DECIZIE Nr.
922 din 14 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 50 din 23 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elinor Tăciulescu şi Susana Anica
Tăciulescu în Dosarul nr. 649/2006 al Tribunalului Cluj
- Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.923D/2006, ce are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi
prevederi legale, invocată de Elinor Tăciulescu şi Adelhaida Tăciulescu în Dosarul nr. 650/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent arată că,
atât în Dosarul nr. 1.922D/2006, cât şi în Dosarul nr. 1923D/2006, autoarele
excepţiei au depus o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în
vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune amânării
judecăţii pentru acest motiv.
Curtea, deliberând, apreciază că nu sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi respinge cererile.
Având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate invocate în dosarele nr.
1.922D/2006 si nr. 1.923D/2006 este identic, Curtea
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
această măsură.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.923D/2006 la Dosarul nr.
1.922D/2006, ce a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenta Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierile din 1 iunie 2006 şi 8 iunie 2006, pronunţate
în dosarele nr. 649/2006 şi 650/2006, Tribunalul Cluj - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 22 alin. (i) şi (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia
a fost ridicată de Elinor Tăciulescu
şi Susana Anica Tăciulescu şi, respectiv, de Elinor Tăciulescu şi Adelhaida Tăciulescu, în cauze având ca obiect
soluţionarea căii de atac împotriva unei dispoziţii a primarului municipiului
Cluj-Napoca de refuz al restituirii unui imobil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia arată că textele de lege criticate instituie o
discriminare între foştii proprietari ai imobilelor preluate abuziv care au
depus notificările în vederea restituirii acestora în termenul legal,
beneficiind în consecinţă de măsurile reparatorii, şi aceia care nu au respectat
termenul. Acest fapt conduce, în opinia autorilor excepţiei, şi la o încălcare
a principiului constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private,
afectând însăşi substanţa dreptului de proprietate.
De asemenea, se mai susţine că procedura administrativă
instituită prin prevederile art. 21 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 este o jurisdicţie specială administrativă facultativă, aşa cum
rezultă din art. 21 alin. (4) din
Legea fundamentală, astfel încât nerespectarea termenului de depunere a
notificării nu ar trebui să constituie, în fapt, o negare a accesului liber la
justiţie.
Tribunalul Cluj - Secţia
civilă apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, instanţa arată, în
esenţă, că stabilirea unui termen pentru depunerea notificărilor în vederea
restituirii imobilelor preluate în mod abuziv a fost necesară în vederea
asigurării securităţii circuitului civil, iar, pe de altă parte, Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale recunoaşte
dreptul statului de a restrânge exerciţiul unor drepturi în vederea protejării
interesului public.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens,
jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2),ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie
2005, potrivit cărora:
„(1) Persoana
îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana
juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. In cazul
în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru
fiecare imobil.
[...]
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a
solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."
In opinia autoarelor excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 alin. (1), referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin.
(1) şi (4), privind accesul liber la justiţie şi caracterul facultativ şi
gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, şi art. 44 alin. (1) şi (2),
referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de
proprietate şi a proprietăţii private.
De asemenea, se mai invocă şi încălcarea prevederilor
art. 1 paragraful 1 din primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Analizând excepţia, Curtea constată că prevederile
legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin
raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similară.
Astfel, Curtea a analizat concordanţa textelor de lege
criticate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, statuând, prin Decizia nr. 21 din 27
ianuarie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 9 aprilie 2004, că reglementarea în cauză este în acord cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea
fundamentală, potrivit căreia „conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege".
Mai mult, s-a arătat, în
decizia menţionată, că recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a
declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar
fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul
proprietăţii imobiliare.
Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi reţinută, în
prezenta cauză, nicio contradicţie între textele de lege criticate şi
dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea încălcării
dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (4) din
Constituţie, cu motivarea că textele de lege criticate instituie o
jurisprudenta administrativă facultativă, se constată că şi această problemă a
fost analizată de Curtea Constituţională în jurisprudenta sa, de exemplu, prin
Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005. Curtea a
constatat că textul de lege criticat nu încalcă art. 21
alin. (1) din Constituţie, referitor la accesul liber
la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept,
în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.
In prezenta cauză, autoarele
excepţiei susţin şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor
în faţa legii, cu motivarea că textul de lege criticat instituie o discriminare
între foştii proprietari care au depus notificări în termenul legal şi aceia
care au pierdut beneficiul acestui termen. Curtea constată că aceste susţineri
nu pot fi reţinute, deoarece textele de lege criticate se aplică în mod egal
persoanelor cărora li se adresează, respectiv celor îndreptăţite la restituirea imobilelor ce fac obiectul de reglementare al
Legii nr. 10/2001, fără nicio discriminare pe criterii
arbitrare. De altfel, nerespectarea termenului legal prevăzut de lege pentru
trimiterea notificării nu poate fi invocat ca generând o situaţie
discriminatorie în raport cu celelalte subiecte de drept care s-au conformat
dispoziţiilor legii, potrivit principiului general de drept nemo auditor propriam turpitudinem allegans.
Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elinor Tăciulescu şi Susana Anica
Tăciulescu şi, respectiv, de Elinor Tăciulescu şi Adelhaida Tăciulescu în dosarele nr. 649/2006 şi nr. 650/2006
ale Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie