DECIZIE   Nr. 945 din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 544 din 4 august 2010

Augustin Zegrean                  - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Mircea Ştefan Minea             -judecător

Iulia Antoanella Motoc           -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Antonia Constantin                - procuror

Benke Karoly                         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie invocată de Gheorghe Alexa în Dosarul nr. 338/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din data de 23 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 338/36/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie invocată de Gheorghe Alexa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât diferă de textul transpus al art. 3 din Directiva Consiliului 2000/78/CE şi, în consecinţă, subiect activ al faptelor de discriminare poate fi orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, indiferent de atribuţii sau obiectul de activitate, iar, în ceea ce priveşte instituţiile publice, numai cele cu atribuţii în domeniile de activitate enumerate de art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000. Or, sub incidenţa art. 3 din directiva menţionată intră numai persoanele fizice sau juridice, publice sau private, şi instituţiile publice, cu atribuţii în domeniile de activitate enumerate.

De asemenea, textul de lege criticat extinde sfera competenţelor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care se suprapun astfel cu atribuţiile puterii judecătoreşti, din moment ce Consiliul poate sancţiona contravenţional săvârşirea unei fapte de discriminare.

Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând   încheierea  de  sesizare,   raportul  întocmit  de judecătorul-raportor,  concluziile  procurorului,   notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

„Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte:

a)  condiţiile de încadrare în muncă, criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare, accesul la toate formele şi nivelurile de orientare, formare şi perfecţionare profesională;

b) protecţia şi securitatea socială;

c)  serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri şi facilităţi;

d) sistemul educaţional;

e) asigurarea libertăţii de circulaţie;

f) asigurarea liniştii şi ordinii publice;

g) alte domenii ale vieţii sociale."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 646 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 4 iunie 2010, a analizat o excepţie de neconstituţionalitate cu o motivare identică, formulată chiar de autorul prezentei excepţii. Prin decizia menţionată, Curtea a statuat că „autorul excepţiei de neconstituţionalitate ajunge la concluzia neconstituţionalităţii textului art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 prin prisma faptului că acesta nu a transpus în mod exact o directivă, mai precis, arată că legiuitorul român a omis «să adauge o virgulă» în textul contestat. In lipsa acestei virgule, se arată că textul este neconstituţional".

Curtea a observat că „nu are competenţa de a efectua un control de conformitate între o directivă şi actul normativ naţional prin care aceasta este transpusă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010). Mai mult, o eventuală neconformitate a actului naţional cu cel european nu atrage, în mod implicit, şi neconstituţionalitatea actului naţional de transpunere. Astfel, nimic nu împiedică legiuitorul naţional să acorde sau să prevadă un grad mai mare de protecţie în dreptul naţional faţă de reglementarea incidenţă a Uniunii Europene".

Curtea a mai reţinut că întreaga critică a autorului excepţiei vizează o anumită interpretare pe care instanţele judecătoreşti o dau unui text de lege. Or, interpretarea şi aplicarea legii nu sunt de competenţa Curţii Constituţionale, acest aspect fiind apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti.

De asemenea, Curtea a arătat că, „de fapt, autorul excepţiei, pentru a evita o anumită interpretare ce se dă de către instanţele judecătoreşti textului legal criticat, doreşte introducerea unei virgule în cadrul acestuia, ceea ce echivalează cu o modificare legislativă. Or, Curtea Constituţională nu este competentă să modifice sau să completeze un text de lege".

In fine, Curtea a reţinut că „invocarea textelor constituţionale este una formală, existând o diferenţă notabilă între conţinutul acestora si motivarea criticii de neconstituţionalitate".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie invocată de Gheorghe Alexa în Dosarul nr. 338/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Karoly