DECIZIE Nr.
889 din 16 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor si art. 23 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii
banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a
finantarii actelor de terorism
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 771 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi a dispoziţiilor
art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de
prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, excepţie invocată de
Alexandru Fărcaş în Dosarul nr. 1.822/117/2006 al Curţii de Apel Cluj -Secţia
penală şi de minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise,
prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Ministerul Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că
textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 18 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
1.822/117/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum
şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, excepţie invocată de
Alexandru Fărcaş în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile din Legea nr. 21/1999
criticate sunt neconstituţionale, deoarece creează o discriminare negativă în
ceea ce-l priveşte pe inculpat, întrucât „acesta a transferat valorile obţinute
dintr-o pretinsă infracţiune de înşelăciune, în timp ce făptuitorii care transferă
valorile obţinute din alte infracţiuni în scopurile prevăzute de art. 23 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 nu sunt pedepsiţi de textul acestei
legi". Se arată, totodată, că Legea nr. 21/1999 a fost abrogată prin Legea
nr. 656/2002, care sancţionează în mod nediscriminatoriu faptele de spălare a
banilor, „iar acest fapt nu poate duce la sancţionarea faptelor ce s-au
săvârşit anterior apariţiei Legii nr. 656/2002". In plus, se susţine că
textele de lege ce fac obiectul excepţiei nu îndeplinesc condiţiile privind
caracterul accesibil şi previzibil al legii câtă vreme Legea nr. 656/2002 nu
mai foloseşte termenul de înşelăciune, „ci se menţionează generic -
infracţiune".
Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor,
precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării
actelor de terorism este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
21/1999 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, apreciază că este
inadmisibilă, întrucât, la data invocării acesteia, textul criticat era
abrogat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
21/1999 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 21 ianuarie 1999, şi art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi
pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor
de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (act
normativ care, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, era
abrogat prin Legea nr. 656/2002) avea următorul cuprins:
„(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:
[...] c) dobândirea, posesia sau utilizarea de
bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea uneia dintre infracţiunile
prevăzute la lit. a)."
Art. 23 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 656/2002 are următorul cuprins:
„Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:
[...] c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de
bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni."
In susţinerea excepţiei se invocă încălcarea
prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în
faţa legii, ale art. 23 alin. (12) potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate
fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii", ale
art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale „Nicio pedeapsă
fără lege", coroborate cu art. 11 şi 20 din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte art. 23
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999, se constată că, la data ridicării
excepţiei de neconstituţionalitate, era abrogat prin art. 31 din Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru
instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de
terorism, potrivit căruia „Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 18
din 21 ianuarie 1999, cu modificările ulterioare, se abrogă."
Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a acestui
text de lege urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide
asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură
cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul
acestuia".
II. Art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002
este criticat întrucât, în opinia autorului excepţiei, nu întruneşte cerinţele
de accesibilitate şi previzibilitate a legii, impuse de art. 23 alin. (12) din
Constituţie, potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau
aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii", precum şi de art. 7
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
„Nicio pedeapsă fără lege", coroborat cu art. 11 şi 20 din
Constituţie. Se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a
mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi dispoziţii legale, în
raport de aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici
similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din
7 septembrie 2006, Curtea a reţinut că susţinerile
potrivit cărora art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 ar contraveni
art. 23 alin. (12) din Constituţie şi art. 7 din Convenţie, coroborat cu art. 11
şi 20 din Constituţie, nu pot fi primite, deoarece termenul de
„infracţiune" este folosit de legiuitor generic pentru a acoperi
multitudinea de „infracţiuni bază" din care pot proveni bunurile. Aceste
considerente care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate pronunţată de Curte sunt valabile şi în prezenta cauză,
întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea
acestei jurisprudenţe.
Referitor la critica privind încălcarea prin acelaşi
text de lege a art. 44 din Constituţie, se constată că nu a fost motivată de
autorul excepţiei. Intrucât Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în
motivarea ei, nici această susţinere nu poate fi reţinută.
Cât priveşte susţinerile formulate în prezenta cauză în
sensul că, urmare abrogării Legii nr. 21/1999 prin Legea nr. 656/2002, faptele
săvârşite sub imperiul legii vechi nu ar mai trebui sancţionate, acestea
vizează aspecte de interpretare şi aplicare a legii, de competenţa instanţei de
judecată, iar nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca fiind
inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin.
(1) lit. c)din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, excepţie invocată de Alexandru Fărcaş în Dosarul nr. 1.822/117/2006 al
Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.
2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru
instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de
terorism, invocată de acelaşi autor în acelaşi dosar al Curţii de Apel Cluj -
Secţia penală şi de minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta