DECIZIE Nr.
931 din 23 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) si art. 12 fraza a doua
teza finala din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 20
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind
transporturile rutiere
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 691 din 10 octombrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 7 alin. (1) şi art. 12 teza finală
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 20 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile
rutiere", excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus" -
S.A. din Braşov în Dosarul nr. 5.134/62/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, domnul Bogdan Adomnoaiei, consilier juridic cu delegaţie depusă la
dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul
şi în Dosarul nr. 942D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de
aceeaşi societate comercială în Dosarul nr. 6.842/62/2007 al aceleiaşi
instanţe.
Şi în acest dosar răspunde consilierul juridic al
societăţii comerciale autoare a excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul autorului excepţiei şi procurorul de
şedinţă sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi
al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă,
dispune conexarea Dosarului nr. 942D/2008 la Dosarul nr. 914D/2008, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea
excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierile din 14 martie 2008 şi 1 aprilie 2008,
pronunţate în Dosarele nr. 5.134/62/2007 şi, respectiv, nr. 6.842/62/2007, Curtea
de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 7
alin. (1) şi art. 12 teza finală din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 şi ale art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere".
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Transbus" - S.A. din Braşov în cauze având ca obiect anularea unor acte
administrative.
In motivările excepţiei se susţine, în esenţă, că accesul la justiţie devine pur formal în
cazul actelor administrative ale căror efecte sunt limitate în timp, încetând
până la momentul la care persoana vătămată ar urma să se adreseze instanţei de
judecată, după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004. Se mai arată că se nesocoteşte dreptul la apărare,
întrucât, până la momentul aducerii cauzei în faţa instanţei de judecată,
persoana vătămată nu poate formula o apărare motivată, necunoscând temeiul de
fapt al emiterii actului administrativ. Pentru aceleaşi motive critică şi
neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 12 teza finală din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, despre care arată că sunt în strânsă
legătură cu cele ale art. 7 din aceeaşi lege. Cu privire la dispoziţiile art.
20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind
transporturile rutiere, autorul excepţiei susţine că încalcă dreptul de acces
liber la justiţie şi dreptul la apărare, „încălcarea făcându-se nu prin
cuprinderea unei sancţiuni în textul legal, ci prin modalitatea în care această
sancţiune este aplicată".
Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 7 alin. (1)şi
art. 12 teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificării acesteia
prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, textele de lege criticate au următorul cuprins, teza finală a art. 12 devenind teza finală a
frazei a doua din art. 12:
- Art. 7 alin. (1): „Inainte
de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care
se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim
printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice
emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de
30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a
acestuia".
- Art. 12 fraza a doua teza finală: „(...) precum şi
orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest
demers era obligatoriu."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi
prevederile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 655
din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
102/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006. Textul
criticat are următorul cuprins:
-Art. 20 alin. (2): „(2)
Copia conformă a licenţei de transport se suspendă de către autoritatea
competentă în cazul săvârşirii unor abateri grave sau repetate de la
reglementările în vigoare privind transportul rutier şi/sau protecţia
mediului."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la
justiţie, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi art. 52 alin. (1) privind dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului
pretins sau a interesului legitim, anularea actului administrativ vătămător şi
repararea pagubei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că a mai examinat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 alin. (1)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constatând, prin numeroase
decizii, că acestea sunt conforme textelor şi principiilor Legii fundamentale.
In acest sens, pot fi enumerate, exemplificativ, Decizia nr. 1.074 din 20
noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007 sau Decizia nr. 488 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008. De asemenea,
prin Decizia nr. 912 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 55 din
24 ianuarie 2007, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat şi asupra
prevederilor art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
109/2005, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie ca şi în
prezenta cauză şi a constatat că excepţia este neîntemeiată, pentru motivele
acolo reţinute.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate cu acele
prilejuri şi motivele pe care acestea s-au întemeiat îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 alin. (1) şi art. 12 fraza a doua teza finală din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 20 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus" - S.A. din Braşov în
dosarele nr. 5.134/62/2007 şi nr. 6.842/62/2007 ale Curţii de Apel Braşov -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu