DECIZIE   Nr. 886 din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 591 alin. 2 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 785 din 20 noiembrie 2007

Ioan Vida                                  - preşedinte

Nicolae Cochinescu                 -judecător

Aspazia Cojocaru                     -judecător

Acsinte Gaspar                        -judecător

Petre Ninosu                            -judecător

Ion Predescu                            -judecător

Puskas Valentin Zoltan            -judecător

Tudorel Toader                         -judecător

Augustin Zegrean                    -judecător

Antonia Constantin                  - procuror

Mihaela Senia Costinescu       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tudor si Elena Hâncu în Dosarul nr. 667/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţa de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 23 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 667/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tudor şi Elena Hâncu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat creează o evidentă discriminare tntre creditori, prin obligarea la plata anticipată a unei cauţiuni excesive a creditorului care nu posedă un înscris constatator al creanţei sale, dar care a intentat o acţiune legal timbrată prin care a solicitat înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului. Stabilirea cauţiunii nu este neconstituţională în sine, însă plata anticipată, anterioară luării măsurii asigurătorii, converteşte regimul juridic al cauţiunii, care, dintr-o garanţie a creditorului,'devine o condiţie esenţială de soluţionare a cererii de instituire a sechestrului. In plus, cuantumul ele 50% din valoarea reclamată reprezintă o sumă prohibitivă, care, în majoritatea cazurilor, se dovedeşte a fi o piedică reală şi concretă în realizarea creanţei. Aşadar, plata anticipată şi valoarea excesivă a cauţiunii ' constituie impedimente importante în calea accesului liber la justiţie şi la un proces echitabil în vederea apărării drepturilor şi intereselor legitime ale creditorilor.

Autorul excepţiei invocă şi dispoziţiile art. 44 alin. (7) din Constituţie, întrucât a dobândit calitatea de creditor în litigiul pendinte'ca urmare a vătămării suferite prin conduita ilicită a proprietarului vecin, devenit astfel debitor. Sub acest aspect, consideră că este inadmisibil ca asigurarea realizării şi conservării drepturilor corelative unor obligaţii constituţionale, precum asigurarea bunei vecinătăţi şi respectarea sarcinilor care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, să fie condiţionată de plata anticipată a unei cauţiuni.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, se arată că nedepunerea'cauţiunii odată cu cererea de sechestru nu constituie un veritabil fine de neprimire al acţiunii în justiţie, întrucât instanţa este obligată să se pronunţe asupra cererii şi să stabilească, în cazul admiterii, un termen pentru achitarea cauţiunii, potrivit art. 592 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Pe de altă parte, având în vedere incertitudinea creanţei pentru care se formulează cerere de sechestru în temeiul art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cât şi consecinţa indisponibilizării bunurilor prin instituirea acestei măsuri, se apreciază că stabilirea cauţiunii într-un cuantum fix nu este de natură a leza accesul liber la justiţie sau egalitatea părţilor în faţa legii.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de  sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că instituirea unei reglementări juridice diferite cu privire la drepturile procesuale al unor categorii de cetăţeni care se află în situaţii diferite, şi anume situaţia în care creditorul are act scris prin care este constatată creanţa şi situaţia în care creditorul nu are acest act, nu constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 16 şi 21 din Constituţie.

Avocatul Poporului consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat creează o posibilitate în plus creditorului a cărui creanţă nu este constatată în scris de a se adresa justiţiei, prin cerere de sechestru asigurător, cu respectarea anumitor condiţii. Instituirea obligaţiei de a plăti cauţiune nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie şi nici ca o măsură discriminatorie care ar contraveni principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl constituie dispoziţiile art. 591 alin. 2 din Codul de'procedură civilă, care au următorul conţinut: „Acelaşi drept [de a solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului] // are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 44 alin. (7) privitoare la sarcinile care incumbă titularului dreptului de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerile autorului sunt neîntemeiate.

Astfel, dispoziţiile art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care instituie obligaţia de plată a unei cauţiuni, au ca scop ocrotirea intereselor debitorului împotriva exercitării cu rea-credinţă de către creditor a drepturilor sale procesuale. Plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii prin care creditorul urmăreşte realizarea dreptului său, ci exclusiv o condiţie pentru înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, în condiţiile în care creanţa nu este constatată în scris şi creditorul dovedeşte că a intentat acţiunea civilă. Prin urmare, garanţia acordată debitorului obligaţiei, justificată de prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale de către creditor, nu poate fi calificată ca o modalitate de împiedicare a accesului liber la justiţie.

In ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare, pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă ar contraveni principiului garantării proprietăţii private, atât timp cât, conform prevederilor art. 7231 alin. 3 din acelaşi cod, „Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tudor şi Elena Hâncu în Dosarul nr. 667/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu