DECIZIE Nr.
881 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 551 din 5 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată de Partidul
Democrat Liberal Galaţi în Dosarul nr. 3.730/233/2009 al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie
a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 21 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 3.730/233/2009, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată
de Partidul Democrat Liberal Galaţi într-o cauză având ca obiect evacuare -
ordonanţă preşedinţială.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că prin modul în care este reglementat
textul de lege criticat „se creează o inechitate a cetăţenilor persoane fizice
sau juridice, organizaţii nonguvernamentale şi partide politice şi dă naştere
la abuzuri". Totodată, susţine că, în concret, chiriaşul este lipsit de
orice mijloc de apărare în faţa abuzurilor proprietarului, care, în cazul în
care părţile nu se înţeleg la negocierea clauzelor contractului, deşi acesta
este prelungit de drept pentru o perioadă de un an, poate să solicite
rezilierea contractului sau chiar evacuarea chiriaşului.
Judecătoria Galaţi consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, apreciază că
textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât creează o inegalitate
de tratament juridic între chiriaşii indicaţi în anexa nr. 2 lit. b) pct. 2 din
Legea nr. 10/2001, şi anume misiuni diplomatice, oficii consulare,
reprezentanţele organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în
România şi imobilele ocupate de personalul acestora, care beneficiază de
prelungirea de drept a contractelor de locaţiune asupra spaţiilor restituite în
natură proprietarilor, pentru o perioadă de 3 ani, şi chiriaşii indicaţi în
anexa nr. 2 lit. b) pct. 1 din acelaşi act normativ, şi anume sedii ale
partidelor politice legal înregistrate, care beneficiază de prelungirea de
drept a unor astfel de contracte, însă numai pentru o perioadă de un an, fără a
exista o justificare legală a reglementării diferite privind termenul
prelungirii de drept a locaţiunii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise
depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 13
alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2
septembrie 2005, prevederi care au următorul conţinut:
„(2) Contractele de locaţiune pentru imobilele
restituite în natură având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 2,
care face parte integrantă din prezenta lege, se prelungesc de drept pentru o
perioadă de 3 ani cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, iar
contractele de locaţiune pentru imobilele restituite în natură având
destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 1 se prelungesc de drept
pentru o perioadă de 1 an cu renegocierea celorlalte clauze ale
contractului."
Lista imobilelor ce intră sub incidenţa art. 13 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001, republicată, conform anexei nr. 2 lit. b) din acest
act normativ:
1. Imobile ocupate de sedii ale partidelor politice
legal înregistrate.
2. Imobile ocupate de sedii ale misiunilor diplomatice,
oficiilor consulare, reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale
interguvernamentale acreditate în România şi imobile ocupate de personalul
acestora.
Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi art. 24 privind
dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu prin Decizia nr. 90 din
20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133
din 3 martie 2009, instanţa de contencios constituţional a reţinut că prin
textul de lege criticat legiuitorul a reglementat o serie de măsuri de
protecţie a chiriaşilor, cu caracter temporar, în cazul imobilelor
naţionalizate şi redobândite de foştii proprietari. In speţa de faţă este vorba
de prelungirea de drept a contractelor de închiriere, stabilirea acestor
termene fiind însă atributul legiuitorului.
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua
din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în
limitele legii, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul
ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea
atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de
Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale
sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind
limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Faţă de critica autorului excepţiei, raportat la
pretinsa inegalitate de tratament instituită prin reglementarea supusă
controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie
1995, Curtea a statuat că „art. 16 alin. (1) din Constituţie proclamă şi garantează
egalitatea în drepturi a cetăţenilor, deci a persoanelor fizice, care aparţin
statului român, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor
juridice. Textul art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil, în cazul persoanelor
colective faţă de care s-a promovat un tratament juridic diferenţiat, numai
dacă astfel regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor,
implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autorităţilor publice. In acest
sens, în practica instanţei de justiţie constituţională s-a decis, în mod
constant, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui
tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt
diferite. De aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite
pentru situaţii diferite". Or, în speţa de faţă, nu se poate reţine
existenţa unei astfel de situaţii.
In ceea ce priveşte contrarietatea prevederilor legale
criticate cu normele constituţionale ale art. 21 şi 24, Curtea apreciază că
acestea nu exclud posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei
şi de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un
proces echitabil şi nici nu îngrădesc exercitarea dreptului la apărare.
Aşa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, republicată, excepţie ridicată de Partidul Democrat Liberal Galaţi în
Dosarul nr. 3.730/233/2009 al Judecătoriei Galaţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora