DECIZIE   Nr. 940 din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 si art. 402 alin. 2 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 838 din 7 decembrie 2007

Ioan Vida                              - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Antonia Constantin                 - procuror

Cristina Cătălina Turcu           - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 şi ale art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Ionescu în Dosarul nr. 19.370/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi de păstrare a jurisprudenţei Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 2 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 19.370/301/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor art. 305 şi ale art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei contestaţii la executare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece restrâng posibilitatea părţii interesate de a aduce probe noi în recurs, cu excepţia înscrisurilor. De asemenea, în cazul contestaţiei la executare, unica fază procesuală în care se pot administra probe este judecata în fond la prima instanţă, ceea ce constituie o limitare a accesului liber la justiţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, sens în care Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 305 şi ale art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 305: „In instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.";

-  Art. 402 alin. 2: „Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 4001 şi al art. 401 alin. 2."

Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la următoarele dispoziţii din Constituţie: art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiţie şi alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 305 din Codul de procedură civilă a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 475 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, arătând că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie, şi nu încalcă drepturile fundamentale ale justiţiabililor.

De altfel, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară principiului liberului acces la justiţie, dreptului la un proces echitabil sau dreptăţii, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.

Cu privire la prevederile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că şi acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 436 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, Curtea a statuat că, potrivit jurisprudenţei sale constante, „accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite".

Aşa fiind, Curtea nu poate reţine că art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravine art. 21 din Constituţie, în măsura în care, în cuprinsul acestuia din urmă, nu se precizează in terminis că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului.

Cu acest prilej, pentru considerentele menţionate, Curtea constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentările şi soluţiile reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 şi art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Ionescu în Dosarul nr. 19.370/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu