DECIZIE Nr.
860 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 612 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 756 din 7 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia
Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 612 din Codul civil, excepţie
ridicată de Georgeta Vaşcu în Dosarul nr. 2.457/299/2007 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.457/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 612 din Codul civil, excepţie ridicată de Georgeta Vaşcu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în conformitate cu prevederile art.
480 din Codul civil, în calitate de proprietar al unei suprafeţe de teren,
poate dispune de ea în mod exclusiv şi absolut, deci poate edifica orice
construcţie aşa cum crede de cuviinţă. Intrucât titularul dreptului de
proprietate are deplină libertate în exercitarea dreptului de dispoziţie asupra
bunului său, iar reglementarea consacrată prin dispoziţiile art. 612 din Codul
civil îngrădeşte exercitarea acestui drept, textul de lege criticat aduce
atingere prevederilor constituţionale referitoare la garantarea proprietăţii
private.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti arată că dispoziţiile art. 612 din Codul civil reglementează
servitutea de vedere, dezmembrământ al dreptului de proprietate. Această
sarcină se impune ca o limitare a exerciţiului atributelor dreptului de
proprietate, în concordanţă cu prevederile legale şi constituţionale invocate
de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
textul de lege criticat, care instituie servitutea de vedere, respectă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza a doua,
potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite
prin lege. Aşa fiind, prevederile legale se impun ca o limitare rezonabilă a
exerciţiului atributelor dreptului de proprietate, în scopul respectării
drepturilor şi intereselor legitime ale proprietarilor fondurilor învecinate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină
concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 612 din Codul civil, potrivit cărora „Nimeni nu
poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea
asupra proprietăţii îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o
distanţă de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi şi
proprietatea vecină".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în
art. 44 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (1)şi (5) referitoare la garantarea
proprietăţii private.
De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că art. 612 din Codul civil reglementează servitutea de vedere care are
ca obiect interdicţia construirii de ferestre, deschideri într-un zid comun sau
balcoane asupra proprietăţii vecinului, în scopul protejării particularilor,
persoane fizice sau juridice.
Chiar dacă prin instituirea acestei servituti titularul
dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor
dreptului său, având în vedere că pe această cale se preîntâmpină exercitarea
abuzivă a dreptului, evitându-se apariţia stărilor conflictuale între vecini
şi, întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, republicată,
stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie
atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legală, în sine, nu relevă
nicio contradicţie cu textele constituţionale de referinţă. De altfel, art. 44
alin. (7) din Constituţie prevede că „dreptul de proprietate obligă [... ]
şi la respectarea celorlalte sarcini care,
potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".
Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este,
aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor
dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie,
în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu
interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel
nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv
garantat. Sub acest aspect, Curtea reţine că, prin reglementările deduse
controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative,
în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 612 din Codul civil, excepţie ridicată de Georgeta Vaşcu în
Dosarul nr. 2.457/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu