Decizia Nr.995 din 14.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de primarul comunei Vidra, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 6.302/1.748/2009 al Judecătoriei Cornetu.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.302/1.748/2009 Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.Excepţia a fost invocată de primarul comunei Vidra, judeţul Ilfov, într-un dosar având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate limitează accesul la justiţie în materia suspendării provizorii a executării silite în cazul contestaţiei la executare fiscală, afectând caracterul efectiv al mijloacelor legale aflate la îndemâna reclamantului pentru valorificarea dreptului său. Posibilitatea de a obţine suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu asigură caracterul efectiv al liberului acces la justiţie, existând riscul ca până la soluţionarea cauzei organele fiscale să finalizeze executarea silită.Judecătoria Cornetu apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 172 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, prevederi care au următorul conţinut: „Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate. Procedura contestaţiei la executare silită prevăzută de Codul de procedură fiscală este o procedură specială care nu presupune declanşarea unei noi judecăţi pe fond, dar în cadrul căreia părţile interesate pot contesta neregularităţi ocazionate de executare.În cauza de faţă, Curtea constată că autorul excepţiei critică, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, un text legal care conferă tuturor persoanelor interesate dreptul de a contesta orice act de executare efectuat cu încălcarea legii de către organul de executare, invocând prevederile din Codul de procedură civilă referitoare la contestaţia la executare.Critica formulată de autorul excepţiei nu poate fi reţinută, întrucât contestaţiei la executare în materie fiscală îi este consacrată reglementarea specială (art. 172-174) din Codul de procedură fiscală, ale cărui prevederi se completează, după caz, cu dispoziţiile procedurale de drept comun. Astfel, în cursul soluţionării contestaţiei la executare, debitorul are posibilitatea de a-şi exercita neîngrădit dreptul la apărare, fiind, de altfel, asigurate pentru toate părţile condiţiile legale pentru ca interesele lor legitime să poată fi satisfăcute şi realizate în cadrul unui proces echitabil. Dacă contestatorul doreşte ca odată cu introducerea contestaţiei la executare să ceară suspendarea executării, poate să o facă, cu condiţia depunerii unei cauţiuni (conform dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă).În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate oferă suficiente garanţii pentru valorificarea liberului acces la justiţie.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de primarul comunei Vidra, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 6.302/1.748/2009 al Judecătoriei Cornetu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae