DECIZIE   Nr. 88 din  4 mai 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 389 din 21 august 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Victor Dinca si Lidia Dinca in Dosarul nr. 22.269/1998 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 25 aprilie 2000, in prezenta reprezentantului autorilor exceptiei si al Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 4 mai 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 septembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 22.269/1999, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Victor Dinca si Lidia Dinca.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia contesta constitutionalitatea ordonantei in intregul ei, considerand ca prevederile sale "incalca flagrant dispozitiile principiale ale Constitutiei cu privire la: egalitatea in drepturi a cetatenilor, egalitatea acestora in fata legii, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, accesul liber la justitie, dreptul la viata si integritate fizica si psihica, dreptul la un nivel de trai decent, obligativitatea respectarii legilor, dreptul de acces la caile de atac in justitie".
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este neintemeiata, deoarece prin dispozitiile ordonantei criticate nu se incalca principiile si drepturile constitutionale garantate prin art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1), art. 51, 54, art. 114 alin. (4) si art. 128, ci se incearca sa se ajunga la o solutie de compromis atat pentru proprietari, cat si pentru chiriasi.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece egalitatea dintre cetateni nu impiedica stabilirea unor restrictii sau limitari ale dreptului de proprietate, inchirierea fiind, in dreptul civil, un simplu act de administrare care nu afecteaza atributul dispozitiei ca prerogativa a dreptului de proprietate. Se mai arata ca, desi prin ordonanta se impun unele restrictii ale dreptului de proprietate privind imobilele nationalizate si redobandite de fostii proprietari (prelungirea contractelor de inchiriere, impunerea unor limite maxime ale chiriei), sunt prevazute si o serie de dispozitii favorabile proprietarilor (evacuarea, pe calea ordonantei presedintiale, a chiriasului care refuza nejustificat sa incheie un nou contract, recursul impotriva hotararii judecatoresti in materia schimbului obligatoriu de locuinta). Pe de alta parte, potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Guvernul precizeaza ca prelungirea, prin lege, a contractelor de inchiriere isi are temeiul in art. 43 din Constitutie, potrivit caruia statul este obligat sa ia masuri de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent, iar prin art. 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se stabileste ca dreptul la un nivel de trai corespunzator cuprinde si dreptul la locuinta. Referirea la art. 22 si 49 din Constitutie este considerata neconcludenta in rezolvarea exceptiei, intrucat nu este incalcat dreptul la viata si la integritate fizica si psihica si nu este restrans nici exercitiul unor drepturi sau al unor libertati. In privinta incalcarii art. 21, referitor la accesul liber la justitie, si a art. 128, privind folosirea cailor de atac, Guvernul arata ca ordonanta acorda proprietarilor posibilitatea de a se adresa justitiei, in cazul prevazut la art. 11 alin. (2), iar in art. 25 din ordonanta este reglementata calea de atac a recursului. Se considera ca fiind irelevanta invocarea de catre autorii exceptiei a dispozitiilor art. 51 si 54 din Constitutie. In final, Guvernul considera ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost adoptata cu respectarea conditiilor de emitere a ordonantelor de urgenta, prevazute la art. 114 alin. (4) din Constitutie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.
    I. Autorii exceptiei considera ca aceasta contravine, in primul rand, dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, referitoare la conditiile in care Guvernul poate adopta ordonante de urgenta.
    In conformitate cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie, "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament". Autorii exceptiei sustin ca nu pot fi considerate cazuri exceptionale: "reglementarea incheierii si derularii contractelor de inchiriere, modificarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi, reglementarea schimbului obligatoriu de locuinta, redefinirea institutiei ordonantei presedintiale, regimul probatiunii in dreptul civil", dar recunosc ca "singura imprejurare care putea justifica adoptarea unei ordonante de urgenta era incetarea efectelor Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative".
    Examinand, sub acest prim aspect, exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost adoptata cu respectarea cerintelor art. 114 alin. (4) din Constitutie. Cazul exceptional avut in vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonante a fost necesitatea reglementarii de urgenta a prelungirii contractelor de inchiriere, a caror valabilitate expira la data de 8 aprilie 1999, conform Legii nr. 17/1994, tergiversarea reglementarii putand crea conflicte sociale.
    Ordonanta are ca scop protectia chiriasilor prin: prelungirea contractelor de inchiriere pentru o perioada de 5 sau 3 ani, dupa caz, asigurarea stabilitatii, in viitor, a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriasului la reinnoirea contractului de inchiriere si crearea unor garantii impotriva unei evacuari abuzive, precum si a unui drept de preemtiune in cazul in care proprietarul intentioneaza sa vanda locuinta. Capitolul II al ordonantei reglementeaza schimbul obligatoriu de locuinte, cuprinzand dispozitii menite sa asigure atat exercitarea de catre proprietari a prerogativelor dreptului de proprietate, cat si exercitarea dreptului chiriasilor la o locuinta salubra si avand dependintele strict necesare. Capitolul III al aceleiasi ordonante reglementeaza modul de stabilire si de plata a chiriei, modalitatile de negociere a noului cuantum al acesteia si norme de protectie a chiriasului cu privire la nivelul chiriei, care nu poate depasi 25% din venitul lunar pe familie, in cazul in care acest venit este sub nivelul salariului mediu pe economie. Ordonanta reglementeaza si aspecte privind modificarea si revizuirea chiriei in conditiile cresterii ratei inflatiei, fiind interzisa expres rezilierea contractului sau evacuarea chiriasului pentru motivul ca acesta nu este de acord cu majorarea chiriei. Capitolul IV cuprinde dispozitii finale privind solutionarea litigiilor dintre chiriasi si proprietari, drepturile chiriasilor care au facut imbunatatiri necesare si utile locuintei, precum si alte dispozitii.
