DECRET   Nr. 212 din 16 mai 1953

privind reglementarea practicii profesiunii de medic

ACT EMIS DE: MAREA ADUNARE NATIONALA

ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL  NR. 16 din 16 mai 1953

    Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane decreteaza:

    Art. 1
    Dreptul de a practica profesiune de medic il au in Republica Populara Romana, persoanele care au obtinut titlul de medic, dupa distinctiunile de la art. 2.
    Art. 2
    Au dreptul la practica profesiunii de medic:
    a) medicii care au absolvit o scoala superioara de medicina si au obtinut diploma pentru titlul de medic in tara;
    b) medicii carora li s-a echivalat in tara diploma pentru titlul de doctor in medicina sau medic obtinuta in alte state.
    Actele care stabilesc dreptul la titlul de medic sunt: diploma institutiei medicale de invatamant superior sau copia legalizata a acesteia.
    Art. 3
    La intrarea lor in serviciu, medicii sunt obligati sa prezinte administratiei actele care stabilesc dreptul la titlul de medic.
    Cei care angajeaza medici, fara ca acestia sa prezinte actele prevazute in alineatul precedent, sunt raspunzatori potrivit legilor penale.
    Medicii care vor practica in particular sunt obligati sa se inregistreze la sectiunea sanitara a raionului sau orasului de subordonare regionala in raza caruia practica medicina in particular, in care scop au obligatia sa prezinte actele prevazute la art. 2.
    Cadrele care practica in prezent profesiunea de medic se vor inregistra la sectiunea sanitara respectiva in termen de 3 luni de la aparitia prezentului decret, potrivit prevederilor alineatului precedent.
    Art. 4
    In cazul cand medicul nu prezinta nici unul din actele prevazute la art. 2 sau in cazul cand din cele prezentate nu rezulta in mod neindoielnic dreptul la titlul de medic, sectiunea sanitara poate acorda celui in cauza un termen pentru aducerea actelor ce sunt necesare. Daca acestea nu sunt prezentate in termenul acordat, stabilirea dreptului persoanei la titlul de medic este de competenta Ministerului Sanatatii.
    Cand cei interesati nu pot face dovada dreptului la titlul de medic, vor fi supusi unui stagiu de practica si unui examen de control, daca fac dovada ca au indeplinit functia de medic intr-o unitate medicala de stat, in ultimii 10 ani.
    Art. 5
    Pot fi supusi executarii unui stagiu de practica si unui examen de control medicii care nu au lucrat in profesiunea respectiva timp de 5 ani, daca doresc a exercita din nou profesiunea de medic.
    Deasemeni, pot fi supusi unui stadiu de practica sau unui examen de control medicii care au aratat prin rezultatele practicii in timpul activitatii lor cunostinte cu totul neindestulatoare. Sectiunile sanitare regionale vor semnala aceste cazuri, ce vor fi anchetate de o comisie desemnata de Ministrul Sanatatii.
    Conditiile examenului de control si durata stagiului de practica se stabilesc prin instructiuni, de catre Ministerul Sanatatii, de acord cu Ministerul Invatamantului Superior.
    Medicului supus la una din probele de mai sus si care da dovada manifesta a lipsei de cunostinte si de capacitate i se poate retrage dreptul de practica a profesiunii de medic conform instructiunilor ce se vor elabora de catre Ministerul Sanatatii.
    Art. 6
    Pentru ca medicii sa poata practica profesiunea in cabinete particulare, trebuie sa aiba o autorizatie eliberata de sectiunea sanitara, din care sa rezulte ca, cabinetul respectiv indeplineste conditiile igienico-sanitare corespunzatoare.
    Art. 7
    Medicii care practica in particular trebuie sa tina evidenta bolnavilor consultati si tratati, in registre speciale, snuruite si sigilate de catre sectiunea sanitara respectiva, indicand numele si adresa bolnavului, diagnosticul bolii, precum si tratamentul prescris. Medicii sunt obligati sa prezinte aceste registre, la cerere, sectiunii sanitare si organelor judiciare.
    Art. 8
    Orice medic este obligat, in cazul cand este nevoie de asistenta medicala urgenta, sa acorde primul ajutor medical, in conformitate cu instructiunile Ministerului Sanatatii.
    Art. 9
    Medicul este obligat sa anunte la sectiunea sanitara, in cel mult 24 de ore, fiecare caz ivit in practica sa, de:
    a) boala contagioasa;
    b) otravire;
    c) crima;
    d) leziuni corporale grave;
    e) sinucidere.
    Cazurile enumerate la punctele b, c, d si e vor fi anuntate de asemenea, in cel mult 24 de ore, Procuraturii si Militiei.
    Toate cazurile de leziuni corporale trebuiesc inregistrate de catre medici cu toata precizia si cu toate amanuntele posibile.
    Art. 10
    Medicii au dreptul sa elibereze certificate medicale despre starea sanatatii bolnavilor consultati sau tratati, precum si despre nasteri si decese. In certificatele eliberate medicii trebuie sa indice in mod precis data, locul eliberarii si scopul pentru care a fost eliberat certificatul respectiv. Certificatele se semneaza de catre cei ce le elibereaza, cu indicarea titlului lor complect si cu aplicarea unei parafe nominale. In cazul cand aceasta lipseste, semnatura trebuie sa fie certificata de unitatea in care medicul este angajat.
    Aceste certificate sunt supuse taxei de timbru prevazuta de legile financiare.
    Art. 11
    Retetele prescrise de medici trebuie sa fie semnate, cu aplicarea unei parafe nominale.
    Art. 12
    Pe firme, precum si in anunturi si in publicatiuni, medicii pot indica numai titlul lor, numele si prenumele, specialitatea, precum si orele de primire.
    Art. 13
    Medicii care sunt in serviciul statului si care lucreaza in conditiuni deosebit de grele in combaterea de epidemii, precum si familiile lor, au dreptul in cazul imbolnavirii, pierderii capacitatii de munca sau in cazul mortii, in urma infectiei provocata de aceasta munca, la un ajutor de stat, acordat pe baza unor instructiuni speciale ce vor fi intocmite de Ministerul Sanatatii, de comun acord cu Ministerul Prevederilor Sociale, Ministerul Finantelor si Consiliul Central al Sindicatelor din Republica Populara Romana, care se va plati din bugetul Asigurarilor Sociale de Stat.
    Art. 14
    Medicii au dreptul a ocupa functii de organizatori de sanatate publica, functii sanitare-antiepidemice, cat si orice functie de specialitate in reteaua medico-sanitara, putand efectua toate interventiile chirurgicale si sa aplice hipnoza, narcoza, anesteziile, vaccinarile, serurile si terapeutica medicamentoasa, admise pentru folosirea (aplicarea) lor in practica medicala in cazurile indicate.
    Aplicarea hipnozei este permisa medicilor, numai in institutiile de stat curative sau stiintifice si in cazuri exceptionale la domiciliul bolnavului, in baza unei autorizatii speciale scrise, data de Ministerul Sanatatii, de comun acord cu Ministerul Justitiei, autorizatie ce se va elibera pe baza unor instructiuni speciale.
    Art. 15
    Operatiile chirurgicale, inclusiv avorturile, pot fi efectuate de medici numai in institutiile curative de stat.
    Interventiile de prim ajutor urgent, precum si operatiile simple, conform listei ce va fi intocmita si publicata de Ministerul Sanatatii vor putea fi efectuate si in cabinetele particulare.
    Art. 16
    Operatiile chirurgicale se fac cu consimtamantul bolnavilor, iar in ceea ce priveste persoanele sub 18 ani sau alienate, cu consimtamantul parintilor sau persoanei in grija careia se afla.
    Operatia necesara si urgenta pentru salvarea unei vieti sau a unui organ important poate fi efectuata de un medic, dupa un consult cu cel putin un alt medic, fara consimtamantul persoanei in grija careia se afla minorul sau alienatul, daca acestia nu pot fi intrebati fara riscul unei intarzieri, - si fara consimtamantul bolnavului, daca acesta se gaseste in stare de inconstienta. Daca consultul este legat de riscul intarzierii medicul poate hotari efectuarea operatiei si singur. Orice caz de acest fel trebuie sa fie adus la cunostinta sectiunii sanitare, in maximum 24 ore.
    Art. 17
    Nerespectarea dispozitiunilor prevazute in decretul de fata atunci cand constituie infractiuni se pedepseste conform legilor penale.
    Art. 18
    Ministerul Sanatatii va intocmi instructiuni de aplicare a dispozitiunilor prezentului decret, cuprinzand si reglementarea problemelor enumerate la art. 5, 8, 13, 14 si 15.
    Art. 19
    Dispozitiunile Decretului nr. 219 din 26 mai 1949*) in ceea ce privesc reglementarea practicii profesiunii de medic se abroga.
           
    *) Decretul nr. 219 din 26 mai 1949 prevede stabilirea normelor de acordarea liberei practici, medicilor, farmacistilor, dentistilor, tehnicienilor dentari si moaselor.