DECIZIE Nr.
878 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 10 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Oradea în
Dosarul său'nr. 6.874/271/2009.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 septembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 6.874/271/2009, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5
alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a
fost ridicată din oficiu de instanţa de judecată într-o cauză civilă având ca
obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
le permite să se situeze mai presus de lege celor care, pentru a evita plata
impozitului pe venit sau a onorariului notarului public, nu doresc să încheie
actul de înstrăinare în formă autentică. Consideră că sunt nesocotite
prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 5
alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 ocroteşte dreptul de creanţă
asupra unui particular, şi anume asupra promitentului vânzător, garantând
promitentului cumpărător posibilitatea reală de a dobândi proprietatea
terenului fără acordul dat în formă autentică de către proprietarul de drept,
această ocrotire obţinându-se prin diminuarea corelativă a garanţiei dreptului
de proprietate al promitentului vânzător. Apreciază că textul de lege criticat
încalcă şi dispoziţiile art. 57 din Constituţie, întrucât statul are obligaţia
„de a se abţine de la a lua măsuri care determină condiţiile favorabile
nerespectării de către cetăţeni a îndatoririlor fundamentale". Or,
dispoziţiile de lege invocate creează un „cadru favorabil pentru exercitarea de
către cetăţeni a libertăţii contractuale cu rea-credinţă, în vederea eludării
plăţii taxelor şi impozitelor legale". Arată că prin pierderea temporară a
controlului societăţii asupra situaţiei transmisiunii terenurilor se poate
ajunge la încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 sunt
constituţionale. Arată, în acest sens, că legiuitorul este competent să
stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate. Consideră că textul de lege criticat dă expresie regulii
executării în natură a obligaţiei de a face, şi anume de a încheia în viitor un
contract de vânzare-cumpărare, obligaţie care, în caz de neexecutare, se poate
realiza printr-o acţiune personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri
care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, numărul 653
din 22 iulie 2005, având următorul conţinut: „In situaţia în care după
încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una
dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit
obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre
care să ţină loc de contract."
In opinia instanţei de judecată care a ridicat din
oficiu excepţia de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine
următoarelor prevederi din Legea fundamentală: art. 16 alin. (2) care statuează
că nimeni nu este mai presus de lege, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de
proprietate privată şi art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credinţă a
drepturilor şi a libertăţilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege ce formează obiect al acesteia au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 714 din 17
iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din
31 iulie 2008, Curtea a reţinut că, prin încheierea unui antecontract sub forma
unei promisiuni sinalagmatice de vânzare şi de cumpărare a unui imobil, se
naşte în sarcina părţilor antecontractului obligaţia de a încheia un contract
de vânzare-cumpărare în viitor. In caz de neexecutare a obligaţiilor asumate,
operează răspunderea contractuală, executarea în natură a obligaţiei de a face
putându-se realiza printr-o acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri
ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare. Curtea a constatat că prevederile
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea
şi ocrotirea dreptului de proprietate, deoarece, în cazul în care instanţa de
judecată nu pronunţă o hotărâre care să ţină loc de contract de
vânzare-cumpărare, partea în culpă este obligată la plata de daune interese sau
instanţa de judecată poate constrânge părţile să încheie contractul prin
stabilirea de daune cominatorii până la executarea obligaţiei în natură.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia pronunţată prin decizia de mai sus îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
prin raportare la prevederile art. 57 din Constituţie, Curtea constată că nu
este întemeiată. In acest sens, reţine că, în virtutea art. 44 alin. (1),
legiuitorul este competent să reglementeze cadrul juridic astfel încât
exercitarea dreptului de proprietate de către titularul său să nu intre în
coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale
altor subiecte de drept. Curtea observă că, prin edictarea normei criticate,
legiuitorul nu a creat nicidecum un „cadru favorabil pentru exercitarea de
către cetăţeni a libertăţii contractuale cu rea-credinţă, în vederea eludării
plăţii taxelor şi impozitelor legale", astfel cum susţine autorul
excepţiei. O astfel de afirmaţie are la bază două ipoteze inacceptabile, şi anume
aceea că norma însăşi încurajează destinatarii cărora li se adresează să ignore
alte reglementări legale şi, pe de altă parte, că aceştia vor fi predispuşi să
o deturneze de la scopul său. Curtea observă că toate normele sunt susceptibile
de a fi nesocotite, dar acest lucru nu semnifică, în cazul de faţă, nici că
norma criticată cuprinde premisele nerespectării sale sau a altor reglementări
legale, nici că destinatarii acesteia ar avea, invariabil, intenţia de
utilizare cu rea-credinţă a prevederii de lege supuse controlului de
constituţionalitate.
De asemenea, Curtea constată că nu poate reţine nici
critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din
Constituţie. Textul de lege criticat nu este de natură să situeze pe o poziţie
privilegiată niciun subiect de drept, persoană fizică sau juridică, publică sau
privată, întrucât nu creează o situaţie mai favorabilă pentru părţile
antecontractului de vânzare-cumpărare a terenului care fac apel la justiţie
pentru încheierea valabilă a contractului prin comparaţie cu cele care îl
încheie în formă autentică în faţa notarului public. Raţiunea finală a
dispoziţiei legale criticate o reprezintă asigurarea securităţii circuitului
juridic civil, instituind o modalitate de salvgardare a interesului legitim al
părţii care dă dovadă de bună-credinţă în actiunile sale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii si justiţiei, precum si unele măsuri
adiacente, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Oradea în Dosarul său
nr. 6.874/271/2009.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu