DECIZIE
Nr. 97 din 9 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 197 din 2 martie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion
Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Iulian Costel Tocu şi Lăcrămioara Tocu
în Dosarul nr. 5.115/2005 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi de Societatea Comercială „Infobusiness" - S.A.
şi Societatea Comercială „Serviciile Tehnice Nemţene" - S.A. din
Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 5.919/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în
discuţie conexarea Dosarului nr. 748D/2005 la Dosarul nr. 702D/2005, având în
vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele două
dosare este identic.
Reprezentantul Ministerului Public
apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării. In consecinţă, în temeiul
art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pentru o mai
bună administrare a justiţiei.
Cauza fiind în stare de judecată,
reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 14 septembrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.115/2005, şi prin Incheierea din 4 octombrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.919/2005, Curtea de Apel Bacău - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Iulian Costel Tocu, Lăcrămioara
Tocu, Societatea Comercială „Infobusiness" - S.A. şi Societatea Comercială
„Serviciile Tehnice Nemţene" - S.A. din Piatra-Neamt.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii arată că
dispoziţiile legale criticate instituie un regim discriminatoriu în defavoarea
părţilor litigante, întrucât prevăd formarea completului de judecată, învestit
cu soluţionarea cererii de recuzare, numai din rândul judecătorilor colegi de
instanţă cu persoana recuzată. Mai mult, procedura judecării cererii de
recuzare nu cuprinde etapa orală şi contradictorie, ce ar fi permis părţilor
să-şi expună motivele pentru care au invocat o astfel de cerere, fapt ce este
de natură a elimina caracterul echitabil, imparţial şi transparent al
judecăţii. Aşa fiind, dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură
civilă contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi
(2), art. 24 şi art. 53, precum şi celor din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil şi restrângerile pe care le pot suferi unele drepturi.
Pe de altă parte, în condiţiile în
care încheierea prin care s-a soluţionat cererea de recuzare nu poate fi
atacată decât odată cu fondul, se îngrădeşte accesul liber la justiţie al
persoanei nemulţumite de soluţia pronunţată de instanţă. In acest sens, autorii
excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a
constatat existenţa violării art. 6 paragraful 1 al convenţiei atunci când
formele procedurale ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs şi
aplicarea lor îi împiedică pe justiţiabili să se prevaleze de căile de atac
disponibile.
Totodată, se mai susţine că
dispoziţiile legale criticate aduc atingere şi dreptului de proprietate
privată, garantat constituţional în art. 44, întrucât îngrădirea dreptului
părţii la un proces echitabil se răsfrânge şi asupra protecţiei proprietăţii
dobândite în condiţiile legii.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
arătând că interdicţia de a recuza judecătorii unei instanţe nu reprezintă o
încălcare a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale părţilor, ci o
măsură legislativă care să asigure soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, cu respectarea drepturilor tuturor părţilor din cauză.
In acest sens, dispoziţiile art.
34 alin. 2 din Codul de procedură civilă reglementează calea de atac împotriva
încheierii de respingere a cererii de recuzare, care poate fi formulată numai
odată cu atacarea fondului cauzei. In această situaţie, dacă instanţa
superioară constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, va reface toate
actele şi dovezile administrate la prima instanţă, fapt ce asigură controlul
actelor îndeplinite de judecătorul recuzat de către judecătorii instanţei
superioare.
Prin urmare, instanţa apreciază că
reglementările criticate se încadrează în limitele permise în scopul asigurării
prestigiului justiţiei, fără a desfiinţa drepturile şi libertăţile recunoscute
prin Constituţie şi Convenţie.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost
comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textul de lege criticat fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale invocate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură
civilă nu aduc atingere accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces
echitabil şi nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau
libertăţi fundamentale ori încălcarea principiului constituţional care consacră
unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei.
Preşedinţii celor două Camere
ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite
de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 28 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, prevederi introduse prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea
Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 609 din 14 iulie 2005,
care au următorul conţinut: „Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe
sau ai unei secţii a acesteia."
Autorul excepţiei susţine că
prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 20
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21
alin. (1), (2) şi (3) ce consacră liberul acces la justiţie, art. 24 alin. (1)
cu privire la dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la
proprietatea privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 127
cu privire la caracterul public al dezbaterilor.
De asemenea, sunt considerate a fi
încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1, art. 13, 17 şi 18 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Analizând textul de lege ce face
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerile
autorilor excepţiei sunt neîntemeiate.
Potrivit dispoziţiilor art. 126
alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare
a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a
legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite,
reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la
justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le
utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege.
In consecinţă,
prin reglementările cuprinse în art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanţe
sau unei secţii a acesteia, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul liber
la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine,
indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestui drept constituţional.
Exercitarea unui drept de
către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic,
stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni
eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.
De altfel, în situaţia în care
există legături de rudenie sau afinitate între una dintre părţile implicate în
litigiu şi magistraţii instanţei sau există motive de suspiciune legitimă
privind imparţialitatea acestora sau motive de siguranţă publică, partea interesată poate formula cerere de
strămutare a cauzei către o altă instanţă, de acelaşi grad.
Faţă de cele arătate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt în
concordanţă cu prevederile internaţionale cuprinse în Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei de
a se adresa efectiv unei instanţe naţionale şi de a beneficia de un proces
echitabil.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Iulian Costel Tocu şi Lăcrămioara Tocu în Dosarul
nr. 5.115/2005 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi de Societatea Comercială „Infobusiness" - S.A. şi
Societatea Comercială „Serviciile Tehnice Nemţene" - S.A. din Piatra-Neamţ
în Dosarul nr. 5.919/2005 al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 9 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu