DECIZIE Nr.
871 din 30 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 pct. 22 din Ordonanta Guvernului
nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 32 din 17 ianuarie 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului
nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Selgros Cash & Carry" -
S.R.L. în Dosarul nr. 721/RCA/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei,
avocat Beatrice Onica-Jarka.
Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, avocatul Societăţii
Comerciale „Selgros Cash & Carry" - S.R.L. solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate, expunând, pe larg, motivele formulate în
concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 721/RCA/2005, Tribunalul Constanţa -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului
nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Selgros Cash & Carry" - S.R.L. în
dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că interdicţia stabilită de textul de lege
criticat de a exercita activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul
în aceeaşi structură de vânzare este excesivă, nefiind impusă de niciuna dintre
cauzele prevăzute de art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi. Se arată că „finalitatea comerţului de
gros cash & carry este împiedicată de dispoziţiile art. 80 pct. 22 din
Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 [...] care, interzicând desfăşurarea de comerţ cu amănuntul şi comerţ cu
ridicata în aceeaşi structură, respectiv suprafaţă de vânzare, nu permite
accesul persoanelor fizice nici la această formă de comerţ, creându-se astfel o
discriminare expres prohibită de dispoziţiile art. 53 din Legea
fundamentală". Totodată, se arată că, „prin edictarea dispoziţiilor
criticate sub aspectul constituţionalităţii, legiuitorul nu numai că nu a
asigurat respectarea principiilor art. 53, coroborate cu cele ale art. 16 din
Legea fundamentală, ci, mai mult, a legiferat o barieră în calea dezvoltării
comerţului, împiedicând nemotivat posibilitatea desfăşurării în aceeaşi locaţie
a două forme de comerţ pe care le permite a fi desfăşurate în locaţii diferite
şi care se adresează aceleiaşi categorii de cetăţeni persoane fizice".
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat „nu îngrădeşte libertatea comerţului, ci
impune reguli de natură a asigura un comerţ specific economiei de piaţă,
caracterizat prin concurenţă liberă şi loială". Astfel, „un comerciant
care desfăşoară comerţ cu ridicata, spre deosebire de un comerciant care
desfăşoară comerţ cu amănuntul, nu este nevoit să facă investiţii de amenajare
estetică a spaţiilor comerciale, vinde cantităţi mari ale unor produse şi le
achiziţionează îndeobşte direct de la producător sau importator în cantităţi
mari la un preţ redus, toate acestea permiţându-i să practice preţuri mai mici
decât comerciantul care vinde cu amănuntul, obţinând totuşi profit. In aceste
condiţii, legiuitorul a urmărit să separe activităţile de comerţ cu ridicata -
care să se adreseze comercianţilor sau utilizatorilor profesionali şi colectivi
- de activităţile de comerţ cu amănuntul - care să se adreseze consumatorilor
finali şi individuali", exercitarea celor două forme de comerţ, de către
acelaşi comerciant, în aceleaşi spaţii comerciale, denaturând concurenţa
comercială.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă,publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002, potrivit
căruia „Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de
condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se
sancţionează după cum urmează:[...]
22. exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata
şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de
vânzare, cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei şi cu interzicerea
uneia dintre cele două activităţi."
Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind
încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în
faţa legii, ale art. 45 privind „Libertatea economică" şi ale art.
53 privind „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că este neîntemeiată. Aceasta deoarece, potrivit art. 45 din
Constituţie, „Accesul liber al persoanei la o activitatea economică, libera
iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate". In
deplină concordanţă cu aceste dispoziţii constituţionale, textul de lege
criticat reglementează condiţiile de exercitare a unor activităţi economice, în
considerarea scopului Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000, aşa cum acesta este
stabilit de art. 1, şi anume: „dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă,
cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii,
securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a
mediului". Astfel, definind comerţul cu ridicata ca fiind „activitatea desfăşurată
de comercianţii care cumpără produse în cantităţi mari în scopul revânzării acestora
în cantităţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi
colectivi", şi comerţul cu amănuntul ca fiind
„activitatea
desfăşurată de comercianţii care vând produse, de regulă, direct consumatorilor
pentru uzul personal al acestora", legiuitorul
a prevăzut sancţiuni pentru exercitarea acestor activităţi în aceeaşi structură
de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare, în scopul asigurării unei
concurenţe loiale.
Aşa fiind, contrar susţinerilor autoarei excepţiei,
prevederile legale criticate nu numai că nu restrâng exerciţiul unor drepturi
sau al unor libertăţi, ci dau expresie dispoziţiilor constituţionale
referitoare la libertatea economică. Stabilirea unei contravenţii şi
sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului,
care, cu referire la prevederile din ordonanţa criticată, exprimă preocuparea
statului pentru a asigura libertatea comerţului şi respectarea principiilor
liberei concurenţe. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în
acest sens în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 530 din 25
noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din
3 ianuarie 2005, în care a statuat că art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului
nr. 99/2000 este în deplină concordanţă cu prevederile art. 135 alin. (2) lit.
a) din Constituţie, potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: a)
libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie."
In motivarea excepţiei se mai susţine că dispoziţiile
art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, interzicând desfăşurarea
de comerţ cu amănuntul şi comerţ cu ridicata în aceeaşi structură, respectiv
suprafaţă de vânzare, nu permit accesul persoanelor fizice la comerţul de tip
cash and carry, ceea ce are ca efect crearea unei discriminări între cetăţeni,
în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală. Ipoteza
criticată „are în vedere mai
ales interpretarea organelor de control în ceea ce priveşte asimilarea
cumpărării de produse pentru consum propriu de către persoanele fizice din
magazinele cash and carry, cu desfăşurarea activităţii de vânzare cu
amănuntul." Potrivit susţinerilor autoarei excepţiei, „teza
neconstituţională este aceea că, datorită prevederilor art. 80 pct. 22 din
Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, cu modificările ulterioare, persoanele fizice
- deşi autorizate prin raporturile de mandat sau prepuşenie să aibă acces la
magazinele cash and carry, sunt restricţionate şi discriminate faţă de
persoanele fizice autorizate administrativ, de la posibilitatea de a cumpăra
produse pentru consum propriu, datorită asimilării acestei activităţi cu cea de
vânzare cu amănuntul." Curtea nu poate primi aceste critici, care
vizează, în esenţă, modul de interpretare a art. 4 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000,
care defineşte „comerţul de gros cash and carry" coroborat cu art. 80 pct. 22 din acelaşi
act normativ. Aceasta întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
„Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Competenţa de a
aprecia cu privire la natura juridică şi caracteristicile formei de comerţ
exercitate de autoarea excepţiei, precum şi a incidenţei, în cauză, a
prevederilor legale criticate, revine instanţei de judecată căreia, de altfel,
Societatea Comercială „Selgros Cash & Carry" - S.R.L. i s-a adresat,
formulând plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor întocmit de organele fiscale.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Selgros Cash & Carry" - S.R.L. în Dosarul nr. 721/RCA/2005
al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie
2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Marieta Safta