DECIZIE Nr.
123 din 9 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 145 din 5 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriel Florentin
Mungiu Pupăzan în Dosarul nr. 3.163/299/2009 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în
dosarele nr. 5.362D/2009, nr. 5.364D/2009, nr. 6.770D/2009, nr. 6.775D/2009,
nr. 6.802D/2009 şi nr. 7.080D/2009, având ca obiect o excepţie de
neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr.
5.360D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate,
din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 5.362D/2009, nr.
5.364D/2009, nr. 6.770D/2009, nr. 6.775D/2009, nr. 6.802D/2009 şi nr.
7.080D/2009 la Dosarul nr. 5.360D/2009.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 5.362D/2009, nr.
5.364D/2009, nr. 6.770D/2009, nr. 6.775D/2009, nr. 6.802D/2009 şi nr.
7.080D/2009 la Dosarul nr. 5.360D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 12 iunie 2009, 29 iunie 2009, 22
iulie 2009, 27 iulie 2009, 26 august 2009, pronunţate în dosarele nr.
3.163/299/2009, nr. 3.156/299/2009, nr. 3.017/299/2009, nr. 4.399/299/2009, nr.
7.885/299/2009, nr. 3.148/299/2009 şi nr. 4.244/299/2009, Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin.
1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Gabriel Florentin Mungiu Pupăzan, Angela Pupăzan, Ion Popescu,
Emilian Neagoe, Rucsanda Chiriac în cauze având ca obiect soluţionarea
unor contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se arată că
înfiinţarea popririi de către executorul judecătoresc de la
domiciliul sau sediul debitorului ori al terţului poprit este
contrară art. 21 din Constituţie, ţinând cont de faptul că,
în materie de litigii de muncă, competenţa de judecată
aparţine instanţelor de la sediul sau domiciliul reclamantului. Prin
urmare, înfiinţarea popririi ar trebui dispusă de executorul
judecătoresc de la domiciliul sau sediul creditorului. Se mai arată
că este nedrept ca executarea titlului executoriu să se facă la
sediul debitorului sau terţului poprit în condiţiile în care acesta a
fost emis de instanţa în a cărei circumscripţie îşi are
domiciliul sau reşedinţa reclamantul.
Mai mult, se apreciază că textul legal
criticat încalcă şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie,
întrucât sunt favorizaţi executorii judecătoreşti de la sediul
debitorilor în raport cu cei de la sediul creditorilor.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată este întemeiată, încălcându-se dreptul la un proces
echitabil.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază,
în dosarele nr. 5.360D/2009, nr. 5.362D/2009, nr. 5.364D/2009, nr. 6.770D/2009
şi nr. 6.775D/2009, că prevederile legale criticate sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, care au următorul cuprins:
„Poprirea se înfiinţează la cererea
creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul
debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit".
Autorii excepţiei susţin că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile
constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale
art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie. Totodată, se
apreciază că sunt încălcate prevederile art. 6 şi 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil
şi dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată că, prin mai multe decizii, a stabilit
constituţionalitatea textului legal criticat, în raport cu critici
identice.
Astfel, prin Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6
octombrie 2009, sau Decizia nr. 1.518 din 17 noiembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 18 decembrie 2009, Curtea
a statuat că textul de lege criticat stabileşte competenţa
materială şi teritorială pentru soluţionarea cererii
creditorului de înfiinţare a popririi şi a fost adoptat de legiuitor
în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile
art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie. Este de
competenţa legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită,
astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi
excepţii de la acestea, în funcţie de specificul fiecărui caz în
parte. In cazul de faţă, legiuitorul are deplină legitimitate
constituţională în a reglementa competenţa executorului
judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul
sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea
creditorului.
Curtea a reţinut că legea atribuie
competenţa materială de a dispune înfiinţarea popririi
executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două
birouri execuţionale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau
sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului
poprit. S-a mai arătat că interesul creditorilor vizează o
executare rapidă, caz în care este justificată opţiunea
legiuitorului pentru desemnarea executorilor judecătoreşti de la
sediul debitorului sau al terţului poprit.
Cu acelaşi prilej, Curtea a stabilit că
textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din
Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor,
întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situaţia
prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie sau
în considerarea altor criterii, şi anume creditorii deţinători
ai unui titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc
înfiinţarea popririi.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a arătat că
nu este îngrădit nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul
la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de
procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de
executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau
vătămaţi prin executare, oferind toate garanţiile
procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.
In fine, s-a mai reţinut că o situaţie
particulară, cum este aceea a competenţei de judecată şi
executare în materie de conflicte de muncă, nu poate conduce la concluzia
că norma-cadru, cu aplicare generală, este
neconstituţională. O eventuală derogare de la aceasta se poate
face numai printr-o modificare legislativă, aspect care, potrivit art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu este de competenţa Curţii Constituţionale.
Intrucât în cauză nu au intervenit elemente noi,
de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriel Florentin
Mungiu Pupăzan, Angela Pupăzan, Ion Popescu, Emilian Neagoe, Rucsanda
Chiriac în dosarele nr. 3.163/299/2009, nr. 3.156/299/2009, nr. 3.017/299/2009,
nr. 4.399/299/2009, nr. 7.885/299/2009, nr. 3.148/299/2009 şi nr.
4.244/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly