DECIZIE Nr.
920 din 23 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) si (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 575 din 18 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, excepţie ridicată de Compania Naţională „Poşta Română" - SA.
în Dosarul nr. 49.773/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei şi
pentru partea Dan Mihai Toader, apărătorul ales, avocat din cadrul S.C.A.
„Ştefănică & Florea", membru în Baroul Bucureşti, având delegaţie
depusă la dosar. Se constată lipsa părţii Agenţia de Monitorizare a Presei,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei şi al părţii Dan Mihai Toader.
Acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând
argumentele prezentate în faţa instanţei la momentul ridicării excepţiei,
depunând şi note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că
autorul excepţiei învederează chestiuni legate de aplicarea legii, pe care le
poate invoca pe calea unei contestaţii la executare, textul de lege criticat
fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate în motivarea
criticii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 49.773/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Compania Naţională „Poşta Română"
- S.A. într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect obligaţia de
a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 încalcă dreptul la apărare al
autorităţilor publice, acestea fiind obligate să execute hotărâri al căror
conţinut nu îl cunosc, având în vedere că hotărârile pronunţate în recurs nu se
comunică părţilor şi nici nu este prevăzută pentru partea adversă o obligaţie
de notificare. Autorul excepţiei arată că textul de lege criticat instituie o
inegalitate prin raportare la ceilalţi cetăţeni, creând o situaţie mult mai
favorabilă oponentului său. Aceasta, deoarece autoritatea publică trebuie să
execute o hotărâre judecătorească neînvestită cu formulă executorie, deşi,
potrivit art. 374 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească sau
orice alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formulă executorie. In
ceea ce priveşte dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, se susţine că se nesocoteşte, de asemenea, dreptul
la apărare, întrucât se aplică o sancţiune unei persoane care nu a avut
calitate procesuală în litigiul dedus judecăţii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului' şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate il
constituie prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr.
262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30
iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 24 alin. (1) şi (2): „(1)Dacă în urma
admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască
sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să
efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi
irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia,' iar în lipsa
unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile
a hotărârii.
(2) In cazul în care termenul nu este respectat, se
aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o
amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar
reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în
art. 16 - „Egalitatea în drepturi" şi în art. 24 - „Dreptul la
apărare".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind
derogatorie de la regulile procedural civile, şi dă expresie prevederilor art.
52 din Legea fundamentală, oferind cadrul constituţional al protejării
cetăţenilor în faţa eventualelor abuzuri ale autorităţilor publice. In acest
context, legiuitorul a stabilit că executarea hotărârilor judecătoreşti
definitive şi irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităţilor
publice anumite obligaţii de „a face" trebuie să fie realizată într-un
anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotărârii, potrivit art. 18 alin.
(6) din lege, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data
rămânerii irevocabile a acesteia.
Curtea constată că textele de lege ce formează obiect
al excepţiei nu aduc atingere nici principiului egalităţii cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice, nici dreptului la apărare, garantat la nivel
constituţional. In acest sens, Curtea reţine că autorităţile publice, deci şi
companiile naţionale, aşa cum este cazul de faţă, pot fi întotdeauna
reprezentate, în procesele în care sunt parte, fie de către un consilier
juridic, care are obligaţia de serviciu de a depune toate diligentele posibile
pentru apărarea intereselor instituţiei, fie de un avocat angajat în baza unui
contract de asistenţă juridică şi reprezentare, fie chiar de un salariat al
acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale de reprezentare în
justiţie. Aşadar, prin intermediul unui astfel de reprezentant, autoritatea
publică are posibilitatea plenară de a-şi exercita toate prerogativele
dreptului la apărare. In plus, nimic nu îl împiedică pe acesta să facă
demersurile necesare pentru a afla soluţia pronunţată de instanţă în recurs,
astfel încât autoritatea publică să poată duce la îndeplinire dispozitivul
hotărârii, în respectul principiilor statului de drept, cărora li se subsumează
şi conformarea la imperativele cuprinse în hotărârile judecătoreşti. Pentru
considerente similare, nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului excepţiei
potrivit căreia conducătorului autorităţii publice i se nesocoteşte dreptul la
apărare întrucât nu a avut calitate procesuală în litigiul dedus judecăţii,
interesele acestuia putând fi apărate cu succes de acelaşi reprezentant,
consilier juridic sau avocat. De altfel, amenzile cominatorii stabilite la art.
24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă o
sancţiune procedurală pecuniară aplicată de instanţă în scopul asigurării
executării hotărârii. Legiuitorul a considerat necesar să instituie un astfel
de mijloc de constrângere, pentru a conferi eficacitate înseşi instituţiei
contenciosului administrativ, a cărei finalitate ar fi iluzorie în absenţa unei
sancţiuni pentru neexecutarea voluntară a hotărârilor judecătoreşti pronunţate
în această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, excepţie ridicată de Compania Naţională „Poşta Română" -
S.A. in Dosarul nr. 49.773/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 23 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu