Decizia Nr.881 din 30.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. c) liniuţa a treia teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.111/327/2009 al Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit instituirea unei măsuri de protecţie a consumatorului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.111/327/2009, Judecătoria Tulcea - Secţia civilă şi penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. c) liniuţa a treia teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii în temeiul textului de lege criticat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat creează o discriminare între prestatorul de servicii şi consumator, întrucât acesta din urmă nu poate fi sancţionat contravenţional pentru o faptă similară de neexecutare a unei obligaţii contractuale. Totodată, supunerea doar a uneia dintre părţile contractului la o sancţiune contravenţională, în cazul neexecutării contractului, încalcă dreptul la un proces echitabil şi constituie o ingerinţă în libertatea de exercitare a comerţului, incompatibilă cu un stat de drept.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 lit. c) liniuţa a treia din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece autorul se referă la anumite deficienţe de reglementare. Cu privire la celelalte critici, apreciază că excepţia este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii. Totodată, mai arată că accesul liber la justiţie este garantat din moment ce, potrivit art. 31 alin. (1) coroborat cu art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, contravenientul poate face plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii. De asemenea, critica referitoare la încălcarea art. 45 din Constituţie este neîntemeiată de vreme ce exercitarea activităţii economice este garantată, în condiţiile legii. Funcţionarea normală a economiei de piaţă este perfect compatibilă cu măsurile de protecţie a consumatorilor, iar fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate este impusă de alte obligaţii ce revin statului, respectiv cea prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. f) din Legea fundamentală referitoare la creşterea calităţii vieţii.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că textul de lege criticat se aplică tuturor prestatorilor de servicii în mod egal, fără privilegii şi fără discriminări, şi au ca scop protecţia consumatorilor împotriva unor practici abuzive, fără a aduce atingere libertăţii economice. Totodată, nu se aduce atingere nici dreptului prestatorilor la un proces echitabil, deoarece aceştia au acces la justiţie putând contesta procesul-verbal de contravenţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 lit. c) liniuţa a treia teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Operatorii economici sunt obligaţi:c)prestatorii de servicii: [...]– să respecte [...]clauzele prevăzute în contracte.“Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) potrivit căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 45 privind garantarea şi exercitarea accesului liber al persoanei la o activitate economică şi a liberei iniţiative, în condiţiile legii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit principiului pacta sunt servanda înscris în art. 969 din Codul civil, toate părţile unui contract sunt obligate la respectarea clauzelor acestuia. Prin dispoziţiile legale criticate, legiuitorul a urmărit însă întărirea protecţiei acordate cetăţenilor în calitatea acestora de consumatori împotriva unor practici incorecte promovate de operatorii economici, având în vedere raportul disproporţionat de resurse şi forţă economică existent între aceştia. Aşa fiind, prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit asigurarea unui echilibru în raporturile dintre operatorul economic şi consumator, în vederea respectării principiului egalităţii armelor, componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil. Pe de altă parte, Curtea observă că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea art. 45 din Legea fundamentală prin prevederile art. 7 lit. c) liniuţa a treia teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, deoarece garantarea şi exercitarea accesului liber al persoanei la o activitate economică se face cu respectarea legii, inclusiv a reglementărilor privind protecţia consumatorilor. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece prevederile constituţionale pretins încălcate se referă la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu la egalitatea între cetăţeni şi operatorul economic care, în speţă, este o persoană juridică. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. c) liniuţa a treia teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.111/327/2009 al Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu