DECIZIE Nr.
893 din 16 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 504 din 22 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Viorica Băluţăîn Dosarul nr. 4.194/212/2008 al
Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.194/212/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Viorica Băluţă cu ocazia
soluţionării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 15.810 din 18
septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Constanţa într-o cauză având ca
obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, în
contradictoriu cu pârâţii Marin Enciu şi Norica Aurora Enciu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 306 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, reglementând nulitatea recursului nemotivat în termenul legal,
contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 şi 24, precum şi celor ale
art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Consideră că, în situaţia recursului declarat împotriva unei
hotărâri date fără drept de apel, precum şi în cazul calificării căii de atac
ca fiind recursul, ar trebui să se aplice dispoziţiile art. 287 alin. 2 din
Codul de procedură civilă, în sensul ca motivele de recurs să poată fi depuse
până la prima zi de înfăţişare ce urmează termenului în care s-a statuat asupra
calificării căii de atac.
Instanţa de judecată apreciază
ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au
următoarea redactare: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul
legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2."
Aceste dispoziţii de lege sunt considerate ca fiind
neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21
referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale
art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi cu cele ale art. 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care
consacră dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului
de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea
fundamentală şi la aceleaşi critici ca şi în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006,
Curtea a statuat, în esenţă, că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor
de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora,
forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la
care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate
şi altele de acelaşi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului
în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţă.
Astfel, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Beles şi alţii contra Cehiei din
12 noiembrie 2002, a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut
şi se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce priveşte
condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune
reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privinţă, de o
anumită marjă de apreciere.
Pentru aceste motive Curtea nu a reţinut critica
privind încălcarea art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, prin Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007,
Curtea a statuat că nu poate să constate, aşa cum solicită autorul excepţiei,
incidenţa dispoziţiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în
locul celor ale art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. Recalificarea căii de atac
din apel în recurs şi, în consecinţă, respingerea recursului ca fiind lovit de
nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie
o problemă de interpretare şi de aplicare a legii ce aparţine competenţei
instanţei judecătoreşti, iar nu competenţei instanţei de contencios
constituţional.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia pronunţată anterior de
Curte, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Viorica Băluţă în Dosarul nr. 4.194/212/2008 al Tribunalului Constanţa -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman