DECIZIE Nr.
615 din 27 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2), art. 17 lit. e) si f),
art. 20 lit. h), art. 24 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 553 din 22 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2), art. 17 lit. e) şi f),
art. 20 lit. h), art. 24 alin. (1) şi art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euromod
Corn" - S.R.L, din Târgovişte în Dosarul nr. 273/120/2007 al Tribunalului
Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 273/120/2007, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2),' art. 17
lit. e) şi f), art. 20 lit. h), art. 24 alin. (1) şi art. 80 din Legea nr!
85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Euromod Corn" - S.R.L, din Târgovişte.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 13 alin. (2) din
lege, care stabilesc posibilitatea administratorului judiciar sau
lichidatorului, iar nu a judecătorului-sindic, de a convoca după bunul plac
creditorii, uneori chiar împotriva intereselor acestora, fără a prevedea în mod
concret condiţiile de convocare, vin în contradicţie cu principiul
constituţional al liberului acces la justiţie.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit.
e) şi f), acestea sunt neconstituţionale întrucât avantajează creditorii care
fac parte din comitetul creditorilor, plasându-i pe o poziţie dominantă de pe
care pot adopta decizii şi lua hotărâri în detrimentul restului creditorilor.
Creditorii din comitet, prin deciziile lor, urmăresc satisfacerea interesului
personal, iar nu desfăşurarea procedurii insolvenţei în condiţii obiective, de
natură să acopere şi creanţele creditorilor minoritari. Prin urmare, textele de
lege criticate încalcă principiul egalităţii părţilor în faţa instanţei, precum
şi principiul contradictorialităţii procesului civil.
Dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr.
85/2006 sunt neconstituţionale, întrucât acţiunile pentru anularea actelor
frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor ar trebui
introduse de administratorul judiciar sau de lichidator numai după ce
prejudiciul creditorilor a fost constatat, iar nu în scopul constatării acestui
prejudiciu.
Referitor la prevederile art. 24 alin. (1) şi art. 80
din lege, autorul pretinde că acestea nu delimitează în mod clar atribuţiile
administratorului judiciar de cele ale lichidatorului, fapt ce poate genera
confuzii în practică.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a analizat excepţia de
neconstituţionalitate sub aspectul condiţiilor de admisibilitate, fără a-şi
exprima punctul de vedere cu privire la temeinicia
criticii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
specificul procedurii insolvenţei, anume caracterul concursual, a impus
instituirea unui organ procedural independent faţă de părţi, respectiv
administratorul judiciar sau lichidatorul, în ale cărui atribuţii intră
convocarea adunării creditorilor, competenţă partajată cu comitetul
creditorilor. Deci, lărgirea competenţei administratorului judiciar sau
lichidatorului care trebuie să vegheze ca interesele tuturor creditorilor să
fie respectate constituie un instrument conceput de legiuitor pentru a compensa
limitările pe care le implică exercitarea colectivă a drepturilor procesuale.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit.
e) şi f) şi art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006, Guvernul face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care au fost respinse,
ca neîntemeiate, excepţii de neconstituţionalitate cu un atare obiect.
Referitor la prevederile art. 24 alin. (1) şi art. 80 din lege, a apreciat că,
întrucât critica vizează coerenţa şi oportunitatea textelor de lege, excepţia
este inadmisibilă.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. e) si f),
art. 20 alin. (1) lit. h), art. 24 alin. (1) şi art. 80 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul
conţinut:
- Art. 13 alin. (2): „Creditorii
cunoscuţi vor fi convocaţi de administratorul judiciar sau de lichidator în
cazurile prevăzute expres de lege şi ori de câte ori este necesar.";
- Art. 17 alin. (1) lit. a) şi f): „Comitetul creditorilor are
următoarele atribuţii:
a) să analizeze situaţia debitorului şi să facă
recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activităţii
debitorului şi la planurile de reorganizare propuse;[...]
f) să introducă acţiuni pentru anularea unor
transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor,
atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar
sau de lichidator";
- Art. 20 alin. (1) lit. h): „Principalele atribuţii ale administratorului
judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: [...]
h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor
frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a
unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale
încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta,
susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor";
- Art. 24 alin. (1): „In
cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un
lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 19, 21, 22,
23 şi ale art. 102 alin. (5).";
- Art. 80: „(1) Administratorul
judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic
acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi
patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor
transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin
următoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în
cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia
debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori
deschiderii procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate
în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le
leza în orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate către un creditor
pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în
cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care
creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică
decât valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori
perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirograîară, în cele
120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
f) plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în
cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese
stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii
efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii
procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a
frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării
transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv
ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting),
realizate în baza unui contract financiar
calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi.
(2) Următoarele operaţiuni, încheiate în cei 3 ani
anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu
debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate,
dacă sunt în dauna creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat
deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori, după caz, din
drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, atunci când debitorul
este respectiva societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume
colectiv sau cu răspundere limitată;
b) cu un membru sau administrator, atunci când
debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din
acţiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală
a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al
organelor de supraveghere a debitorului, societate
cooperativă, societate pe acţiuni cu răspundere limitată sau, după caz,
societate agricolă;
e) cu orice altă persoană fizică ori juridică,
deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau a activităţii sale;
f) cu un coindivizar asupra unui bun comun."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 referitoare
la accesul liber la justiţie şi art. 146 privitoare la atribuţiile Curţii
Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că textele de lege criticate reglementează o parte din atribuţiile
administratorului judiciar, ale lichidatorului sau ale comitetului
creditorilor, şi anume cele referitoare la introducerea de acţiuni pentru
anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor
creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor
operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii
acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. Cu
privire la aceste reglementări, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin
Decizia nr. 725 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 681 din 8 octombrie 2007. Cu acel prilej, a statuat că dispoziţiile legale criticate constituie
o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea pauliană, prin
care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate
de debitori în dauna lor.
Potrivit dispoziţiilor criticate, administratorul
judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a
formula acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în
dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor
de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi 80 din lege. In
condiţiile expres prevăzute de lege - art. 17 alin. (1) lit. f) sau art. 81
alin. (2), dacă aceştia nu au introdus la judecătorul-sindic o astfel de
acţiune, calitatea procesuală activă este dobândită şi de comitetul
creditorilor. Acesta reprezintă interesele creditorilor îndreptăţiţi să
participe la procedura insolvenţei, fiind ales de adunarea creditorilor şi
format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei
chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Constituirea
prin lege a comitetului reprezentativ justifică preocuparea legiuitorului de a
reglementa în mod detaliat şi judicios toate aspectele ce ţin de procedura
insolvenţei, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând
participarea unui număr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea
propriilor creanţe. Din enumerarea atribuţiilor stabilite prin lege, Curtea
observă că acest comitet acţionează ca un mandatar al adunării creditorilor,
care îndeplineşte funcţia de reprezentare a creditorilor înscrişi în tabelul
definitiv de creanţe în raporturile cu administratorul judiciar sau
lichidatorul. Aşadar, Curtea constată că dispoziţiile referitoare la comitetul
de creditori satisfac unul dintre imperativele legii, şi anume cadrul
organizat, ca modalitate de manifestare a voinţei creditorilor participanţi la
procedura insolvenţei.
Referitor la critica prevederilor art. 24 alin. (1) şi
art. 80 din lege, potrivit căreia acestea nu delimitează în mod clar
atribuţiile administratorului judiciar de cele ale lichidatorului, fapt ce
poate genera confuzii în practică, Curtea constată că dispoziţiile art. 24 şi
art. 34 din Legea nr. 85/2006 sunt edificatoare în privinţa competenţelor celor
două categorii de practicieni în insolvenţă. Astfel, prin sentinţa de
deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic va desemna un
administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va
desemna un lichidator provizoriu. De asemenea, în cazul în care pe parcursul
procedurii generale judecătorul-sindic dispune trecerea la faliment, va desemna
un lichidator, care poate fi şi administratorul judiciar desemnat anterior.
Atribuţiile administratorului judiciar încetează din momentul stabilirii
atribuţiilor lichidatorului. Aşa fiind, Curtea reţine că legea stabileşte cu
claritate situaţiile în care pot fi desemnaţi administratorul judiciar,
respectiv lichidatorul, precum şi atribuţiile specifice pe care aceştia sunt
ţinuţi să le îndeplinească, orice confuzii care pot apărea în practică
reprezentând exclusiv probleme de aplicare a textelor de lege criticate, iar nu
de neconstitutionalitate a acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (2), ale art. 17 lit. e) şi f), ale art. 20 lit.
h), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euromod Corn" -
S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 273/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu