DECIZIE Nr.
948 din 25 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 577 din 19 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal,
excepţie ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.133/105/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 322 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de
Brătianu Covrigean în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui
recurs în materie penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (3),
întrucât nu este echitabil ca inculpatul să fie condamnat în temeiul textului
de lege criticat, care prevede limite ale pedepsei între 3 şi 15 ani
închisoare, numai pentru că organul de urmărire penală sau instanţa nu au
efectuat cercetări temeinice pentru identificarea autorului faptei prin care
s-a cauzat moartea acelei persoane.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece priveşte o chestiune de probaţiune de competenţa instanţei de control
judiciar şi nu de constituţionalitate a textului de lege incriminator.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 322 alin. 3 din Codul penal cu denumirea Incăierarea, care
au următorul conţinut: „In cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaşte
care dintre participanţi a săvârşit faptele arătate în acel alineat, se aplică
tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vătămarea
integrităţii corporale sau sănătăţii. In cazul în care s-a cauzat moartea,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că legiuitorul, în acord cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţie, are deplina libertate de a reglementa infracţiunile şi pedepsele
acestora. Faptul că prin art. 322 alin. 3 din Codul penal s-a instituit o unică
pedeapsă pentru toţi participanţii, nu este de natură a afecta dreptatea ca
valoare supremă în statul de drept şi procesul echitabil ca o componentă a
liberului acces la justiţie, deoarece, dimpotrivă, această reglementare se
constituie într-o normă ce urmează regulile generale prevăzute de art. 27 din Codul
penal. Or, dacă se acceptă premisa potrivit căreia infracţiunea de încăierare
prevăzută de art. 322 alin. 2 şi 3 din Codul penal nu este altceva decât o
faptă colectivă de vătămare corporală gravă ori de lovire sau vătămare
cauzatoare de moarte comisă numai de autori alături sau nu de instigatori
sau/şi complici constituiţi în cel puţin două grupări rivale, este lesne de
observat că, prin comparaţie cu pedepsele prevăzute de art. 182 şi art. 183 din
Codul penal, pedepsele stabilite în textul legal criticat sunt stabilite în
limite considerabil mai mici (de la 6 luni la 5 ani faţă de 2-7 ani, 2-10 ani
sau de 5-15 ani).
Aşa fiind, aspectele semnalate de autorul excepţiei,
referitoare la incapacitatea organului de urmărire penală sau a instanţei de
judecată de a stabili în speţa dedusă judecăţii cine este autorul faptei prin
care s-a cauzat nemijlocit moartea victimei, nu sunt de natură a fi convertite
într-un fine de neconstituţionalitate, interpretarea şi aplicarea legii fiind
atributul exclusiv al instanţei de judecată.
In plus, autorul excepţiei încearcă să supună
controlului instanţei de contencios constituţional şi să înfrângă prezumţia de
constituţionalitate a alin. 3 al art. 322 din Codul penal prin raportarea
acestuia la teza a doua a alineatului precedent, potrivit căruia ceilalţi
participanţi la încăierare se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 6 luni
sau cu amenda. Or, în numeroase rânduri, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa
că nu poate fi primită motivarea fundamentată pe compararea mai multor
prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această
comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal,
excepţie ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru