DECIZIE Nr. 89
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 153 din 28 februarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Elvila" - S.A. în Dosarul nr. 82/103/2006 al Tribunalului Neamţ -Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând
că textele legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale referitoare
la economie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 82/103/2006, Tribunalul Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69
alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială
„Elvila" - S.A. în cauza ce are ca obiect judecarea unei contestaţii de
desfacere a contractului de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 69 alin. (2) din Legea
nr. 53/2003, prin care este prevăzută posibilitatea ca în cazul concedierilor
colective sindicatele să aibă competenţa de a cenzura deciziile manageriale ale
angajatorului şi să propună măsuri în scopul evitării concedierii, contravin
dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Tribunalul Neamţ - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se arată că implicarea
sindicatelor în examinarea măsurilor ce urmează a fi luate în cazul concedierilor
colective constituie garanţii legale ale dreptului la muncă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 alin. (2) din Legea
nr. 53/2003 este neîntemeiată. In acest sens, este menţionată jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate sunt
constituţionale, acestea având menirea de a asigura stabilitatea raporturilor
de muncă, cât şi protecţia salariaţilor faţă de unele măsuri abuzive ale
angajatorilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 69
alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003,
modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 55/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 788 din 18 septembrie 2006, aprobată prin Legea nr. 94/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie
2007, dispoziţii care au următorul cuprins:
- Art. 69: „(2) In perioada
în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului
sau reprezentanţilor salariaţilor să formuleze propuneri în timp util,
angajatorul are obligaţia să le furnizeze toate informaţiile relevante şi să le
notifice, în scris, următoarele:
a) numărul total şi categoriile de salariaţi;
b) motivele care determină concedierea preconizată;
c) numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi
afectaţi de concediere;
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii
şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate
la concediere;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea
numărului concedierilor;
f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor
concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor
concediaţi, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă
aplicabil;
g) data de la care sau perioada în care vor avea
loc concedierile;
h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după
caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori
diminuarea numărului salariaţilor concediaţi."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 135 alin. (1)
şi (2) referitoare la economie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie
2003, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 69 din Codul muncii sunt
constituţionale. Deşi prevederile legale criticate anterior modificării lor
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 aveau o altă formă, soluţia
legislativă criticată de autorul excepţiei era aceeaşi. Astfel, prin această decizie
se susţinea că dispoziţiile referitoare la competenţa sindicatelor de a
cenzura, în cazul concedierilor colective, deciziile angajatorului şi de a
propune măsuri în scopul evitării concedierilor contravin principiului
economiei de piaţă prevăzut de dispoziţiile art. 135 alin. (1)şi (2) din
Constituţie. Examinând această susţinere, Curtea a constatat că dispoziţiile
legale criticate nu îngrădesc dreptul angajatorului de a-şi conduce unitatea.
S-a mai reţinut că implicarea sindicatelor în examinarea şi stabilirea
măsurilor ce urmează a fi luate în cazul concedierilor colective este conformă
cu prevederile art. 9 fraza a doua din Constituţie, potrivit cărora sindicatele
„contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor
profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor". Interesele
profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor sunt afectate cel mai
evident prin concedieri colective, ceea ce impune exercitarea rolului
sindicatelor, prevăzut de Constituţie. Informările, furnizarea de date,
consultările şi negocierile au menirea de a găsi soluţii pentru evitarea
concedierilor colective ori pentru diminuarea numărului salariaţilor
concediaţi. Toate acestea constituie garanţii legale ale dreptului la muncă,
drept care, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, nu poate fi îngrădit.
Instituirea acestor obligaţii în sarcina angajatorului constituie expresia
principiului statului de drept, democratic şi social, ca valoare supremă
consacrată de dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie.
Intrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente
noi, de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie,
atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi
în prezenta cauză.
De altfel, Curtea Constituţională observă că
prevederile legale criticate se armonizează cu cele ale Cartei sociale
europene, revizuită, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, care la art. 29, intitulat „Dreptul la informare şi la consultare în procedurile de concediere
colectivă", prevede că, „In scopul
asigurării exercitării efective a dreptului reprezentanţilor lucrătorilor de a fi informaţi şi
consultaţi în cazul concedierilor colective, părţile se angajează să asigure ca
patronii să informeze şi să consulte reprezentanţii lucrătorilor în timp util,
înaintea acestor concedieri colective, asupra posibilităţilor de a evita
concedierile colective sau de a limita numărul şi de a atenua consecinţele
acestora, recurgând, de exemplu, la măsuri sociale însoţitoare care vizează, în
special, ajutorul pentru redistribuirea sau recalificarea lucrătorilor
respectivi".
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Elvila" - S.A. în Dosarul nr.
82/103/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta