DECIZIE Nr.
887 din 16 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1.200 ?i 1.201 din Codul civil,
precum si ale art. 129 alin. 5, art. 137,167, 168, 172 si 173 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 536 din 3 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.200 şi 1.201 din Codul civil,
precum şi ale art. 129 alin. 5, art. 137, 167, 168, 172 şi 173 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alcom" -
S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.597/121/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.597/121/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
art. 1.200 şi 1.201 din Codul civil, precum şi ale art. 129 alin. 5, art. 137,
167,168, 172 şi 173 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Alcom" - S.A. din Galaţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile criticate nu asigură dreptul la un
proces echitabil şi la un recurs efectiv şi imediat în materia respingerii
probatoriului. Astfel, în condiţiile în care există o tendinţă manifestă a
instanţelor de judecată „de a analiza acţiunile numai în raport de dispoziţiile
art. 137 din Codul de procedură civilă, fără a uni excepţiile cu fondul",
cu toate că, pentru soluţionarea acestora, este necesară administrarea de
dovezi care trebuie să fie analizate cu stăruinţă de instanţe, normele
procedurale criticate nu întrunesc exigenţele stipulate în art. 16, 21 şi 53
din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile Codului civil cuprinse în art. 1.200 referitor la prezumţiile
legale şi art. 1.201 privind autoritatea de lucru judecat, precum şi
dispoziţiile Codului de procedură civilă cuprinse în art. 129 alin. 5, art.
137, 167, 168, 172 şi 173, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 129 alin. 5: „Judecătorii au îndatorirea să
stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind
aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea
corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei
vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar
dacă părţile se împotrivesc.";
- Art. 137: „Instanţa se va pronunţa mai întâi
asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de
prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât
dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu
dezlegarea în fond a pricinii.";
- Art. 167: „Dovezile se pot încuviinţa numai dacă
instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când
ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.
Ele vor fi administrate înainte de începerea
dezbaterilor asupra fondului.
Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe
cât cu putinţă în acelaşi timp.
Când dovada cu martori a fost încuviinţată în
condiţiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în
aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă.
Partea lipsă la încuviinţarea dovezii este obligată
să ceară dovada contrarie la şedinţa următoare, iar în caz de împiedicare, la
prima zi când se înfăţişează.";
-Art. 168: „Incheierea prin care se încuviinţează
dovezile va arăta faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de
dovadă încuviinţate pentru dovedirea lor.
Administrarea dovezilor se va face în ordinea
statornicită de instanţă.
Când o parte renunţă la dovezile ce a propus,
cealaltă parte poate să şi le însuşească.";
- Art. 172: "Când partea învederează că partea
potrivnică deţine un înscris privitor la pricină, instanţa poate ordona
înfăţişarea lui.
Cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă
înscrisul este comun părţilor sau dacă însăşi partea potrivnică s-a referit în
judecată la înscris ori dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze
înscrisul.";
- Art. 173: „Instanţa va respinge cererea de
înfăţişare a înscrisului, în întregime sau în parte, în cazurile:
1. când cuprinsul înscrisului priveşte chestiuni cu
totul personale;
2. când înfăţişarea înscrisului ar încălca
îndatorirea de a păstra secretul;
3. când înfăţişarea ar atrage urmărirea penală
împotriva părţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispreţului
public."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16, 21 şi 53, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, deşi obiectul sesizării îl constituie o serie de norme din Codul
civil şi Codul de procedură civilă, autorul excepţiei se limitează a motiva
doar neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 137 din legea procesuală civilă.
Cu privire la celelalte dispoziţii, Curtea
Constituţională constată că simpla enumerare a textelor de lege, fără indicarea
prevederilor constituţionale pretins a fi încălcate, nu poate constitui temei
legal pentru efectuarea controlului de constituţionalitate. Curtea nu se poate
substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unor motive de
neconstituţionalitate, întrucât în această manieră ar exercita un control din
oficiu, ceea ce excedează competenţei sale. Prin urmare, întrucât excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.200 şi 1.201 din Codul civil, ale
art. 129 alin. 5, art. 167, 168, 172 şi 173 din Codul de procedură civilă nu
respectă prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările
trebuie făcute în formă scrisă şi motivate", urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că s-a
pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, raportate la
prevederile art. 16 din Constituţie, prin Decizia nr. 861/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007,
statuând că dispoziţiile de procedură criticate se înscriu în competenţa
legiuitorului de a reglementa procedura de judecată, potrivit art. 126 alin.
(2) din Constituţie, fără a încălca principiul egalităţii cetăţenilor în faţa
legii. Reglementarea, instituită pentru o bună administrare a justiţiei, nu
este de natură să creeze inegalitate între părţile din proces, dispoziţiile
analizate aplicându-se fără discriminare în toate cazurile şi faţă de toate
persoanele vizate de textul legii.
De asemenea, prin Decizia nr. 64/1999, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 2 iunie 1999, Curtea a
statuat că dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă nu contravin
art. 21 din Constituţie. Astfel, acestea reglementează doar ordinea
soluţionării excepţiilor în cadrul judecăţii, obligând instanţa de judecată să
se pronunţe, înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepţiilor de
procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac de prisos, în total sau în
parte, cercetarea în fond a pricinii. Aceasta pentru a evita o judecată inutilă
sau efectuarea unor acte de procedură care apoi ar trebui refăcute la altă
instanţă.
Aşadar, art. 137 din Codul de procedură civilă asigură
o legală administrare a justiţiei, referindu-se la situaţii ulterioare
sesizării instanţei judecătoreşti, şi se înscriu în spiritul principiilor
constituţionale de dreptate şi justiţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi
soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.200 şi 1.201 din Codul civil,
precum şi ale art. 129 alin. 5, art. 137, 167, 168, 172 şi' 173 din Codul de
procedură civilă', excepţie ridicată de Societatea Comercială ,Alcom" -
S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.597/121/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia comercială.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 16 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu