Decizia Nr.882 din 30.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 520/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 520/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în cauze având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat obligă unităţile administrativ-teritoriale să suporte din bugetul local cheltuielile cu salarizarea personalului din învăţământul preuniversitar. Se consideră că, în acest fel, este păgubit bugetul local al comunei, oraşului sau municipiului, fiind favorizate instituţiile publice care ar trebui, de fapt, să aloce sumele necesare finanţării cheltuielilor de personal menţionate, respectiv cele care au calitatea de angajator. Se mai arată că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată în condiţiile în care nu exista un „caz excepţional“, şi nici nu a fost emisă în temeiul unei legi de abilitare. În fine, se mai susţine că autonomia locală are drept fundament economic sfera patrimonială proprie pe care autorităţile locale o gestionează; ele administrează şi dispun de resursele financiare pe care le constituie, dar nu pot face acelaşi lucru cu bugetul de stat, care este principala sursă din care se constituie cheltuielile cu personalul din învăţământul preuniversitar. Bugetul local constituie doar o sursă secundară de finanţare a învăţământului preuniversitar, iar acordurile de finanţare se încheie sub forma unui contract care reflectă acordul de voinţă atât al instituţiei de învăţământ, cât şi al autorităţii locale. Or, în măsura în care sursa de cheltuieli nu este alimentată din bugetul de stat, bugetul local este cel care, în mod direct şi în lipsa vreunui acord de voinţă, urmează să suporte sumele de bani câştigate în instanţă de către personalul din învăţământul preuniversitar.Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că autorii acesteia critică numai art. XIII alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001, care are următorul cuprins: „(1) Începând cu anul 2001 finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea [...]“.Textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 61 (şi nu art. 58, cum greşit indică autorii excepţiei) privind rolul şi structura Parlamentului, art. 73 privind categoriile de legi, art. 115 alin. (4) [şi nu art. 114 alin. (4), cum greşit indică autorii excepţiei] privind delegarea legislativă, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice locale şi art. 121 alin. (2) privind autorităţile comunale şi orăşeneşti.Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra textului de lege criticat, prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 1.195 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 12 noiembrie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că nu se susţine critica de neconstituţionalitate extrinsecă, întrucât măsura adoptată nu a fost una de oportunitate, ci a avut un caracter stringent în condiţiile în care la momentul emiterii ordonanţei de urgenţă existau reale dificultăţi în asigurarea fondurilor necesare învăţământului preuniversitar, dificultăţi înlăturate prin intrarea acesteia în vigoare. Totodată, cu privire la criticile de constituţionalitate intrinsecă, Curtea a observat că ordonanţa de urgenţă criticată transpune la nivelul legii prevederile art. 120 din Constituţie.Curtea a mai constatat că autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi-au circumstanţiat critica unor împrejurări de fapt, şi anume că bugetele locale nu sunt alimentate în mod constant de la bugetul de stat pentru a putea suporta sarcinile financiare ce le-au fost impuse prin ordonanţa de urgenţă adoptată. Or, o atare chestiune priveşte de fapt lipsa de coordonare între autorităţile de la nivel local şi cele de la nivel central, ceea ce nu poate atrage neconstituţionalitatea textului legal criticat. Aceste autorităţi trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile legale cu bună-credinţă, în sensul art. 57 din Constituţie, astfel încât să nu fie afectată plata drepturilor băneşti în domeniul învăţământului preuniversitar, inclusiv a celor obţinute în urma pronunţării unor hotărâri judecătoreşti.Soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XIII alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 520/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu