DECIZIE Nr.
949 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, 287, 288 si art. 298 alin. (2)
ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 74, 75 si 77 din
Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si art. 164 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 610 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, 287, 288 şi art. 298 alin. (2)
ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 74, 75 şi 77 din
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 164 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. în Dosarul nr. 2.199/87/2009 al Tribunalului
Giurgiu - Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având
nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie
2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.199/87/2009, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 286, 287, 288 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, art.
74, 75, 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi
art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 286, 287
şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 74, 75 şi 77 din Legea
nr. 168/1999 sunt de un formalism excesiv, de natură să afecteze grav
efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat,
cât şi pentru angajator şi să restrângă nejustificat dreptul la apărare al
angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţă de angajatul
care are calitatea de reclamant. Autorul excepţiei invocă faptul că intervalul
de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea
scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite
de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul că prevederile art. 164
din Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instanţei posibilitatea
conexării cauzelor şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar
conduce la o economie de timp şi cheltuieli, precum şi la o judecată unitară,
este de natură să aducă atingere dreptului la apărare. Astfel, dispoziţiile
legale atacate încalcă, în opinia autorilor excepţiei, şi principiul
efectivităţii juridice. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 298 alin. (2)
ultima liniuţă din Codul muncii, se arată, potrivit încheierii de sesizare, că
acestea contravin art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) şi art. 79 alin.
(1) din Legea fundamentală.
Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 286, 287, 288 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă
din Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi art. 164 din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au
următorul conţinut:
- Art. 286 din Codul muncii: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15
zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se consideră
legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul
de judecată.";
- Art. 287 din Codul muncii: „Sarcina probei în
conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună
dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.";
-Art. 288 din Codul muncii: „Administrarea probelor
se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă
din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat
administrarea acesteia.";
- Art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii: „(2)
Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [... ]
- orice alte dispoziţii contrare.";
- Art. 74 din Legea nr. 168/1999: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10
zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia Ie-a
fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.";
- Art. 75 din Legea nr. 168/1999: „In cazul în care
sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia
ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat
măsura respectivă.";
- Art. 77 din Legea nr. 168/1999: „(1) In cazul în
care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea
regimului de urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei
admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedură civilă: „(1)
Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea
aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt
aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au
între dânsele o strânsă legătură.
(2) Intrunirea poate fi făcută de judecător chiar
dacă părţile nu au cerut-o.
(3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi
învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din
celelalte instanţe.
4) Când una din pricini este de competenţa unei instanţe,
şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiului separaţiei şi echilibrului
puterilor şi la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi
a legilor, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie,
art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) referitoare la domeniile
ce trebuie reglementate prin lege organică, art. 79 alin. (1) referitoare la
Consiliul Legislativ, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la
un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 din
Constituţie referitoare la raporturile dintre tratatele internaţionale în
materia drepturilor omului şi dreptul intern.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra dispoziţiilor de lege criticate s-a mai pronunţat, statuând
că acestea sunt constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august
2009, Curtea, pentru argumentele acolo expuse, a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi ale art. 164 din Codul de
procedură civilă.
De asemenea, prin Decizia nr. 187 din 2 martie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 16 martie
2010, si Decizia nr. 149 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 170 din 16 martie 2010, Curtea a statuat că
dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii sunt
constituţionale.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
modifice jurisprudenţa în materie a Curţii, soluţia pronunţată prin decizia
indicată, precum şi considerentele ce au stat la baza acesteia îşi menţin
valabilitatea şi în această cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 286, 287, 288 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 164 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. în Dosarul nr.
2.199/87/2009 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu