DECIZIE Nr.
958 din 25 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 696 din 13 octombrie 2008
Acsinte Gaspar
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri,
excepţie ridicată de Bogdan Micu în Dosarul nr. 3.248/102/2007 (nr. vechi
4.970/2007) al Tribunalului Mureş - Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.248/102/2007 (nr. vechi 4.970/2007),Tribunalul Mureş - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de
Bogdan Micu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze
penale.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21, 24, 26, 53, precum şi ale art. 6 şi 8
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
şi ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice, deoarece prin folosirea unor noţiuni largi, fără stabilirea unor
dimensiuni juridice riguroase, este afectat dreptul la viaţă intimă care oferă libertatea oricărei persoane
de a dispune de ea însăşi. De altfel, viaţa privată, nesusceptibilă de o
definire exhaustivă, acoperă integritatea fizică şi morală a individului şi
poate îngloba uneori aspecte de identitate fizică şi socială. Aşa fiind,
noţiunea de autonomie personală implică posibilitatea fiecăruia de a-şi duce
viaţa aşa cum înţelege, putând, de asemenea, să includă posibilitatea persoanei
de a desfăşura activităţi percepute ca fiind de natură fizică sau morală
vătămătoare sau periculoase pentru persoana sa. Trebuie deci să existe nişte
circumstanţe extrem de importante pentru a justifica, în înţelesul art. 8
paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, o asemenea ingerinţă din partea autorităţilor publice.
De asemenea, prevederile legale criticate contravin
dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, întrucât apărarea în
cauză s-ar putea realiza numai prin invocarea unor aspecte care ţin de viaţa
intimă a acuzatului.
In sfârşit, în opinia autorului dispoziţiile art. 4
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 depăşesc condiţiile impuse de art. 53 din
Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Tribunalul Mureş -
Secţia penală opinează că excepţia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la
ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, nefiind un drept absolut, este
protejat numai în condiţiile în care se manifestă în cadrul ordinii juridice,
cu respectarea drepturilor altor persoane, a ordinii publice şi a bunelor
moravuri, iar nu în afara acestora. Aşa fiind, dreptul consacrat de art. 26 din
Constituţie poate face obiectul unor restricţii dacă sunt prevăzute de lege şi
dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru apărarea
securităţii naţionale, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării,
apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi
libertăţilor altora.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată
şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,
precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, modificată şi completată prin Legea nr.
522/2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.155 din 7 decembrie 2004, care au
următorul conţinut: „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,
extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de
risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 2 ani sau amendă."
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 334 din 28 iunie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea
nr. 143/2000.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri,
excepţie ridicată de Bogdan Micu în Dosarul nr. 3.248/102/2007 (nr. vechi
4.970/2007) al Tribunalului Mureş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie
2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru