Decizia Nr.955 din 12.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Georgel Burac în Dosarul nr. 981/235/2010 al Judecătoriei Gherla.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând cele reţinute de Curte prin Decizia nr. 961 din 25 septembrie 2008.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 981/235/2010, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Georgel Burac într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul imparţialităţii instanţei care soluţionează plângerea împotriva procesului-verbal, întrucât aceasta este formată numai din magistraţi, funcţionari ai statului. Precizează că legislaţia veche - exemplificând în acest sens cu prevederi ale Codului de procedură fiscală din 1942 - asigura imparţialitatea instanţelor chemate să verifice legalitatea actelor administrative prin includerea în „comisiunile de apel“, pe lângă un magistrat al tribunalului respectiv, şi a unui delegat al fiscului, precum şi a unui delegat al contribuabililor. În opinia sa, imparţialitatea judecătorilor care soluţionează plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este ştirbită, de vreme ce aceste plângeri tind să anuleze sancţiuni pecuniare care reprezintă surse de venit la bugetul consolidat al statului, buget din care sunt repartizate şi cheltuielile cu salariile magistraţilor.Judecătoria Gherla apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că amenzile aplicate prin procesul-verbal de contravenţie constituie surse la bugetele locale şi la bugetul de stat, în niciun caz nereprezentând o sursă din care să fie asigurate salariile magistraţilor. Arată că atât Constituţia, cât şi Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor oferă o serie de garanţii care să asigure judecătorului independenţa şi imparţialitatea.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul a fost modificat prin art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010. În prezent, acesta are următoare redactare:

– Art. 34: „(1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.
(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.“ Faţă de conţinutul pe care textul de lege criticat îl avea la momentul ridicării excepţiei, Legea nr. 202/2010 a adăugat în cuprinsul alin. (2) al art. 2 din ordonanţă sintagma „dacă prin lege nu se prevede altfel“, care, în contextul criticilor formulate, nu reprezintă o modificare semnificativă, de natură să altereze conţinutul ideatic iniţial al textului de lege supus controlului de constituţionalitate. Dispoziţiile din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi ale art. 126 alin. (5) teza a doua, care prevede că, prin lege organică, pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat instituie un ansamblu de reguli procedurale care reglementează soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acestea nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiţie şi, totodată, satisfac pe deplin exigenţele unui proces echitabil. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 768 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 16 iulie 2008, Decizia nr. 552 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 17 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.350 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 7 decembrie 2010. În ceea ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că nu este întemeiată. Curtea reţine, sub acest aspect, că indemnizaţiile judecătorilor nu sunt şi nu pot fi influenţate de nivelul încasărilor realizate din aplicarea de amenzi contravenţionale. Aceasta, deoarece cuantumul indemnizaţiilor magistraţilor este fix, fiind stabilit în mod cert şi obiectiv prin lege specială. Este evident caracterul tendenţios al susţinerii autorului excepţiei potrivit căreia imparţialitatea judecătorilor care soluţionează plângerile contravenţionale ar fi ştirbită ca urmare a faptului că aceştia sunt tentaţi să refuze anularea sancţiunilor pecuniare aplicate de organul constatator, sub pretext că ar constitui surse de venit la bugetul statului, din care sunt repartizate şi cheltuielile cu salariile acestora. Imparţialitatea judecătorilor reprezintă o caracteristică intrinsecă a actului de justiţie, fiind o noţiune complexă, care exclude intervenţia oricăror elemente de natură subiectivă şi care implică, printre altele, echidistanţa absolută a acestora. Or, dispoziţiile art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care, astfel cum s-a arătat mai sus, reprezintă normele procedurale aplicabile soluţionării plângerilor contravenţionale, nu conţin niciun fel de elemente care să justifice apariţia vreunor suspiciuni legate de imparţialitatea judecătorului, alegaţiile autorului excepţiei fiind, din această perspectivă, neîntemeiate. Curtea constată că nu poate fi primită nici critica prin raportare la dispoziţiile art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituţie. În funcţie de specificul anumitor tipuri de cauze, textul constituţional invocat permite legiuitorului să înfiinţeze instanţe specializate, la care, potrivit Legii fundamentale, pot participa persoane din afara magistraturii. Aşadar, în aplicarea acestor dispoziţii constituţionale, legiuitorul urmează să aprecieze care sunt materiile în care se impune o astfel de constituire a instanţei. Faptul că soluţionarea plângerilor contravenţionale nu are loc în faţa unei instanţe astfel alcătuite nu aduce, însă, atingere dreptului la un proces echitabil, procesul desfăşurându-se cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale specifice acestei caracterizări. Textul constituţional menţionat nu impune participarea persoanelor din afara magistraturii la toate tipurile de cauze, ci oferă legiuitorului posibilitatea să aprecieze cu privire la necesitatea ca, în anumite materii, în vederea creşterii calităţii actului de justiţie, să se apeleze la specialişti care să ajute instanţa să pronunţe soluţii corect fundamentate din punct de vedere ştiinţific, nu doar juridic. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Georgel Burac în Dosarul nr. 981/235/2010 al Judecătoriei Gherla. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu