Decizia Nr.865 din 23.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicată de Teodor Pătru în Dosarul nr. 912/828/2010 al Tribunalului Argeş - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.La dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, motivat de împrejurarea că de la data sesizării instanţei de contencios constituţional, respectiv 1 noiembrie 2010, şi până în prezent, autorul excepţiei a dispus de un interval de timp suficient pentru angajarea unui apărător.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia penală nr. 852/R din 1 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 912/828/2010, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicată de Teodor Pătru în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la comiterea infracţiunii reglementate de textul criticat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privată, precum şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Protecţia proprietăţii şi ale art. 6 din aceeaşi convenţie referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece norma de incriminare nu ocroteşte pe deplin dreptul de proprietate, prin aceea că permite autorilor infracţiunii prevăzute de art. 220 din Codul penal să tulbure o posesie fără a o lua efectiv în stăpânire.Tribunalul Argeş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 220 din Codul penal - Tulburarea de posesie, care au următorul conţinut:Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă fapta prevăzută în alin. 1 se săvârşeşte prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani. Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoare de la 3 la 15 ani. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privată, precum şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Protecţia proprietăţii şi ale art. 6 din aceeaşi convenţie referitoare la Dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 442 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 25 ianuarie 2005, Curtea a statuat că, potrivit art. 1.846 alin. 2 din Codul civil, „Posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru“, iar în sistemul Codului civil, posesiunea constituie baza drepturilor reale şi este semnul exterior al existenţei lor. Este, aşadar, o instituţie deosebit de importantă, ocrotirea sa constituind, în primul rând, garantarea dreptului de proprietate. Se explică astfel ocrotirea posesiei atât prin mijloace de drept civil - acţiunile posesorii -, cât şi prin sancţionarea penală a actelor de tulburare de posesie, în condiţiile prevăzute de art. 220 din Codul penal.Curtea a mai reţinut că nu sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată indiferent de titular, chiar dacă proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracţiunii de tulburare de posesie, deoarece o asemenea soluţie legislativă constituie aplicarea consecventă a principiului ordinii de drept, potrivit căruia nimănui nu îi este permis să îşi facă singur dreptate. Prin urmare, proprietarul care consideră că posesia exercitată de o altă persoană asupra unui bun al său este nelegitimă are posibilitatea să îşi apere dreptul de proprietate prin acţiunea în revendicare şi prin celelalte mijloace prevăzute de legea civilă.Totodată, prin Decizia nr. 524 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 13 ianuarie 2005, Curtea a statuat că incriminarea tulburării de posesie este realizată de legiuitor în scopul apărării, prin mijloace de drept penal, a dreptului de proprietate privată, posesia fiind unul dintre dezmembrămintele acestui drept şi semnul exterior al existenţei sale. Ca urmare, prevederile legale criticate nu numai că nu încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, ci constituie o concretizare a acestui text constituţional, în deplină concordanţă şi cu dispoziţiile privitoare la ocrotirea proprietăţii, cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În sfârşit, criticile avansate de autorul excepţiei potrivit cărora textul are un caracter incomplet prin aceea că nu incriminează şi tulburarea de posesie temporară, neurmată de luarea în stăpânire a imobilului în cauză, nu pot fi primite, deoarece vizează, în realitate, completarea dispoziţiilor legale. Or, o astfel de intervenţie nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicată de Teodor Pătru în Dosarul nr. 912/828/2010 al Tribunalului Argeş - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru