarea
nevoilor şi intereselor publicului-ţintă, precum şi pentru atragerea de noi
grupuri-ţintă, în principal copii şi tineri, inclusiv prin crearea de programe
educaţionale. Multe instituţii culturale de stat oferă reduceri la costul
biletelor de intrare la evenimente culturale pentru pensionari, elevi şi familii.
Graţie schimbărilor în infrastructura instituţiilor culturale au crescut şi
posibilităţile de acces pentru persoanele cu dizabilităţi.
In vederea protejării drepturilor legale ale
artiştilor şi producătorilor a fost adoptată Legea drepturilor de autor, iar
reglementările privind protecţia socială a artiştilor (pensii de serviciu) au
fost în sfârşit implementate; cu toate acestea, este în continuare necesară
elaborarea unui act normativ pentru definirea statutului artistului şi a unui
sistem de protecţie socială pentru acesta.
Una dintre cele mai mari probleme din domeniul
artelor profesionale este remuneraţia inadecvată, care nu reprezintă o motivare
pentru lucrul ca artist de profesie şi nici pentru atingerea excelenţei. Din
cauza remuneraţiei inadecvate, mulţi profesionişti talentaţi părăsesc acest
domeniu. Artele profesionale se confruntă cu lipsa de manageri şi specialişti
tehnicieni.
• Exemplu privind utilizarea datelor comparative
Letonia se află
printre statele europene cu cel mai mic sprijin de stat pentru industria
filmului şi, prin urmare, are un număr minim de filme naţionale (prin
comparaţie, Franţa produce înjur de 250 de filme de lungmetraj pe an, Danemarca
- 30 de filme pe an, în timp ce în Letonia indicatorul mediu este de două filme pe an). De
asemenea, se confruntă cu o accesibilitate limitată la vizionarea de filme şi
cu posibilităţi insuficient dezvoltate pentru educaţia profesională în domeniu.
Aceste 3 elemente se corelează în mod negativ şi creează un cerc vicios:
spectatorii nu au nevoie de filme letone pentru că acestea nu sunt disponibile.
• Exemplu privind
identificarea principalelor probleme şi planificarea elaborării documentului de
politică publică
Principalele probleme care trebuie rezolvate în domeniul industriei filmului sunt
următoarele:
- număr inadecvat de filme,
ceea ce duce la o diversitate limitată de genuri de film şi la restrictionarea
dezvoltării industriei filmului, care reprezintă una dintre industriile
artistice de bază;
- accesibilitate limitată la
industria de film leton a publicului larg, în special a publicului extraurban;
- posibilităţi insuficient
dezvoltate pentru educaţia de bază şi avansată pentru profesionişti în domeniul
filmului, ceea ce împiedică dezvoltarea industriei filmului;
- bază juridică insuficientă
pentru industria filmului (nu există o lege specifică a domeniului, există
deficienţe în reglementările privind distribuţia de filme);
- nivel ridicat al pirateriei.
Ministerul Culturii intenţionează să pregătească
Programul pentru întărirea şi dezvoltarea în continuare a industriei naţionale
de film (2008-2012) şi
să îl transmită spre aprobare Guvernului până în luna octombrie 2007.
3.2. Obiectivul (obiectivele) programului bugetar
Această secţiune din descrierea programului bugetar
prezintă obiectivele clare ce trebuie atinse pe termen mediu prin implementarea
programului bugetar respectiv.
• Ce?
Această secţiune prezintă obiectivul clar al
implementării programului bugetar (sau, în anumite cazuri, obiectivele).
Obiectivele respectivului program bugetar trebuie armonizate cu obiectivele şi
competenţele instituţiei prezentate în Componenta de management a PSI, precum
şi cu obiectivele politicilor publice pe care le finanţează. In cazul în care
sunt prevăzute subprograme, obiectivele acestora trebuie armonizate cu
obiectivul de natură mai generală al programului bugetar.
Obiectivul se defineşte
ca fiind situaţia pe care Guvernul se angajează să o creeze prin iniţierea de
măsuri într-un domeniu specific de politici, furnizând
diferite tipuri de inputuri (în sensul programului bugetar, inputurile sunt resursele financiare pentru finanţarea utilizării diferitelor
instrumente de implementare). Obiectivele trebuie să urmărească îmbunătăţirea
parţială sau totală a situaţiei dintr-un anumit domeniu, care este subiectul
programului bugetar.
Existenţa unor obiective clare este esenţială pentru
succesul implementării unui program bugetar; în caz contrar, resursele
financiare alocate vor fi cheltuite în mod fragmentat şi, prin urmare,
ineficient, fără a se atinge rezultatul planificat prin politica
guvernamentală.
Obiectivele trebuie să enunţe în mod clar principalul
scop sau ţinta programului bugetar şi să permită înţelegerea exactă a
aspectelor care trebuie îmbunătăţite ori sprijinite prin fondurile bugetare
alocate. Dacă obiectivele sunt formulate în mod corect, atunci acestea vor
facilita înţelegerea clară a rezultatelor scontate ale acţiunilor şi politicii,
care vor descrie schimbările din domeniul de politici
respectiv.
Numai în cazul unor programe bugetare foarte ample sunt
permise maximum 3 obiective interconectate. In acelaşi timp, în cazul
stabilirii unui astfel de program bugetar amplu, ar trebui realizată în mod
repetat o evaluare a acestuia pentru a se vedea dacă el nu poate fi divizat în
programe sau subprograme separate mai punctuale.
• Cum?
Obiectivul programului bugetar defineşte situaţia pe
care instituţia prevede să o atingă ca rezultat al implementării programului.
Este recomandat ca obiectivul să fie construit într-o manieră SMART (specific,
măsurabil, realizabil, realist şi încadrat în timp). Trebuie menţionat că
obiectivul programului este strâns legat de secţiunea „Rezultatele şi
indicatorii de performanţă ai programului" din PSI şi, prin urmare, toate
obiectivele identificate trebuie testate în funcţie de posibilităţile de a identifica rezultate adecvate (atât
pentru acţiuni, cât şi pentru politică) şi de a stabili indicatori de
performanţă măsurabili.
In situaţia ideală, obiectivul trebuie extras din
documentele de politici din domeniul respectiv sau, în absenţa acestora,
trebuie formulat de către specialiştii sau departamentul responsabil cu
implementarea programului bugetar respectiv, cu sprijinul unităţii de politici
publice a ministerului, iar ulterior aprobat de grupul de management odată cu
întreaga descriere a programului bugetar.
Inaintea definirii obiectivului trebuie mai întâi
analizate problemele sau aspectele pentru rezolvarea ori sprijinirea cărora a
fost creat respectivul program bugetar. In multe situaţii, stabilirea obiectivului
reprezintă în fapt soluţionarea problemei majore constatate (în anumite cazuri,
enunţarea obiectivului poate fi construită ca simpla enunţare a problemei
rezolvate).
Atunci când se formulează obiectivele, trebuie luate în
considerare obiective specifice care tind să fie enunţuri despre situaţia
dorită, în concordanţă cu aspectele vizate de programul bugetar. Aceste
obiective nu trebuie să fie definite nici prea amplu (adică să acopere toate
competenţele ministerului), dar nici prea îngust (adică să acopere doar o mică
parte din funcţiile integrate în respectivul program).
Mai multe informaţii privind diferitele metode
existente pentru stabilirea şi formularea obiectivelor pot fi obţinute
consultând Manualul de metode folosite în planificarea politicilor publice şi
evaluarea impactului, publicat în anul 2006 în cadrul Proiectului de înfrăţire
instituţională RO2003/IB/OT-10 pentru consolidarea capacităţii Guvernului
României de a gestiona şi coordona politicile publice şi procesul decizional,
care a fost distribuit ministerelor de linie de către DPP din cadrul SGG şi
care este disponibil şi în variantă electronică pe site-ul web al SGG (http://www.sgg.ro/docs/File/UPP/doc/manual_metode_impact.pdf).
• Exemplu
Acest exemplu este preluat din Misiunea Securitate
Naţională anexată Legii Bugetului Franţei pentru anul 2007, care a fost
pregătită în conformitate cu art. 51-5 din Legea organică privind bugetul de stat (LOLF) din 1 august 2001.
Obiectiv: Reducerea numărului de accidente rutiere,
decese şi răniri de persoane cauzate de accidentele rutiere.
3.3. Rezultatele
şi indicatorii de performanţă ai programului bugetar
Această secţiune a descrierii programului bugetar
prezintă rezultatele politicii, rezultatele acţiunilor şi indicatorii de
performanţă ai acestora, care demonstrează progresul realizat în atingerea
obiectivului sau obiectivelor stabilite pentru respectivul program bugetar.
• Ce?
Rezultatele programului [rezultatele politicii3) şi rezultatele acţiunilor4)], precum şi indicatorii de performanţă pentru aceste rezultate
trebuie formulaţi şi identificaţi conform prevederilor Strategiei pentru
îmbunătăţirea sistemului de elaborare a politicilor publice la nivelul
administraţiei publice centrale, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr.
870/2006 privind aprobarea Strategiei pentru îmbunătăţirea sistemului de
elaborare, coordonare şi planificare a politicilor publice la nivelul
administraţiei publice centrale.
Rezultatele politicii publice (outcomes)
Rezultatele politicii publice descriu într-o manieră
măsurabilă schimbările produse în mediul economic, cultural sau social. Acestea
reprezintă impactul pe termen lung generat de rezultatele obţinute într-o
anumită perioadă de timp. Ulterior, rezultatele politicii permit factorilor de
decizie şi societăţii să evalueze
nivelul atingerii obiectivelor în timpul fazei de implementare sau după.
Rezultatele acţiunilor (outputs)
Rezultatele acţiunilor sunt servicii ori produse
furnizate de o instituţie în funcţie de scopul propus şi pentru care instituţia
este întru totul responsabilă. La fel ca şi rezultatele politicii publice,
rezultatele acţiunilor trebuie să fie măsurabile şi bazate pe surse de date fiabile.
Indicatorii de performanţă
Indicatorii de performanţă sunt factori măsurabili care
arată gradul în care au fost atinse rezultatele. Indicatorii trebuie elaboraţi
pe baza datelor statistice existente. Nivelul de atingere a rezultatelor poate
fi testat cu ajutorul unui număr limitat de indicatori. Nu este nevoie să se
elaboreze mai mulţi indicatori pe baza unor metode costisitoare de colectare a
datelor dacă există posibilitatea obţinerii aceloraşi rezultate cu un efort mai
redus.
Toate rezultatele politicii şi
ale acţiunilor trebuie să se afle într-o strânsă legătură cu rezultatele
stabilite în documentele de politici publice. Dacă nu există niciun document de
politică în domeniul respectiv, atunci rezultatele politicii, ale acţiunilor şi
indicatorii de performanţă pentru acestea trebuie formulaţi la momentul
elaborării programului bugetar. In această secţiune a descrierii programului
bugetar, ministerele nu trebuie să definească mai mult de două rezultate ale
politicii şi 3 rezultate ale acţiunilor pentru fiecare rezultat de politică.
Această restricţie se fundamentează pe faptul că procesele de colectare de date
şi monitorizare sunt consumatoare de resurse şi, prin urmare, ministerele
trebuie să ia în considerare formularea sau includerea în program numai a
acelor rezultate ale politicii şi acţiunilor pentru care colectarea datelor se
va face relativ uşor.
In cazul subprogramelor trebuie indicate numai
rezultatele acţiunilor! Acestea nu trebuie să depăşească un număr total de 3
pentru fiecare subprogram.
In procesul de elaborare a bugetului, MEF poate stabili
tipul şi forma indicatorilor de performanţă care vor fi utilizaţi.
3) Outcomes (în limba engleză, în original).
4) Outputs (în limba engleză, în original).
• Cum?
Cea mai bună metodă de a identifica rezultatele
politicii şi ale acţiunilor este analizarea atentă a documentelor de politici
din domeniul respectiv. Preluarea acestora din documentele de politici
garantează existenţa unor date istorice, dar şi existenţa unei monitorizări a
acestora în vederea raportării asupra stadiului implementării.
In situaţia în care nu există documente de politici publice
sau în care acestea au fost aprobate fără menţionarea rezultatelor politicii
ori ale acţiunilor, subgrupul sectorial împreună cu departamentele responsabile
din minister sau cu reprezentanţi ai instituţiilor subordonate trebuie să
definească rezultate adecvate pentru politică şi pentru acţiuni, precum şi să
furnizeze o prognoză privind indicatorii de performanţă pentru ambele tipuri de
rezultate, pe baza performanţei anterioare din domeniul acoperit de programul
bugetar (o evaluare pe baza informaţiilor statistice şi a altor surse
disponibile).
De asemenea, trebuie luată o decizie privind
necesitatea pregătirii unui document de politică publică pentru domeniul
respectiv, iar această precizare trebuie inclusă în capitolul dedicat analizei
situaţiei actuale. Rezultatele politicii şi ale acţiunilor trebuie prezentate
grupului de management şi aprobate de acesta împreună cu descrierea programului
bugetar respectiv.
La formularea rezultatelor (outcome şi output) se vor
avea în vedere modul în care s-a realizat elaborarea bugetului pentru anul 2008
şi estimările pentru anii 2009-2011, precum şi rezultatele şi indicatorii
asumaţi de fiecare instituţie în procesul de planificare bugetară.
Rezultatele politicii şi rezultatele acţiunilor trebuie
descrise utilizându-se următorul tabel:
Rezultatul politicii nr. n
Rezultatul acţiunii nr. n
|
Titlu:
|
Modalitatea de calcul
|
Indicatori de performanţă
|
2007
|
2008
|
2009
|
2010
|
|
|
|
|
|
Informaţii despre indicator
|
Titlul indicatorului:
|
|
|
|
|
Frecvenţa măsurării (într-o perioadă de timp dată):
|
|
|
|
|
Sursa informaţiilor:
|
|
|
|
|
Mecanismul de colectare a datelor:
|
|
|
|
|
Ultimul rezultat cunoscut:
|
An:
|
Valoare:
|
Tendinţa prognozată a evoluţiei
(crescătoare/descrescătoare):
|
|
|
|
|
Fiecare câmp al acestui tabel trebuie completat conform
instrucţiunilor de mai jos.
Rezultatul politicii/acţiunii nr.
|
Numărul consecutiv al rezultatului politicii (maxim două
rezultate) sau al rezultatului acţiunii (maximum 3 rezultate pentru fiecare
rezultat al politicii) pentru programul bugetar dat. Pentru rezultatele
acţiunilor acesta este un cod format din 2 cifre, în care prima cifră (1 sau
2) indică numărul rezultatului politicii pentru care acesta furnizează un
input.
|
Titlul rezultatului acţiunii sau al politicii
|
Definiţia rezultatului acţiunii sau al politicii în maximum o
frază.
|
Modalitatea de calcul
|
Modalitatea de calcul a indicatorului pornind de la informaţiile
de bază, iar dacă este o proporţie, aceasta se face separând împărţitul de
împărţitor.
|
Indicatorii de performanţă
|
Număr prevăzut care arată nivelul de atingere a rezultatului
acţiunii sau politicii (exprimat în cifre absolute sau în procente) în ani
diferiţi, Incepând cu al treilea an, predicţia indicatorului de performanţă
poate fi exprimată ca o tendinţă (crescătoare sau descrescătoare),
evitându-se astfel o prognoză imprecisă5).
|
Titlul indicatorului
|
Descrierea concisă a indicatorului.
|
Frecvenţa măsurării (într-o perioadă de timp dată)
|
Defineşte perioada de timp în care este
măsurat indicatorul. Cel mai adesea rezultatele acţiunii se vor măsura anual,
iar cele ale politicii o dată la 2 ani sau chiar mai rar.
|
Sursa informaţiilor
|
Se dă numele exact al instituţiei care este responsabilă cu
strângerea datelor pentru indicatorii de performanţă: ministerul în cauză sau
o instituţie subordonată acestuia ori un alt minister sau o altă instituţie
subordonată acestuia. Dacă pentru măsurarea indicatorului este necesar un
studiu (de exemplu, un sondaj de opinie publică), instituţia care va elabora
sau va comanda studiul respectiv trebuie şi ea menţionată în această
secţiune.
|
Mecanismul de colectare a datelor
|
Se menţionează metoda de cercetare calitativă sau cantitativă
care este utilizată în strângerea datelor ori dacă este vorba de un sistem
intraministerial de colectare şi monitorizare a datelor.
|
Ultimul rezultat cunoscut
|
Anul şi valoarea indicatorului la ultima colectare.
|
Tendinţa prognozată a evoluţiei (crescătoare/ descrescătoare)
|
Enunţ al tendinţei posibile pentru indicatorii de performanţă -
fie creştere, fie descreştere a valorii acestora.
|
• Exemplu
Rezultatul politicii nr. 1
|
Titlu: Companiile de procesare a alimentelor îndeplinesc toate
condiţiile veterinare şi de igienă a hranei
|
Modalitatea de calcul
|
Indicatori de performanţă
|
2007
|
2008
|
2009
|
2010
|
Număr prognozat/% din totalul companiilor înregistrate
|
989/7%
|
2.579/19%
|
6.854/49%
|
crescător
|
Informaţii despre indicator
|
Titlul indicatorului:
|
Nivel de conformitate cu legislaţia
|
Frecvenţa măsurării (într-o perioadă de timp dată):
|
Anuală
|
Sursa informaţiilor:
|
Ministerul Agriculturii şi Serviciilor Alimentare şi Veterinare
|
Mecanismul de colectare a datelor:
|
Sistemul informatic pentru agricultură şi servicii alimentare şi
veterinare
|
Ultimul rezultat cunoscut:
|
An:2006
|
Valoare: 878/5%
|
Tendinţa prognozată a evoluţiei (crescătoare/descrescătoare):
|
Crescătoare
|
5) In exerciţiul
anterior de planificare bugetară, aceştia erau denumiţi ţinte.
Rezultatul acţiunii nr. 1.1
|
Titlu: Inspectarea companiilor privind
siguranţa alimentelor
|
Modalitatea de calcul
|
Indicatori de performanţă
|
2007
|
2008
|
2009
|
2010
|
Număr de inspecţii/% din totalul companiilor înregistrate
|
500/53%
|
600/19%
|
700/15%
|
Crescător
|
Informaţii despre indicator
|
Titlul indicatorului:
|
Număr de inspecţii
|
Frecvenţa măsurării (într-o perioadă de timp dată):
|
Anuală
|
Sursa informaţiei:
|
Ministerul Agriculturii şi Serviciilor Alimentare şi Veterinare
|
Mecanismul de colectare a datelor:
|
Sistemul informatic pentru agricultură şi servicii alimentare şi
veterinare
|
Ultimul rezultat cunoscut:
|
An: 2006
|
Valoare: 400/63%
|
Tendinţa prognozată a evoluţiei (crescătoare/descrescătoare):
|
Crescătoare
Explicaţie: Numărul de verificări în creştere arată de fapt un
număr mai mic al volumului companiilor inspectate, lucru determinat de creşterea numărului de companii alimentare nou-apărute pe piaţă. Se
aşteaptă ca procentajul
inspecţiilor să crească după stabilizarea numărului de companii.
|
Rezultatul acţiunii nr. 1.2
|
Titlu: Inregistrarea companiilor de procesare a alimentelor
|
Modalitatea de calcul
|
Indicatori de performanţă
|
2007
|
2008
|
2009
|
2010
|
Numărul total al companiilor de procesare a alimentelor
înregistrate
|
3.500
|
5.000
|
6.500
|
Crescător
|
Informaţii despre indicator
|
Titlul indicatorului:
|
Număr companii de procesare a alimentelor
înregistrate
|
Frecvenţa măsurării (într-o perioadă de timp dată):
|
Anuală
|
Sursa informaţiei:
|
Ministerul Agriculturii şi Serviciilor Alimentare şi Veterinare
|
Mecanismul de colectare a datelor:
|
Sistemul informatic pentru agricultură şi servicii alimentare şi
veterinare
|
Ultimul rezultat cunoscut:
|
An: 2006
|
Valoare: 2.780
|
Tendinţa prognozată a evoluţiei (crescătoare/descrescătoare):
|
Crescătoare
|
Un exemplu6) pentru
programul bugetar al Ministerului Transporturilor „Menţinerea condiţiilor de
navigaţie pe Dunăre" este prezentat în continuare:
6) Acest exemplu
este rezultatul grupului de lucru din cadrul seminarului organizat de SGG în
colaborare cu SIGMA în datele de 14 şi 15 noiembrie. Datele prezentate nu
reflectă realitatea, având un caracter pur ilustrativ.
3.4. Noile
iniţiative de finanţare (NIF)
Rezultatul politicii nr. 1
|
Titlu: Asigurarea condiţiilor optime pentru circulaţia navelor pe
Dunăre
|
Modalitatea de calcul
|
Indicatori de performanţă
|
2007
|
2008
|
2009
|
2010
|
Număr prognozat
|
200
|
220
|
255
|
crescător
|
Informaţii despre indicator
|
Titlul indicatorului:
|
Număr de nave circulate pe an
|
Frecvenţa măsurării
(într-o perioadă de timp dată):
|
Anuală
|
Sursa informaţiilor:
|
Ministerul Transportului
|
Mecanismul de colectare a datelor:
|
Sistem informatic de evidenţă a
circulaţiei pe Dunăre
|
Ultimul rezultat cunoscut:
|
An: 2006
|
Valoare: 190
|
Tendinţa prognozată a evoluţiei (crescătoare/descrescătoare):
|
Crescătoare
|
Rezultatul acţiunii nr. 1.1
|
Titlu: Menţinerea unei adâncimi minime de 2,5 m pentru tronsonul navigabil
|
Modalitatea de calcul
|
Indicatori de performanţă
|
2007
|
2008
|
2009
|
2010
|
Număr kilometri; volum dragaj estimat
|
7 km
10.500 mc
|
10 km
15.000 mc
|
10 km
15.000 mc
|
Crescător
|
Informaţii despre indicator
|
Titlul indicatorului:
|
Numărul de kilometri dragaţi (km); volum dragaj (mc)
|
Frecvenţa măsurării (într-o perioadă de timp dată):
|
Anuală
|
Sursa informaţiei:
|
Ministerul Transporturilor
|
Mecanismul de colectare a datelor:
|
Centralizarea datelor privind lucrările de dragare
|
Ultimul rezultat cunoscut:
|
An: 2006
|
Valoare: 7 km; 10.500 mc
|
Tendinţa prognozată a evoluţiei (crescătoare/descrescătoare):
|
Crescătoare
|
Rezultatul acţiunii nr. 1.2
|
Titlu: Consolidarea malurilor
|
Modalitatea de calcul
|
Indicatori de performanţă
|
2007
|
2008
|
2009
|
2010
|
Număr km
|
15
|
20
|
22
|
Crescător
|
Informaţii despre indicator
|
Titlul indicatorului:
|
Număr km consolidaţi
|
Frecvenţa măsurării
(într-o perioadă de timp dată):
|
Anuală
|
Sursa informaţiei:
|
Ministerul Transporturilor
|
Mecanismul de colectare a datelor:
|
Centralizarea datelor privind lucrările
de consolidare
|
Ultimul rezultat cunoscut:
|
An: 2006
|
Valoare: 12
|
Tendinţa prognozată a evoluţiei (crescătoare/descrescătoare):
|
Crescătoare
|
Această secţiune a descrierii programului bugetar
prezintă informaţii despre toate iniţiativele care necesită finanţare
suplimentară de la buget, propuse de un minister şi de instituţiile subordonate
acestuia în cadrul programului bugetar.
Această secţiune nu are un caracter de noutate,
existând şi până acum preocuparea pentru diferenţierea dintre politicile
propuse spre finanţare. In procesul de planificare bugetară din anii
precedenţi, metodologia de elaborare a proiectelor de buget prevedea ca fiecare
minister să facă distincţie între politicile publice pentru care solicită
finanţare şi să se precizeze dacă este o politică publică nouă sau una aflată
deja în implementare. De asemenea, au fost situaţii în care s-a încercat
realizarea unei prioritizări între programele bugetare propuse de ministere.
Pentru atingerea obiectivelor reformei managementului cheltuielilor publice este necesară introducerea unui sistem coerent care să permită evaluarea corectă
a iniţiativelor de finanţare propuse de ministere.
• Ce?
Această secţiune prezintă în rezumat propunerile
ministerului (şi ale instituţiilor subordonate), care pot fi realizate prin
alocare suplimentară de fonduri în scopul îmbunătăţirii serviciilor furnizate
către societate sau pentru creşterea capacităţii instituţionale. NIF cuprind
sumele suplimentare faţă de sumele prevăzute pentru programul bugetar respectiv
în anul precedent şi apărute ca urmare a aprobării de către Guvern a
documentelor de politici publice sau a actelor normative ulterior aprobării
bugetului.
Fiecare NIF trebuie prezentată utilizându-se tabelul de
mai jos:
Nr.
|
Noua iniţiativă de finanţare
|
Finanţarea necesară suplimentară pe
ani (în milioane lei)
|
2009
|
2010
|
2011
|
n.
|
Titlul iniţiativei
|
|
|
|
n.1.
|
Relevanţa pentru programul de guvernare, documentele de politici
publice şi/sau acte normative
|
n.2.
|
Scopul noii iniţiative de finanţare, o scurtă descriere a
principalelor măsuri şi proiecte
|
n.3.
|
A început implementarea iniţiativei? Dacă da, care este suma deja
alocată?
|
n.4.
|
Rezultatul/rezultatele prevăzut/prevăzute a fi produs/produse
direct de implementarea iniţiativei
|
n.4.n.
|
Rezultatul nr.
|
Prevăzut
|
Prevăzut
|
Prevăzut
|
n.5.
|
Posibila realocare a resurselor de la programele bugetare
existente ale instituţiei, titlurile programelor, suma totală, fundamentarea
propunerii
|
n.6.
|
Este necesară
crearea de noi posturi pentru implementare?
|
Da |_|
|
Nu |_|
|
n.7.
|
Dacă da, câte posturi noi vor fi create?
|
|
Prezentarea în această manieră a NIF permite o evaluare
transparentă a solicitărilor suplimentare de fonduri şi creează premisele
pentru instituirea unui sistem de luare a deciziei în două etape (decizia cu
privire la oportunitatea politicii publice şi decizia cu privire la
posibilitatea finanţării acesteia).
• Cum?
Această secţiune trebuie pregătită de către toate
departamentele ministerului şi de toate instituţiile subordonate acestuia, care au promovat acte normative
sau documente de politici publice aprobate de Guvern, ce au ca scop
îmbunătăţirea performanţei generale şi atingerea obiectivelor stabilite prin
programul bugetar în domeniile lor de competenţă şi care nu au primit de la
buget finanţare completă pentru implementare.
Toate aceste propuneri sunt apoi evaluate de către
grupul de management, care selectează iniţiativele cele mai adecvate şi cel mai
bine fundamentate în vederea promovării şi includerii în CPB a PSI. Toate iniţiativele noi de
finanţare descrise în PSI trebuie prezentate în ordinea priorităţii; astfel, la
poziţia cu numărul 1 se va afla acea iniţiativă care are cea mai mare
importanţă pentru minister, iar la ultima poziţie se va afla acea NIF a cărei
implementare mai poate aştepta până anul următor. Ulterior, atunci când
procesul de planificare strategică va fi în întregime corelat cu procesul de
elaborare a bugetului, această secţiune va servi ca instrument de bază pentru
distribuirea alocărilor suplimentare din secţiunea din buget destinată
dezvoltării. In acest scop, toate NIF prezentate în PSI vor fi evaluate
utilizându-se un mecanism si criterii stabilite de către Guvern, ceea ce va crea o competiţie
coerentă între ministerele de resort pentru finanţarea iniţiativelor de
politici publice. Având în vedere posibilităţile limitate ale bugetului de
stat, în această etapă trebuie prezentate numai acele NIF care sunt în stadiul
cel mai avansat pentru implementare şi care se bucură de sprijinul ministerului
respectiv.
• Exemplu
Exemplul de mai jos este
preluat în extras din Planul Strategic al Ministerului Copilului şi Familiei
din Republica Letonia (aprobat de Cabinetul de Miniştri al Republicii Letonia
prin Hotărârea nr. 561 din 25 iulie 2006).
Nr.
|
Noua iniţiativă de finanţare
|
Finanţarea necesară suplimentară pe
ani (în milioane LVL)
|
2009
|
2010
|
2011
|
1.
|
Asigurarea meselor gratuite pentru elevii din şcoala primară
|
11,4
|
12,0
|
12,6
|
1.1.
|
Relevanţa pentru programul de guvernare, documentele de
planificare de politici şi/sau acte normative Prin HG nr. 949 din 30
noiembrie 2004 a fost adoptat Planul implementării studiului „Politica de
stat pentru familie (2004-2013)". La punctul 5.4 al acestuia se prevede
finanţarea în proporţie de 50% a meselor elevilor din clasele I-IV. Această problemă a fost, de
asemenea, ridicată în 14 februarie 2006 când Guvernul a analizat nota
informativă „Despre posibila restricţionare a vânzărilor de produse
alimentare cu un conţinut mare de zahăr şi grăsimi în cadrul instituţiilor de
învăţământ şi finanţarea de către stat a meselor pentru copii".
|
1.2.
|
Scopul noii iniţiative de finanţare, o scurtă descriere a
principalelor măsuri şi proiecte
Scop: Asigurarea meselor gratuite pentru elevii din clasele I-IV
pentru a reduce utilizarea produselor alimentare saturate cu grăsimi şi zahăr în cadrul şcolilor primare.
Principalele măsuri: crearea şi implementarea unui sistem de
subvenţii prin care statul să plătească mesele elevilor.
Acest proiect presupune o implicare substanţială din partea
Ministerului Educaţiei şi a autorităţilor locale.
|
1.3.
|
A început implementarea iniţiativei? Dacă da, care este suma deja
alocată?
Implementarea nu a început deoarece fondurile suplimentare cerute
nu au fost alocate. Unele autorităţi locale (7 din 536) finanţează această iniţiativă din fondurile proprii.
|
1.4.
|
Rezultatul/rezultatele prevăzut/prevăzute a fi produs/produse
direct de implementarea iniţiativei Număr de elevi din ciclul primar care
primesc mese gratuite
|
1.4.1.
|
Rezultatul nr. 1
Număr de elevi din ciclul primar care primesc mese gratuite
|
21.200
|
22.056
|
21.987
|
1.5.
|
Posibila realocare a resurselor de la programele bugetare
existente ale instituţiei, titlurile programelor, suma totală, fundamentarea propunerii
In acest moment nu este posibilă nicio realocare. Bugetul
Ministerului Copilului şi familiei este de 14,5 millioane LVL.
|
1.6.
|
Este necesară crearea de noi posturi pentru implementare?
|
Da |_|
|
Nu |_|
|
1.7.
|
Dacă da, câte posturi noi vor fi create?
|
-
|
3.5. Mecanismele
de implementare şi principalele sarcini
Această secţiune a descrierii programului bugetar
constituie o prezentare clară a modalităţii în care politica guvernamentală din
domeniul respectiv este implementată de către diferitele organisme publice
responsabile şi descrie pe scurt principalele sarcini, activităţi şi proiecte
ce urmează a fi realizate în cadrul respectivului program bugetar, în perioada
de timp în care se încadrează PSI.
• Ce?
Această secţiune trebuie să ofere răspunsuri la
următoarele 3 întrebări majore:
- Ce instituţii sunt implicate
în implementarea politicilor publice finanţate de respectivul program bugetar?
- Care este distribuţia
responsabilităţilor între aceste instituţii implicate?
- Care sunt principalele
sarcini, activităţi şi/sau proiecte care urmează a fi implementate în perioada
de timp în care se încadrează strategia? De exemplu, armonizarea actelor
normative din domeniul respectiv, elaborarea de documente de politici specifice
domeniului, construirea de infrastructuri ample, implementarea de proiecte (inclusiv asistenţă externă), realizarea
de campanii publice de conştientizare etc.
Răspunsurile la întrebările sus-menţionate trebuie
prezentate într-o manieră concisă, evitându-se orice tip de redundanţă. Pentru
a asigura o descriere cât mai exactă a mecanismului de implementare şi a împărţirii
responsabilităţilor între diversele organisme publice responsabile (şi, dacă
este cazul, organizaţii neguvernamentale), poate fi inclus un grafic
organizaţional. Trebuie menţionat faptul că nu este necesară includerea în
această secţiune a descrierii detaliate a sarcinilor de bază ale ministerului
sau ale departamentelor implicate, precum elaborarea de amendamente la acte
normative, organizarea şi participarea la grupuri de lucru etc.
• Cum?
Modalitatea cea mai convenabilă de asigurare a
informaţiilor necesare este de a parcurge toate actele normative (în special
reglementările privind instituţiile publice implicate) care asigură cadrul
programului bugetar respectiv şi de a nota într-un tabel instituţiile implicate
şi sarcinile fiecăreia. Ulterior, pe baza acestui tabel poate fi pregătită o
descriere coerentă şi logică, ce urmează a fi discutată şi agreată cu
reprezentanţii instituţiilor respective.
Trebuie avut în vedere faptul că această secţiune a descrierii programului
bugetar trebuie scrisă într-un limbaj simplu, care să permită o înţelegere
facilă a aranjamentelor instituţionale prin care se va implementa politica
publică finanţată de programul bugetar.
Informaţiile asupra principalelor sarcini, activităţi
şi proiecte trebuie extrase în principal din documentele de politici şi alte
documente de planificare aprobate la nivelul Guvernului sau la nivelul
ministerului. Prezentarea acestor informaţii este realizată printr-o strânsă
cooperare între persoana responsabilă pentru programul bugetar respectiv,
unitatea de politici publice şi departamentul economic al ministerului.
Ulterior, informaţiile sunt discutate şi aprobate de grupul de management, care
va decide dacă trebuie să adauge sau să elimine anumite sarcini. Nu trebuie
uitat faptul că nu este acum necesară o prezentare foarte detaliată, deoarece
maniera detaliată de implementare a PSI va fi descrisă în planul anual de
activitate al ministerului. Această secţiune a PSI trebuie să ofere publicului
larg şi altor organisme publice interesate o idee generală asupra principalelor
sarcini şi activităţi.
• Exemplu
Acest exemplu este preluat din Planul strategic al
Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Letonia (aprobat de Cabinetul de
Miniştri al Republicii Letonia prin Hotărârea nr. 216 din 20 aprilie 2007) şi
reproduce descrierea mecanismului de implementare a programului bugetar
„Institutul Leton".
In conformitate cu obiectivul programului bugetar
(Promovarea imaginii Letoniei în străinătate prin utilizarea diverselor
instrumente de comunicare şi informare), Institutul Leton are 14 angajaţi şi
are prevăzut următorul sistem de implementare:
- Departamentul informare
(publicaţii, actualizarea constantă a site-ului web, distribuirea de materiale
promoţionale);
- Departamentul afaceri externe (organizarea vizitelor jurnaliştilor străini şi cooperarea cu mass-media,
coordonarea şi implementarea proiectelor);
- Departamentul
administrativ (contabilitate, juridic, resurse umane şi registratură).
Mecanism de sprijin: Consiliul Consultativ al
Institutului Leton şi Grupul pentru Branding
Naţional. Mai multe departamente din cadrul Ministerului Afacerilor Externe
sunt implicate în implementarea programului cultural: Departamentul de
informare şi relaţii publice, Grupul de planificare, Departamentul resurse
umane şi Departamentul de politici financiare.
Acest exemplu este preluat din Planul strategic al
Ministerului Culturii al Republicii Letone (aprobat de Cabinetul de Miniştri al Republicii Letone prin Hotărârea nr. 856
din 1 noiembrie 2006).
An
|
2008
|
Nr.
|
1.
|
Aprobarea de către Guvern a
Programului pentru întărirea şi dezvoltarea industriei naţionale de film
(2008-2012)
|
Nr.
|
2.
|
Pregătirea legii industriei naţionale de film
|
An
|
2009
|
Nr.
|
1.
|
Inceperea implementării programului de subvenţii pentru industria
naţională de film prin utilizarea fondurilor de tip grant ale Fundaţiei
Culturale de Stat
|
Nr.
|
2.
|
Pregătirea reglementărilor guvernamentale în domeniul Regulilor
de distribuţie şi clasificare a filmelor
|
An
|
2010
|
Nr.
|
1.
|
Organizarea şi subvenţionarea participării reprezentanţilor
industriei letone de film la marile festivaluri europene de film
|
3.6. Finanţarea
programului
Această secţiune a descrierii programului bugetar
conţine exclusiv cifre şi prezintă resursele financiare desemnate pentru
implementarea respectivului program bugetar, precum şi pentru realizarea
obiectivelor şi scopurilor stabilite şi atingerea rezultatelor politicii si
acţiunilor planificate.
• Ce?
Aceasta este partea cea mai practică a programului
bugetar, care prezintă sumele bugetare propriu-zise incluse în legea anuală a
bugetului de stat. Sunt prezentate progresia execuţiei bugetare pe anul
precedent, bugetul aprobat pentru anul fiscal curent şi o proiecţie pe
următorii 2 ani bazată pe cadrul de politică macroeconomică şi fiscală elaborat
de MEF.
Această secţiune a descrierii are ca scop prezentarea
tuturor resurselor financiare alocate de către Guvern şi Parlament (inclusiv
ajutorul extern şi alte tipuri de venituri) pentru implementarea politicilor
guvernamentale specifice care fac subiectul respectivului program bugetar,
precum şi prezentarea defalcată a cheltuielilor aferente. Modul de prezentare a
datelor referitoare la informaţiile financiare va fi stabilit prin instrucţiuni
elaborate de MEF.
• Cum?
Această secţiune trebuie elaborată printr-o foarte
strânsă cooperare între unitatea de politici publice şi departamentele
economice ale ministerului respectiv. Toate sumele prezentate trebuie să
corespundă în întregime sumelor aprobate prin legea anuală a bugetului de stat.
• Exemplu
Sursa de finanţare
|
Execuţie (n-1)
|
Aprobat (n)
|
Propunere (n+1)
|
Estimare pe termen mediu
n+2 n+3 n+4
|
1. Buget de stat
|
|
|
|
|
|
|
Total cheltuieli
|
|
|
|
|
|
|
Capitolul....
|
|
|
|
|
|
|
Titlul....
|
|
|
|
|
|
|
2. Fonduri nerambursabile
|
|
|
|
|
|
|
Total cheltuieli
|
|
|
|
|
|
|
Capitolul....
|
|
|
|
|
|
|
Titlul....
|
|
|
|
|
|
|
3. Venituri proprii
|
|
|
|
|
|
|
Total cheltuieli
|
|
|
|
|
|
|
Capitolul....
|
|
|
|
|
|
|
Titlul......
|
|
|
|
|
|
|
4. Paşii următori
Etapa a doua a introducerii sistemului de planificare
strategică va cuprinde următoarele activităţi:
- ministerele vor pregăti CPB a PSI în perioada
februarie - aprilie 2008. Planurile strategice trebuie supuse spre aprobare
ministrului de resort până la sfârşitul lunii aprilie 2008;
- DPP a SGG împreună cu MEF vor
furniza asistenţă metodologică tuturor ministerelor şi vor organiza periodic
şedinţe cu reprezentanţii ministerelor pentru schimb de bune practici şi
rezolvarea eventualelor probleme apărute;
- toate ministerele vor transmite planul strategic
aprobat de către ministrul de resort către DPP a SGG şi MEF, pentru informare;
- un raport interimar asupra
introducerii sistemului de planificare strategică trebuie pregătit şi prezentat
în şedinţa pregătitoare de către DPP a SGG până la 1 aprilie 2008;
- MEF împreună cu DPP a SGG vor evalua NIF incluse în
PSI. Rezultatele evaluării vor fi utilizate ca sursă de informaţii în vederea pregătirii cadrului cheltuielilor
publice pe termen mediu (CCTM) şi a plafoanelor sectoriale pentru bugetul anului 2009;
- MEF va pregăti instrucţiuni de elaborare a legii
bugetului de stat pentru anul fiscal 2009, având în vedere necesitatea
conexiunii dintre direcţiile de activitate, priorităţile şi politicile publice
de la nivelul ministerelor şi alocările financiare;
- ministerele vor pregăti
propunerile de buget pentru bugetul anului 2009, în conformitate cu structura CPB a PSI;
- DPP a SGG va pregăti
hotărârea de guvern privind actualizarea PSI, în conformitate cu ciclul bugetului
şi cu cerinţele de raportare pentru PSI;
- planul strategic complet, care va include atât
componenta de management, cât şi componenta de bugetare pe programe şi care va
fi actualizat în conformitate cu legea bugetului de stat pentru anul 2009, va
fi supus Guvernului spre aprobare până la sfârşitul anului 2008;
- ministerele vor pregăti
primele rapoarte asupra atingerii rezultatelor
stabilite prin PSI până la sfârşitul lunii februarie
2009.
Corelarea dintre elaborarea PSI şi procesul de
elaborare a bugetului