DECIZIE   Nr. 92 din  4 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 345 din 20 aprilie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Liudmila Cernea, Marioara Nicorescu si Ecaterina Doicescu in Dosarul nr. 1.821/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal este prezent Gabriel Catrinescu, prin avocat Dumitru Florescu, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, partea prezenta, prin avocat, solicita respingerea exceptiei, aratand ca asupra constitutionalitatii art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, stabilind ca dispozitiile acestui articol sunt constitutionale. Mentioneaza in acest sens Decizia nr. 69/2003, prin care Curtea a retinut ca, prin consacrarea bunei-credinte ca o cauza de asanare a nulitatii absolute a actelor de instrainare a imobilelor preluate fara titlu valabil, legiuitorul a inteles ca in conflictul de interese legitime dintre adevaratul proprietar si subdobanditorul de buna-credinta al bunului sau imobil sa fie preferat cel din urma. Aceasta solutie se intemeiaza pe principiul validitatii aparentei in drept. Arata ca, de altfel, in speta, statul a dobandit cu titlu valabil dreptul de proprietate asupra imobilului. Ceea ce urmareste de fapt autorul exceptiei prin ridicarea acesteia este discutarea constitutionalitatii Decretului nr. 92/1950 si implicit a masurii nationalizarii, lucru inadmisibil in raport cu prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 septembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.821/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Liudmila Cernea, Marioara Nicorescu si Ecaterina Doicescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul legal criticat vine in contradictie cu dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie si cu dispozitiile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece prin dispozitiile legale criticate se "legifereaza o noua nationalizare", dandu-se prioritate actelor de cumparare incheiate de chiriasi.
    Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece este vorba despre o lege speciala ce reglementeaza raporturile juridice pentru imobilele preluate de stat in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, in cauza nefiind contestat dreptul de proprietate, iar scopul final al legii fiind doar modul de despagubire.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 20 alin. (2), aratand ca, sub acest aspect, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, si Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003.
    Avocatul Poporului face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, apreciind ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmatorul continut:
    - Art. 46 alin. (2): "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 20 alin. (2) din Constitutie, care, ulterior sesizarii, a fost modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare.
    Textul constitutional invocat are urmatoarea redactare:
    - Art. 20 alin. (2): "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a mai pronuntat, de exemplu prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003, si Decizia nr. 185 din 8 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 531 din 24 iulie 2003.
    Cu acest prilej Curtea Constitutionala a constatat ca ocrotirea interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam in prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumtie de buna-credinta a acestora, intrucat aceasta eroare comuna s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu poate fi decat de buna-credinta cel ce se intemeiaza pe o dispozitie a legii.
    Solutiile adoptate, ca si considerentele pe care acestea se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au fost invocate imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie.

    Fata de cele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Liudmila Cernea, Marioara Nicorescu si Ecaterina Doicescu in Dosarul nr. 1.821/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 martie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu