DECIZIE Nr.
938 din 19 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 64 din 26 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Uniunea
Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor din Bucureşti în Dosarul nr.
6.126/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, face referire la Decizia
nr. 329 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 713 din 8 august 2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 10 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 6.126/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia
extinctivă,excepţie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor
din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie, deoarece
prescripţia extinctiva apare ca o sancţiune aplicată creditorului atunci când
acesta nu îşi exercită cu diligentă dreptul de recuperare a creanţei.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din'Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripţia extinctiva, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21
aprilie 1958, cu următorul cuprins: „Prescripţia se întrerupe: (...) b) prin
introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă
cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la
apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că întreruperea prescripţiei extinctive, ce are ca efect înlăturarea
prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze interuptive şi începerea
cursului unui nou termen de prescripţie, operează, potrivit art. 16 alin. (1)
din Decretul nr. 167/1958, în cele 3 cazuri limitativ prevăzute: recunoaşterea dreptului
a cărui acţiune se prescrie, introducerea unei cereri de chemare în judecată
ori de arbitrare, respectiv efectuarea unui act începător de executare.
De asemenea, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu
privire la instituţia prescripţiei extinctive şi a condiţiilor în care aceasta
operează. Astfel, prin Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, a
apreciat că aceasta prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punctul
de vedere al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare, asigurând
stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, precum şi
mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu
posibilităţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu
consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justiţiei.
Pe de altă parte, exercitarea
unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru,
prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se
subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea
respectivului drept nu mai este posibilă.
In condiţiile în care, potrivit principiului că nimeni
nu se poate apăra invocând necunoaşterea legii, titularul unui drept este
prezumat că a avut cunoştinţă de reglementarea care prevedea că valorificarea
dreptului său se circumscrie unui anumit termen şi anumitor condiţii, fără a
înţelege să le respecte, acesta nu are decât a imputa propriei lipse de
diligentă consecinţele negative pe care este ţinut să le suporte şi câtuşi de
puţin textului de lege criticat.
Astfel, Curtea constată că
dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctiva nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21
referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) referitoare
la dreptul la apărare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctiva, excepţie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc
ale Salariaţilor din Bucureşti în Dosarul nr. 6.126/299/2006 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu