DECIZIE Nr. 97 din 18 mai 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei
pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 512 din 19 octombrie 2000
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Gabriel
Cristea si Arina Ioana Cristea in Dosarul nr. 16.372/1999 al Judecatoriei
Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor: Gabriel Cristea, Arina Ioana
Cristea, Rodica Maria Cleja Cerna si Gheorghita Mihalcea, fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public
solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondata. Se
apreciaza ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravine
Constitutiei, ci, dimpotriva, aceste dispozitii au scopul de a proteja
chiriasii din imobilele restituite fostilor proprietari atat in baza Legii nr.
112/1995, cat si prin hotarari judecatoresti.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 octombrie 1999, pronuntata in Dosarul nr.
16.372/1999, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptie de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei
pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Gabriel Cristea
si Arina Ioana Cristea intr-o cauza avand ca obiect evacuarea acestora din
locuinta.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 "contravin dispozitiilor
art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) si
(2), art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1), art. 51, art. 54,
art. 114 alin. (4) si art. 128 din Constitutie. Dispozitiile Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 40/1999 incalca in mod flagrant dispozitiile
principiale ale Constitutiei cu privire la: egalitatea in drepturi a
cetatenilor, egalitatea acestora in fata legii, Declaratia Universala a Drepturilor
Omului, dreptul de acces la justitie, dreptul la viata si integritate fizica si
psihica, dreptul la un nivel de trai decent, obligativitatea respectarii
legilor, dreptul de acces la caile de atac in justitie."
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prin dispozitiile
ordonantei criticate nu se incalca principiile si drepturile constitutionale
garantate prin art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21
alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1), art.
51, 54, art. 114 alin. (4) si art. 128, ci se incearca sa se ajunga la o
solutie de compromis atat pentru proprietari, cat si pentru chiriasi.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece egalitatea dintre cetateni nu
impiedica stabilirea unor restrictii sau limitari ale dreptului de proprietate,
inchirierea fiind, in dreptul civil, un simplu act de administrare care nu
afecteaza atributul dispozitiei, ca prerogativa a dreptului de proprietate. Se
mai arata ca, desi prin ordonanta se impun unele restrictii ale dreptului de
proprietate privind imobilele nationalizate si redobandite de fostii
proprietari (prelungirea contractelor de inchiriere, impunerea unor limite
maxime ale chiriei), sunt prevazute si o serie de dispozitii favorabile
proprietarilor (evacuarea, pe calea ordonantei presedintiale a chiriasului care
refuza nejustificat sa incheie un nou contract, recursul impotriva hotararii
judecatoresti in materia schimbului obligatoriu de locuinta). Pe de alta parte,
potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, continutul si limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite prin lege. Guvernul precizeaza ca prelungirea prin
lege a contractelor de inchiriere isi are temeiul in art. 43 din Constitutie,
potrivit caruia statul este obligat sa ia masuri de natura sa asigure
cetatenilor un nivel de trai decent, iar prin art. 25 din Declaratia Universala
a Drepturilor Omului se stabileste ca dreptul la un nivel de trai corespunzator
cuprinde si dreptul la locuinta. Referirea la art. 22 si 49 din Constitutie
este considerata neconcludenta in rezolvarea exceptiei, intrucat nu este
incalcat dreptul la viata si la integritate fizica si psihica si nu este
restrans nici exercitiul unor drepturi sau al unor libertati. In privinta
incalcarii art. 21, referitor la accesul liber la justitie, si a art. 128,
referitor la folosirea cailor de atac, Guvernul arata ca ordonanta acorda
proprietarilor posibilitatea de a se adresa justitiei, in cazul prevazut la
art. 11 alin. (2), iar la art. 25 din ordonanta este reglementata calea de atac
a recursului. Se considera ca fiind irelevanta invocarea de catre autorii
exceptiei a dispozitiilor art. 51 si 54 din Constitutie. In final, Guvernul
considera ca Ordonanta de urgenta nr. 40/1999 a fost adoptata cu respectarea
conditiilor de emitere a ordonantelor de urgenta, prevazute la art. 114 alin.
(4) din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, in legatura cu care se
sustine ca incalca prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20
alin. (1) si (2), art. 21, art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin.
(1), art. 51, 54, art. 114 alin. (4) si ale art. 128 din Constitutie.
I. Autorii exceptiei considera ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
40/1999 contravine dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie,
referitoare la conditiile in care Guvernul poate adopta ordonante de urgenta.
In conformitate cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie, "In
cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra
in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. [...]"
Autorii exceptiei sustin ca nu pot fi considerate cazuri exceptionale:
"reglementarea incheierii si derularii contractelor dintre proprietari si
chiriasi, modificarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi,
reglementarea schimbului obligatoriu de locuinta, redefinirea institutiei
ordonantei presedintiale, regimul probatiunii in dreptul civil", dar
recunosc ca "singura imprejurare care putea justifica adoptarea unei ordonante
de urgenta era incetarea efectelor Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau
reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative".
Examinand, sub acest prim aspect, exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
Constitutionala constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a
fost adoptata cu respectarea cerintelor art. 114 alin. (4) din Constitutie.
Cazul exceptional avut in vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonante a
fost necesitatea reglementarii de urgenta a prelungirii contractelor de
inchiriere, a caror valabilitate expira la data de 8 aprilie 1999, conform
Legii nr. 17/1994, tergiversarea reglementarii putand crea conflicte sociale.
Ordonanta are ca scop protectia chiriasilor prin: prelungirea contractelor
de inchiriere pentru o perioada de, dupa caz, 5 sau 3 ani, asigurarea
stabilitatii in viitor a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului
chiriasului la reinnoirea contractului de inchiriere si crearea unor garantii
impotriva unei evacuari abuzive, precum si a unui drept de preemtiune in cazul
in care proprietarul intentioneaza sa vanda locuinta. Capitolul II al
ordonantei reglementeaza schimbul obligatoriu de locuinte, cuprinzand
dispozitii menite sa asigure atat exercitarea de catre proprietari a prerogativelor
dreptului de proprietate, cat si exercitarea dreptului chiriasilor la o
locuinta salubra si avand dependintele strict necesare. Capitolul III al
aceleiasi ordonante reglementeaza modul de stabilire si de plata a chiriei,
modalitatile de negociere a noului cuantum al acesteia si norme de protectie a
chiriasului cu privire la nivelul chiriei, care nu poate depasi 25% din venitul
lunar pe familie, in cazul in care acest venit este sub nivelul salariului
mediu pe economie. Ordonanta reglementeaza si aspecte privind modificarea si
revizuirea chiriei in conditiile cresterii ratei inflatiei, fiind interzisa
expres rezilierea contractului sau evacuarea chiriasului pentru motivul ca
acesta nu este de acord cu majorarea chiriei. Capitolul IV cuprinde dispozitii
finale privind solutionarea litigiilor dintre chiriasi si proprietari,
drepturile chiriasilor care au facut imbunatatiri necesare si utile locuintei,
precum si alte dispozitii.
Curtea observa ca reglementarea de urgenta a acestor raporturi juridice
dintre proprietari si chiriasi se impunea nu numai sub aspectul prelungirii
contractelor de inchiriere, astfel cum au sustinut in motivarea exceptiei
autorii acesteia, ci si sub celelalte aspecte reglementate de ordonanta.
De altfel, la aceeasi solutie de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate se ajunge si pe baza argumentelor infatisate in opinia
separata formulata la Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie
2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie
2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecata, o
mentin si in cauza de fata.
II. Autorii exceptiei considera ca prevederile ordonantei contravin si
dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1),
art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin.
(1), art. 51, 54 si 128. De asemenea, in dezbaterile din fata Curtii
Constitutionale reprezentanta acestora a sustinut ca au fost incalcate si alte
texte din Constitutie, si anume art. 2 alin. (1), art. 45 alin. (2) si art. 72
alin. (3) lit. k).
Cu privire la extinderea controlului de constitutionalitate in raport cu
aceste din urma prevederi constitutionale, Curtea constata ca nu este legal
sesizata, deoarece in cererea prin care s-a ridicat exceptia de
neconstitutionalitate in fata instantei, precum si in incheierea de sesizare a
Curtii Constitutionale nu a fost invocata incalcarea acestor dispozitii, iar
potrivit art. 144 lit. c) din Legea fundamentala, Curtea se pronunta numai
"asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind
neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor". Totodata, conform art.
23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata, "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune
de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate,
printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia
instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti.
[...]"
In consecinta, Curtea va examina exceptia controland conformitatea
dispozitiilor ordonantei cu urmatoarele texte constitutionale:
Art. 4 alin. (2)
"Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai,
fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de
religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine
sociala.";
Art. 16 alin. (1)
"Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari.";
Art. 20 alin. (1)
"Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte.";
Art. 21
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
Art. 22 alin. (1)
"Dreptul la viata precum si dreptul la integritate fizica si psihica
ale persoanei sunt garantate.";
Art. 43 alin. (1)
"Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de
protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai
decent.";
Art. 49 alin. (1)
"Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de
grav.";
Art. 51
"Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este
obligatorie.";
Art. 54
"Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si
exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa
incalce drepturile si libertatile celorlalti.";
Art. 128
"Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul
Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
Autorii exceptiei au mai invocat si incalcarea dreptului fiecarei persoane
la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii sale, bunastarii
proprii si a familiei, drept recunoscut prin art. 25 din Declaratia Universala
a Drepturilor Omului si, totodata, violarea prevederilor art. 20 alin. (1) din
Constitutie, potrivit carora "Dispozitiile constitutionale privind
drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in
concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu
celelalte tratate la care Romania este parte".
Curtea constata ca referirile autorilor exceptiei la prevederile art. 4
alin. (2), art. 49 alin. (1) si ale art. 54 din Constitutie sunt irelevante,
intrucat prin nici o dispozitie a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
40/1999 nu se creeaza discriminari intre cetateni pe criterii de rasa, de
nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de
apartenenta politica, de avere sau de origine sociala; nu sunt puse in discutie
restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale si
nici exercitarea cu buna-credinta a unor asemenea drepturi sau libertati.
Cu privire la sustinerea ca prin aceeasi ordonanta a fost incalcat
principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat prin art. 16 alin.
(1) din Constitutie, Curtea retine ca dispozitiile ordonantei nu contravin
acestui principiu, deoarece egalitatea intre cetateni nu impiedica stabilirea
unor restrictii sau limitari ale dreptului de proprietate.
Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 25
din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Curtea Constitutionala
considera ca aceasta este neintemeiata, deoarece prin ordonanta supusa
controlului de constitutionalitate Guvernul a avut in vedere tocmai apararea
acestor drepturi fundamentale ale omului, ratiunea adoptarii ordonantei fiind
protectia chiriasilor si prelungirea contractelor de inchiriere.
Pentru aceleasi considerente Curtea retine ca nu au fost incalcate nici
dispozitiile art. 43 alin. (1) din Constitutie, prin care este consacrata
obligatia statului de a asigura cetatenilor un nivel de trai decent, si nici
prevederile constitutionale ale art. 22 alin. (1), potrivit carora dreptul la
viata, dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
Curtea Constitutionala nu poate retine nici critica referitoare la
incalcarea prevederilor art. 21 din Constitutie privind accesul liber la
justitie. Liberul acces al partilor la justitie nu este ingradit prin
dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, ci, dimpotriva,
acest drept este confirmat prin solutionarea cauzei de catre instanta de
judecata, precum si prin solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate de
catre Curtea Constitutionala.
Curtea Constitutionala constata, de asemenea, ca nu sunt intemeiate nici
criticile referitoare la incalcarea art. 128 din Constitutie, referitor la
folosirea cailor de atac, deoarece, potrivit ordonantei criticate, partile
interesate pot exercita calea de atac a recursului in conditiile reglementate
prin ordonanta, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta
si procedura de judecata sunt stabilite de lege".
Curtea Constitutionala retine ca prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
40/1999 nu sunt incalcate, asa cum sustin autorii exceptiei, nici prevederile
art. 51 din Legea fundamentala referitoare la respectarea Constitutiei si a
legilor. Indatorirea fundamentala a cetatenilor de respectare a legilor nu este
de natura sa impiedice Guvernul sa adopte, in cazuri exceptionale, solutii
urgente, diferite de reglementarile anterioare. Daca aceasta prevedere fundamentala
ar fi interpretata in sensul invocat de autorii exceptiei, ar insemna ca
autoritatea legiuitoare a tarii - Parlamentul - si, in temeiul art. 114,
Guvernul sa nu isi poata indeplini atributiile constitutionale, pentru ca in
acest fel s-ar ajunge la incalcarea art. 51 din Constitutie referitor la
respectarea Constitutiei si a legilor.
Fata de motivele aratate, Curtea Constitutionala urmeaza sa respinga
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 40/1999, care nu contravin dispozitiilor din Constitutie
invocate in sustinerea acesteia.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Gabriel
Cristea si Arina Ioana Cristea in Dosarul nr. 16.372/1999 al Judecatoriei
Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 mai 2000.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu