DECIZIE Nr.
952 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 524 din 28 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Codre în Dosarul nr. 5.348/337/2008
al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de
timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie
2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.348/337/2008, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Ioan Codre.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale
prin raportare la art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, care prevede că
statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului
puterilor în cadrul democraţiei constituţionale. Prin abilitarea Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie de a emite decizii care să devină obligatorii pentru
restul instanţelor judecătoreşti, în temeiul art. 329 alin. 3 teza a doua din
Codul de procedură civilă, se încalcă principiul separării puterilor în stat,
instanţa judecătorească dobândind atribuţii specifice puterii legislative.
Tribunalul Sălaj - Secţia civilă apreciază că textul art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de
procedură civilă nu contravine art. 1 alin. (4) din Constituţie, legiuitorul
instituind obligativitatea interpretării date de Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie textelor legale supuse recursului în interesul legii, în scopul
unificării şi aplicării unitare a legislaţiei de către instanţele
judecătoreşti.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de procedură
civilă, text de lege care are următorul conţinut: „Soluţiile se pronunţă
numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti
examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea
dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 1 alin. (4).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat prin numeroase decizii asupra dispoziţiilor de lege
criticate, constatând constituţionalitatea acestora. Astfel, prin Decizia nr.
916 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 731 din 29 octombrie 2008, s-a reţinut că scopul reglementării
recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea şi aplicarea
unitară a legii pe întreg cuprinsul ţării. Pentru realizarea acestui scop,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţă asupra chestiunilor de drept
care au fost diferit soluţionate de instanţele judecătoreşti. Având ca obiect
promovarea unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nu
elaborarea unor noi norme, nu se poate considera că deciziile pronunţate de
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în asemenea recursuri
ar reprezenta o atribuţie care vizează domeniul legiferării, situaţie în care
textul de lege amintit ar contraveni prevederilor art. 61 din Constituţie.
Prin textul de lege criticat de autorul excepţiei,
legiuitorul, având în vedere poziţia Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în
sistemul instanţelor judecătoreşti, precum şi rolul său prevăzut în art. 329
din Codul de procedură civilă, a instituit obligativitatea interpretării date
de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instanţele judecătoreşti a
unui text de lege, fără ca astfel instanţa supremă să se substituie
Parlamentului, unica putere legiuitoare în stat.
Totodată, Curtea a constatat că textul de lege criticat
este conform nu numai cu prevederile art. 61 din Constituţie, ci şi cu cele ale
art. 1 alin. (3)-(5) din Legea fundamentală, dând expresie îndatoririi
fundamentale înscrise în alin. (5) al acestui text, potrivit căruia: „In
România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Ioan Codre în Dosarul nr. 5.348/337/2008 al Tribunalului Sălaj - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu