DECIZIE   Nr. 94 din  4 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 257 din 23 martie 2004

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Marexim" - S.R.L. din Reghin in Dosarul nr. 2.165/2003 al Tribunalului Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privata, intrucat legiuitorul, in temeiul art. 44 alin. (1), a stabilit niste limite rezonabile ale exercitiului acestui drept in considerarea interesului public general, restrangeri care nu afecteaza insasi existenta dreptului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 septembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.165/2003, Tribunalul Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Marexim" - S.R.L. din Reghin.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca prin aplicarea prevederilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 se produce o trecere indirecta in proprietatea statului a unor bunuri dobandite in mod licit de catre societatea comerciala care a solicitat cumpararea imobilului, cu incalcarea dispozitiilor constitutionale care garanteaza proprietatea si interzic exproprierea, confiscarea sau alte forme de trecere in proprietatea statului a bunurilor private, fara o justa si prealabila despagubire. Se arata ca persoana juridica in cauza este direct prejudiciata cu diferenta de bani reprezentand investitiile realizate, care nu pot fi deduse, statul imbogatindu-se in mod injust cu aceeasi suma de bani.
    Tribunalul Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca investitiile efectuate de catre solicitantul cumpararii spatiilor comerciale au sporit valoarea imobilului, cu ocazia efectuarii raportului de expertiza luandu-se in considerare toate investitiile realizate, iar nu doar o parte din acestea. Astfel, desi valoarea investitiilor este inclusa in valoarea imobilului, chiriasului nu i se recunoaste contravaloarea investitiilor mai mari de jumatate din pretul minim de vanzare al acestuia. Prin urmare, daca doreste sa cumpere imobilul, chiriasul este obligat sa plateasca a doua oara pentru investitiile efectuate de el ce depasesc jumatate din valoarea imobilului, asa cum aceasta a fost stabilita prin raportul de evaluare.
    Sub acest aspect, desi, in conformitate cu Legea fundamentala, dreptul de proprietate se exercita in limitele prevazute de lege, aceste limite nu pot fi atat de restrictive incat sa determine ingradirea dreptului insusi. In consecinta, instanta judecatoreasca apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 este fondata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul arata ca, in conformitate cu dispozitiile art. 482 din Codul civil, imbunatatirile sau investitiile executate de catre locatar asupra imobilului inchiriat revin proprietarului imobilului. Se apreciaza ca lucrarile de investitii efectuate de catre locatar nu confera acestuia un drept de proprietate asupra imobilului, ci doar un drept de creanta, la terminarea locatiunii, acesta avand posibilitatea de a-si recupera cheltuielile facute, potrivit art. 481 din Codul civil.
    Se constata ca dispozitiile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 sunt in concordanta cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Stabilirea acestei limite constituie o optiune a legiuitorului, care a avut in vedere faptul ca investitiile facute de chirias au profitat si profita, in primul rand, acestuia si, in plus, a acordat anumite facilitati la cumpararea spatiului, respectiv vanzarea prin negociere directa si plata in rate.
    Se apreciaza, in consecinta, ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002. Textul legal criticat are urmatorul continut:
    - Art. 19 alin. (4): "Valoarea investitiilor deduse in conditiile alin. (3) nu poate depasi jumatate din valoarea stabilita prin raportul de evaluare."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 41 din Constitutia Romaniei, care, ulterior sesizarii, a fost modificata si completata prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare. Dupa republicare, textul constitutional invocat are urmatoarea numerotare si continut:
    - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    (4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
    (5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
    (6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
    (7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
    (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit art. 16 din Legea nr. 550/2002, vanzarea spatiilor comerciale si a celor de prestari de servicii se face prin negociere directa catre comercianti, respectiv prestatorii de servicii, persoane fizice sau juridice, care le folosesc efectiv la data intrarii in vigoare a legii, in baza unui contract de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere in participatiune sau leasing.
    In vederea vanzarii acestor spatii, comisia constituita conform art. 6 din lege stabileste un pret minim de vanzare pe baza unui raport de evaluare, care va constitui baza de negociere intre partile contractante. Astfel, dupa aprobarea cererii de cumparare, se va proceda la stabilirea pretului prin negociere directa, pornindu-se de la pretul minim, la negocieri fiind avuta in vedere si dedusa, pe baza de acte justificative, valoarea investitiilor efectuate de cumparator, indiferent de natura acestora, daca sunt indeplinite cerintele art. 19 alin. (3), respectiv daca investitiile au fost efectuate cu acordul proprietarului sau al titularului dreptului de administrare a spatiului si au fost executate pe baza unei autorizatii de construire, in conditiile legii. Potrivit chiar formulei utilizate de legiuitor, satisfacerea acestor exigente este impusa pentru ca investitiile efectuate sa poata fi deduse, in calculul pretului fiind luate, potrivit alin. (4), doar acelea care nu depasesc jumatate din valoarea stabilita prin raportul de evaluare a spatiului comercial sau de prestari de servicii.
    In conditiile in care, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale (exemplu fiind Decizia nr. 70/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001) si a Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza "Ex-Regele si altii impotriva Greciei", 2000, sau "Beyeler impotriva Italiei", 2000), drepturile de creanta, ca element al patrimoniului persoanei, sunt asimilate dreptului de proprietate si, independent de aceasta asimilare, potrivit art. 44 alin. (1) din Constitutie, creantele asupra statului sunt garantate, Curtea retine pertinenta invocarii prevederilor constitutionale privind garantarea dreptului de proprietate.
    Cu toate acestea, Curtea constata ca in argumentarea criticii sale autorul exceptiei pleaca de la o premisa gresita constand in absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului sau de proprietate, facand abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit caruia "continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca si de acelea ale art. 136 alin. (5) care consacra caracterul inviolabil al proprietatii private, "in conditiile legii organice".
    Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
    Intr-adevar, in masura in care, procedand la limitarea valorii investitiilor deductibile la jumatate din valoarea spatiului comercial sau de prestari de servicii stabilita prin raportul de evaluare, legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si potrivit competentei sale, norma astfel adoptata este in deplina concordanta cu prevederile constitutionale.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Marexim" - S.R.L. din Reghin in Dosarul nr. 2.165/2003 al Tribunalului Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 martie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu