DECIZIE Nr. 88 din 3 octombrie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 26 octombrie 1995
Ioan Muraru - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Ioan Deleanu - judecator
Antonie Iorgovan - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol solutionarea recursului declarat de Niculescu Vasile impotriva
Deciziei nr. 3, pronuntata de Curtea Constitutionala la data de 10 ianuarie
1995.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 12 septembrie 1995, in
prezenta reprezentantului recurentului si in lipsa intimatei, Societatea
Comerciala "Moraritul" - S.A. Ialomita, legal citata, si au fost
consemnate in Incheierea de la aceeasi data, cand pronuntarea s-a amanat la 19
septembrie 1995, la 26 septembrie 1995 si apoi la 3 octombrie 1995.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand actele si lucrarile dosarului, constata:
Prin Decizia nr. 3 din 10 ianuarie 1995, Curtea Constitutionala a respins
ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 119/1948
privind nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari,
miniere si de transporturi, invocata de Niculescu Vasile in Dosarul nr.
590/1991 al Tribunalului Ialomita.
Impotriva acestei decizii, Niculescu Vasile, prin mandatarul sau, Lepadatu
Alexandru, a declarat recurs, in termenul legal, in esenta pentru urmatoarele
motive: necitarea la judecarea cauzei in prima instanta, existenta unor
contradictii intre considerente si dispozitiv, aplicarea gresita a legii si
afirmatii vadit ilegale in cadrul deciziei atacate.
Curtea Constitutionala, facand aplicarea prevederilor art. 24 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, a solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
Dand curs solicitarii Curtii Constitutionale, Guvernul, in punctul sau de
vedere, insusindu-si considerentele deciziei atacate, apreciaza exceptia de
neconstitutionalitate a Legii nr. 119/1948 ca vadit nefondata.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand decizia atacata cu recurs, motivele de recurs, raportul intocmit in
cauza si concluziile procurorului, dispozitiile Legii nr. 119/1948 raportate la
prevederile constitutionale si ale Legii nr. 47/1992, precum si dispozitiile
Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine
urmatoarele:
Fata de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, motivul de
recurs vizand necitarea, in prima instanta, la Curtea Constitutionala, a
autorului exceptiei de neconstitutionalitate, nu poate fi primit, deoarece,
daca judecatorul - raportor considera ca exceptia este vadit nefondata,
instiinteaza pe presedinte pentru convocarea completului de judecata, care
poate hotari, cu unanimitate de voturi, sa respinga exceptia fara citarea
partilor. De altfel, dreptul la aparare si contradictorialitatea se realizeaza
prin judecata in recurs care se desfasoara cu citarea partilor.
Critica care vizeaza existenta unor contradictii intre considerentele si
dispozitivul deciziei atacate este neintemeiata, deoarece, indiferent de
obiectul deciziilor anterioare ale Curtii Constitutionale nr. 4/1992, nr.
3/1993, nr. 5/1993, nr. 14/1993 si nr. 27/1993, in cauza intereseaza faptul ca
suprematia dispozitiilor constitutionale referitoare la constituirea dreptului
de proprietate privata, ca de altfel suprematia legii fundamentale prevazute in
art. 51 din Constitutie, se aplica exclusiv legilor si altor reglementari in
vigoare. Aplicarea criteriului ierarhic al suprematiei Constitutiei fata de o
lege anterioara ar avea drept consecinta incalcarea principiului
neretroactivitatii legii, prevazut in art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Din regimul actual al dreptului de proprietate, inclusiv cel al statului,
nu se poate deduce stingerea acestui drept cat timp legea in baza careia el s-a
constituit a fost adoptata sub alt regim constitutional. De aceea, art. 77 din
Legea nr. 58/1991 si art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 stipuleaza ca
repararea daunelor suferite inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei din
1991 se reglementeaza prin lege.
Urmeaza sa se constate deci ca drepturile subiective create sub imperiul
legii anterioare sau derivate dintr-o astfel de lege nu pot fi stinse printr-o
lege posterioara, fie ea chiar fundamentala, fiindca s-ar incalca prevederile
art. 15 alin. (2) din Constitutie. Evident, un astfel de drept, constituit
anterior, urmeaza sa se exercite, in prezent, cu respectarea prevederilor
constitutionale, inclusiv a celor care au ca obiect reglementarea dreptului de
proprietate. Dar noile conditii ale exercitarii dreptului nu afecteaza insasi
existenta acestuia. De altfel, din cuprinsul prevederilor art. 26 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 rezulta explicit ca neconstitutionalitatea unei legi se poate
constata doar cu referire la raporturile juridice stabilite dupa intrarea in
vigoare a Constitutiei din 1991.
In sfarsit, considerentele deciziei atacate ar fi putut face obiectul
recursului numai daca prin ele s-ar fi rezolvat o problema litigioasa,
specifica contenciosului constitutional. Dar prin considerentele respective
s-au reiterat de fapt argumente din deciziile anterioare pentru a evoca astfel
conceptia si practica jurisdictiei constitutionale in situatii similare, de la
care Curtea Constitutionala nu are motive sa se indeparteze.
Fata de cele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art.
145 alin. (2) din Constitutie, ale art. 1, 3 si 13 alin. (1) lit. A.c), art.
23, 25 si 26 din Legea nr. 47/1992, precum si ale art. 26 alin. 2 din
Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Niculescu Vasile impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 3 din 10 ianuarie 1995.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta din 26 septembrie 1995.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Doina Suliman