    Curtea observa ca reglementarea de urgenta a acestor raporturi juridice dintre proprietari si chiriasi se impunea nu numai sub aspectul prelungirii contractelor de inchiriere, astfel cum au sustinut in motivarea exceptiei autorii acesteia, ci si sub celelalte aspecte reglementate de ordonanta.
    II. Autorii exceptiei considera ca prevederile ordonantei contravin si dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1), art. 51, 54 si 128. De asemenea, in dezbaterile in fata Curtii Constitutionale reprezentanta acestora a sustinut ca au fost incalcate si alte texte din Constitutie, si anume art. 2 alin. (1), art. 45 alin. (2) si art. 72 alin. (3) lit. k).
    Cu privire la extinderea controlului de constitutionalitate in raport cu aceste din urma prevederi constitutionale, Curtea constata ca nu este legal sesizata, deoarece in cererea prin care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate in fata instantei, precum si in incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale nu a fost invocata incalcarea acestor dispozitii, iar potrivit art. 144 lit. c) din Legea fundamentala, Curtea se pronunta numai "asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor". Totodata, conform art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti".
    In consecinta, Curtea va examina exceptia controland conformitatea dispozitiilor ordonantei cu urmatoarele texte constitutionale:
    Art. 4 alin. (2)
    "Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.";
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    Art. 20 alin. (1)
    "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.";
    Art. 21 alin. (1) si (2)
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 22 alin. (1)
    "Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.";
    Art. 43 alin. (1)
    "Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.";
    Art. 49 alin. (1)
    "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
    Art. 51
    "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
    Art. 54
    "Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.";
    Art. 128
    "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Autorii exceptiei au mai invocat si incalcarea dreptului fiecarei persoane la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii sale, bunastarii proprii si a familiei, drept recunoscut prin art. 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, si totodata violarea dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte".
    Curtea constata ca referirile autorilor exceptiei la art. 4 alin. (2), la art. 49 alin. (1) si la art. 54 din Constitutie sunt irelevante, intrucat prin nici o dispozitie a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu se reglementeaza raporturi juridice prin care sa se creeze discriminari intre cetateni pe criterii de rasa, nationalitate, origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala; nu sunt puse in discutie restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale si nici exercitarea cu buna-credinta a unor asemenea drepturi sau libertati.
    Cu privire la sustinerea ca prin aceeasi ordonanta a fost incalcat principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine ca dispozitiile ordonantei nu contravin acestui principiu, deoarece egalitatea intre cetateni nu impiedica stabilirea unor restrictii sau limitari ale dreptului de proprietate.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Curtea considera ca aceasta este neintemeiata, deoarece prin ordonanta supusa controlului de constitutionalitate Guvernul a avut in vedere tocmai apararea acestor drepturi fundamentale ale omului, ratiunea adoptarii ordonantei fiind protectia chiriasilor si prelungirea contractelor de inchiriere.
    Pentru aceleasi considerente Curtea retine ca nu au fost lezate nici dispozitiile art. 43 alin. (1) din Constitutie, prin care este consacrata obligatia statului de a asigura cetatenilor un nivel de trai decent.
    Curtea constata, de asemenea, ca nu sunt intemeiate nici criticile referitoare la incalcarea art. 128 din Constitutie, referitor la folosirea cailor de atac, deoarece, potrivit ordonantei criticate, partile interesate pot exercita calea de atac a recursului, in conditiile reglementate prin ordonanta, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".
    Observand ca prin Ordonanta de urgenta nr. 40/1999 Guvernul nu a contravenit acestor dispozitii constitutionale, invocate de autorii exceptiei, Curtea retine ca nu au fost lezate nici prevederile art. 51 din Legea fundamentala, referitoare la respectarea Constitutiei si a legilor, intrucat prevederile acesteia au fost respectate. Indatorirea fundamentala a cetatenilor de respectare a legilor nu este de natura sa impiedice Guvernul sa adopte, in cazuri exceptionale, solutii urgente, diferite de reglementarile anterioare. Daca aceasta prevedere fundamentala ar fi interpretata in sensul invocat de autorii exceptiei, ar insemna ca autoritatea legiuitoare a tarii - Parlamentul - si, in temeiul art. 114, Guvernul sa nu isi poata indeplini atributiile constitutionale, pentru ca in acest fel s-ar ajunge la incalcarea art. 51 din Constitutie, referitor la respectarea Constitutiei si a legilor.
    Pentru motivele invocate, exceptia urmeaza sa fie respinsa.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului, nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Victor Dinca si Lidia Dinca in Dosarul nr. 22.269/1998 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 mai 2000.

                 PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                              LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan