DECIZIE Nr.
972 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1, art. 31 si art. 34 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 607 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Final
Construct" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială şi de Marin Stanciu în
Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de
timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie
2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 38.003/3/2009, şi prin Incheierea din 4 februarie 2010, pronunţată
în Dosarul nr. 38.003/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a
comercială, respectiv Tribunalul Argeş - Secţia civilă au sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Final Construct" -
S.R.L, din Bucureşti şi de Marin Stanciu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că prin textele criticate se creează un dezechilibru
procesual între justiţiabili şi judecător sub aspectul faptului că partea care
recuză un judecător nu poate participa la judecarea cererii de recuzare, deci
nu îşi poate susţine în mod direct şi adecvat cererea de recuzare în faţa
completului care soluţionează cererea, în vreme ce judecătorul recuzat are
dreptul de a formula apărările necesare. Dispoziţiile criticate încalcă
prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie, întrucât prin modul de soluţionare
al cererilor de recuzare nu se poate susţine că justiţiabilii au dreptul la un
proces echitabil, fiind vădită inechitatea dintre justiţiabili şi judecători.
De asemenea, sunt înfrânte şi dispoziţiile art. 124 din Constituţie, care
prevăd că justiţia este unică, egală şi imparţială pentru toate părţile
implicate într-un litigiu, precum şi prevederile art. 6 şi 14 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială şi
Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că
excepţia este neîntemeiată, invocând în motivare jurisprudenţa Curţii
Constituţionale. In ceea ce priveşte principiul accesului liber la justiţie şi
al dreptului la apărare, instanţele apreciază că acestea nu sunt încălcate,
deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează realizarea sau recunoaşterea
unui drept subiectiv şi de aceea nu presupune în mod necesar dezbateri
contradictorii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de
procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 30 alin. 1: „Recuzarea judecătorului se
hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel
recuzat.";
- Art. 31: „Instanţa decide asupra recuzării, în
camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.
Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc
de dovadă a motivelor de recuzare.
In cursul judecării cererii de recuzare nu se va
face niciun act de procedură.";
-Art. 34: „Incheierea prin care s-a încuviinţat sau
respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este
supusă la nicio cale de atac.
Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate
ataca numai odată cu fondul.
Când instanţa superioară de fond constată că
recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile
administrate la prima instanţă."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16, 21, 24 şi art. 124 alin. (2), precum şi prevederilor art. 6 şi 14
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate s-a
pronunţat prin Decizia nr. 268 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea
a reţinut că prevederile criticate din Codul de procedură civilă nu contravin
dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare
nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri
contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere
instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri,
încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul,
instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile
administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a
fost pe nedrept respinsă.
Pentru aceleaşi considerente nu a putut fi reţinută
nici critica privind încălcarea art. 24 privind dreptul la apărare din Constituţie.
In final, Curtea a reţinut că procedura privind
judecarea cererii de recuzare este aceeaşi, indiferent de calitatea părţilor în
proces, aşa încât nu se poate reţine nici încălcarea principiului egalităţii în
drepturi.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziei menţionate îsi menţin valabilitatea si în
cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi 34 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Final Construct" - S.R.L, din
Bucureşti în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VII-a comercială şi de Marin Stanciu în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al
Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu