DECIZIE Nr. 9
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanta
Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea
fondului forestier national si ale art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 -
Codul silvic
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 117 din 14 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea
fondului forestier naţional şi ale art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 - Codul
silvic, excepţie invocată de Octavian Gheorghe Micu în Dosarul nr.
1.463/257/2006 (număr în format vechi 2.798/2006) al Judecătoriei Mediaş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că Direcţia Silvică
Sibiu a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 7 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
1.463/257/2006 (număr în format vechi 2.798/2006), Judecătoria Mediaş a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind
reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional şi
art. 97 alin. (3) din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, excepţie invocată de
Octavian Gheorghe Micu în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât consacră o dublă reglementare a aceleiaşi
infracţiuni. Autorul excepţiei arată că, în cauză, prin Rezoluţia din 21
septembrie 2005 s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru faptele
prevăzute de art. 97 alin. 3 şi art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, iar ulterior
procurorul a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu, dând o altă
încadrare juridică faptei, respectiv art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului
nr. 96/1998. In opinia sa, a fost creată astfel situaţia ca pentru aceleaşi
fapte să se demareze două proceduri care au condus la trimiterea în judecată
pentru aceeaşi faptă pentru care anterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire
penală, lucru care nu ar fi fost posibil fără existenţa dublei incriminări ce
se regăseşte atât într-o lege organică, cât şi într-o ordonanţă de Guvern.
Judecătoria Mediaş arată
că „excepţia nu se încadrează în cazurile de inadmisibilitate prevăzute de art.
29 din Legea nr. 47/1992, fiind, deci, admisibilă".
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind
reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26
februarie 2003, cu modificările ulterioare, şi art. 97 alin. 3 din Legea nr.
26/1996 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, cu modificările
ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 32 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 96/1998: „Când valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor tăiaţi, distruşi
ori scoşi din rădăcină este de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la
7 ani.";
-Art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic: „Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori
mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."
Aceste dispoziţii sunt
considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale faţă de art. 11 şi
art. 20 din Legea fundamentală, privind dreptul naţional şi dreptul intern,
respectiv tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la
art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind legalitatea pedepsei, precum şi faţă de cele ale art. 73 alin. (3) lit.
h) privind reglementarea, prin lege organică, a infracţiunilor, pedepselor şi
regimului executării acestora şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra
constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, în raport de aceleaşi critici
vizând, în esenţă, dubla incriminare a aceleiaşi infracţiuni. In acest sens
este, de exemplu, Decizia nr. 640 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 26 ianuarie 2006, a cărei soluţie de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele care
au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.
Cât priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare
la modul de interpretare şi de aplicare a legii de către organele de urmărire
penală, care au dispus trimiterea sa în judecată după ce, anterior, pentru
aceeaşi faptă, dispuseseră scoaterea de sub urmărire penală, acestea nu intră
în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată. Competenţa de a aprecia dacă, în
raport de situaţia de fapt, măsurile dispuse de organele de urmărire penală
sunt legale, precum şi cu privire la incidenţa, în cauză, a textelor de lege
criticate, revine instanţelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute
de lege.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea
regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional şi ale art. 97
alin. 3 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, excepţie invocată de Octavian
Gheorghe Micu în Dosarul nr. 1.463/257/2006 (număr în format vechi 2.798/2006)
al Judecătoriei Mediaş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta