DECIZIE Nr.
946 din 23 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 500 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 706 din 17 octombrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 500 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.179/272/2007 al
Tribunalului Hunedoara - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public solicită respingerea excepţiei ca
neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.179/272/2007, Tribunalul Hunedoara - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 500
din Codul de procedură penală, excepţie invocată
de Pompiliu Bota.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional
deoarece încalcă prezumţia de nevinovăţie. Totodată, se arată că „procurorul,
folosind prevederile art. 500 din Codul de procedură penală, suspendă judecarea
cauzei prin luarea măsurii de a pune în mişcare acţiunea penală" şi, „ca
atare, prin agentul său guvernamental, puterea executivă se amestecă în
justiţie", ceea ce încalcă principiul separaţiei puterilor în stat.
Tribunalul Hunedoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional întrucât nu încalcă prezumţia de
nevinovăţie şi nici principiul separaţiei puterilor în stat. Se face referire
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 500 din Codul de procedură penală, având următorul
cuprins: „Dacă înainte de soluţionarea cererii de reabilitare a fost pusă în
mişcare acţiunea penală pentru o altă infracţiune săvârşită de condamnat,
examinarea cererii se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei
privitoare la noua învinuire."
In motivarea excepţiei, autorul
acesteia invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind
separaţia şi echilibrul puterilor în stat şi ale art. 23 alin. (11) privind
prezumţia de nevinovăţie. Se invocă totodată art. 6 paragraful 2 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care
consacră prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost
supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la
aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză, şi
faţă de critici similare.
Astfel, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia
nr. 815 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie
2007, că suspendarea examinării cererii de reabilitare, în situaţia în care
înainte de soluţionarea acesteia a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru
o altă infracţiune săvârşită de condamnat, este o opţiune procedurală a
legiuitorului. Această opţiune se întemeiază pe necesitatea de a se stabili
îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. c) din Codul penal,
constând în buna conduită pe care condamnatul trebuie să o aibă pe întreaga
perioadă până la soluţionarea cererii. Or, îndeplinirea acestei condiţii nu se
poate verifica decât după finalizarea procesului în care s-a pus în mişcare
noua acţiune penală. Ca urmare, soluţia legislativă criticată este deplin
justificată şi nu este de natură să aducă atingere principiului prezumţiei de
nevinovăţie, dat fiind că suspendarea examinării cererii de reabilitare nu are
niciun efect asupra procesului în care s-a pus în mişcare noua acţiune penală,
aceasta desfăşurându-se după regulile şi cu garanţiile prevăzute de lege.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior
de Curte îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In plus, în prezenta cauză se mai invocă încălcarea
principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat. Nici aceste
susţineri nu pot fi reţinute, deoarece nu procurorul este cel care dispune
suspendarea examinării cererii de reabilitare, ci instanţa de judecată în
exercitarea rolului şi a atribuţiilor sale constituţionale.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 500 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.179/272/2007 al Tribunalului Hunedoara - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta