DECIZIE Nr.
985 din 30 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 13 si art. 15
alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 19/2002 privind unele masuri pentru
constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publica a
statului, si pentru vanzarea unor imobile, proprietate privata a statului,
aflate in administrarea Regiei Autonome „Administratia Patrimoniului
Protocolului de Stat"
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 715 din 21 octombrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 13 şi art. 15
alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea
şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi
pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în
administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de
Stat", excepţie ridicată de Gavril-Cornel Sabău şi Mariana Stevăr în
Dosarul nr. 1.456/33/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 iunie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.456/33/2007, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11
alin. (1), art. 13 şi art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2002
privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de
protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile,
proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia
Patrimoniului Protocolului de Stat". Excepţia a fost ridicată de
Gavril-Cornel Sabău şi Mariana Stevăr în recursul declarat de Guvernul României
şi Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat"
împotriva Sentinţei civile nr. 683 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj
- Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a
admis cererea formulată de autorii excepţiei şi s-a dispus suspendarea
executării dispoziţiilor cuprinse în art. 2 şi art. 3 din Hotărârea Guvernului
nr. 793/2007, adoptată în temeiul art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 19/2002, prin care s-a aprobat vânzarea, prin licitaţie deschisă, a
imobilelor din anexa nr. 2 pct. 16 şi 17.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că, în temeiul textelor de lege criticate,
s-a emis Hotărârea Guvernului nr. 793/2007, prin care s-a aprobat vânzarea, prin licitaţie deschisă, a
imobilelor aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome
„Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", având datele de
identificare prevăzute în anexa nr. 2, inclusiv bunuri imobile cu privire la
care autorii au formulat cereri de retrocedare. Susţin că prevederile
criticate, prin care s-au creat condiţiile vânzării la licitaţie a imobilelor
preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist, revendicate de foştii
proprietari ori de moştenitorii acestora, contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate, deoarece neagă dreptul acestora de a redobândi
imobilele şi, de asemenea, încalcă obligaţia pozitivă asumată de statul român
de a restitui imobilele persoanelor îndreptăţite, aspect sesizat în mod
constant de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin soluţiile pronunţate în
cazurile „Aldea împotriva
României", „Babeş împotriva României", „Hollitzer împotriva
României"şi „Tudor
împotriva României".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
textele de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege
criticate prevăd, în mod expres, între condiţiile imperative pentru vânzarea
imobilelor, ca acestea să aibă situaţia juridică clarificată şi să nu fie
grevate de sarcini.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar
legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină
în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale
altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia,
ca drept subiectiv garantat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 11 alin. (1), art. 13 şi art. 15 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului
locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor
imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei
Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr.
640/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 10 decembrie 2002, cu
modificările ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 11 alin. (1): „Imobilele,
proprietate privată a statului, aflate în administrarea R.A. -A.P.P.S., care au situaţia juridică clarificată
şi nu sunt grevate de sarcini, pot fi vândute potrivit prevederilor prezentei
ordonanţe.";
- Art. 13: „Vânzarea
imobilelor se realizează prin licitaţie deschisă, în condiţiile prezentei
ordonanţe.";
- Art. 15 alin. (2): „Vânzarea
prin licitaţie a imobilelor cuprinse în lista stabilită prin hotărâre a
Guvernului se face cu aprobarea Secretariatului General al Guvernului."
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern,
ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 alin.
(1)-(3) referitoare la dreptul de proprietate privată. Totodată, consideră că
textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art.1 din Primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că textele de lege criticate reglementează posibilitatea ca imobilele,
proprietate privată a statului, aflate în administrarea R.A. - A.P.P.S,
cuprinse în lista stabilită prin hotărâre a Guvernului, care au situaţia
juridică clarificată şi care nu sunt grevate de sarcini, să poată fi vândute.
Aceasta, deoarece statul se comportă în privinţa bunurilor aflate în
proprietatea sa privată ca orice titular de drept de
proprietate. Per a contrarie, celelalte imobile
nu pot face obiectul vânzării, înainte ca instanţa de judecată să se pronunţe
definitiv şi irevocabil cu privire la titularul dreptului de proprietate.
In aceste condiţii, Curtea constată că pot fi vândute
numai imobilele, proprietate privată a statului, aflate în administrarea R.A.
-A.P.P.S, care au situaţia juridică clarificată, astfel încât nu poate fi
primită critica autorilor excepţiei potrivit căreia textele de lege criticate
sunt neconstituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 11 alin. (1), art. 13 şi art. 15 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea
fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru
vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea
Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat",
excepţie ridicată de Gavril-Cornel Sabău şi Mariana Stevărîn Dosarul nr.
1.456/33/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu