Decizia Nr.893 din 30.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Schenker Romtrans“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.892/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 3.735D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.847D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Schenker Romtrans“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.651/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 3.847D/2010 la Dosarul nr. 3.735D/2010.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.847D/2010 la Dosarul nr. 3.735D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 au fost abrogate prin Legea nr. 62/2011, dar soluţia legislativă criticată a fost preluată de art. 133 alin. (1) lit. c) al noii legi. Se arată că excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte acest text este neîntemeiată, contractul individual trebuind să respecte cele prevăzute în contractul colectiv de muncă. De asemenea, se susţine că excepţia de neconstituţionalitate ce vizează art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 este inadmisibilă, textul legal criticat nemaifiind în vigoare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 9 şi 16 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.892/118/2010 şi nr. 4.651/118/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Schenker Romtrans“ - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură nu pot fi obligatorii faţă de angajatorii din ramura respectivă care nu au participat, prin intermediul organizaţiilor patronale din care fac parte, la negocierea contractului respectiv. În acest fel se neagă dreptul angajatorului de a beneficia de un cadru favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie. Astfel, se apreciază că numai negocierile colective directe la nivel de unitate ar fi în măsură să asigure un echilibru între aportul economic adus de factorul uman şi remunerarea acestuia.Tribunalul Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în acest sens arătând că textele legale criticate sunt o concretizare la nivel legal a dispoziţiilor art. 41 alin. (5) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în Dosarul nr. 3.735D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 511 din 15 iunie 2006 şi nr. 294 din 22 martie 2007. În Dosarul nr. 3.847D/2010, Guvernul nu a comunicat punctul său de vedere.Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 3.847D/2010, arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi dau expresie art. 41 alin. (5) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie. În Dosarul nr. 3.735D/2010, Avocatul Poporului nu a comunicat punctul său de vedere.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, şi art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care aveau următorul cuprins:– Art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996: „(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: [...]c)pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.“;– Art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003: „(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: [...] c)pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată şi art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia, precum şi textului art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele: Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 130/1996 a fost abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011, iar textul criticat din Codul muncii a fost abrogat prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011. Soluţia legislativă de principiu criticată din cele două acte normative nu a mai fost preluată de noua lege. Actualul art. 133 alin. (1) lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede: „(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: [...] c)pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă şi care fac parte din organizaţiile patronale semnatare ale contractului.“Astfel, pentru ca unui angajator să îi fie opus un contract colectiv de muncă încheiat la nivelul sectorului de activitate, acesta trebuie să fi făcut parte din organizaţia patronală care a semnat contractul colectiv respectiv. Curtea constată că modificarea survenită este chiar în sensul dorit de autorul excepţiei, însă, raporturilor de muncă aflate în curs până la intrarea în vigoare a Legii nr. 62/2011 continuă să li se aplice prevederile legale criticate, drept pentru care, în lumina Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 şi art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 urmează să fie analizată pe fond.*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 549 din 3 august 2011. Astfel, Curtea constată că, prin Decizia nr. 380 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, Decizia nr. 511 din 15 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, şi Decizia nr. 96 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 28 februarie 2008, a arătat, de principiu, că, dând expresie recunoaşterii dreptului părţilor raporturilor de muncă la negocierea colectivă a drepturilor şi îndatoririlor izvorâte din aceste raporturi, legislaţia reglementează şi condiţiile de negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncă, a clauzelor obligatorii ale acestor contracte. Organizaţiile sindicale şi patronale pot fi reprezentative la diverse niveluri în funcţie de numărul minim, prevăzut de lege, al membrilor lor. Reprezentativitatea acestor organizaţii le îndreptăţeşte să negocieze şi să încheie contractele colective de muncă la nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, să fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, indiferent dacă părţile acestora s-au asociat, respectiv s-au afiliat ori nu la organizaţiile de la nivelul superior. Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Ca atare, cu aceste obligaţii fireşti, părţile au toată libertatea să negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi superioare. Aceste considerente sunt mutatis mutandis valabile în demonstrarea constituţionalităţii atât a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cât şi celor ale art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Schenker Romtrans“ - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.892/118/2010 şi nr. 4.651/118/2010 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Károly