DECIZIE Nr. 86
din 26 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 129 din 25 februarie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. Bucureşti
în dosarele nr. 8.361/30/2008, nr. 50/115/2009, nr.'269/30/2009 şi nr.
4.220/30/2008 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de
muncă si asigurări sociale si în dosarele nr. 7.237/30/2008, nr.
7.258/30/2008, nr. 7.236/30/2008, nr. 7.166/30/2008, nr. 7.309/30/2008, nr.
7.248/30/2008, nr. 7.493/30/2008, nr. 7.489/30/2008, nr. 7.497/30/2008, nr.
7.495/30/2008, nr. 7.336/30/2008, nr. 7.264/30/2008, nr. 7.273/30/2008, nr.
7.209/30/2008, nr. 7.185/30/2008, nr. 7.275/30/2008, nr. 7.398/30/2008, nr.
7.410/30/2008, nr. 7.401/30/2008, nr. 7.321/30/2008, nr. 7.350/30/2008,
nr. 6.983/30/2008, nr. 7.301/30/2008, nr. 7.286/30/2008, nr. 7.144/30/2008,
nr. 7.134/30/2008, nr. 7.280/30/2008, nr. 7.333/30/2008, nr. 7.325/30/2008, nr.
7.501/30/2008, nr. 7.349/30/2008, nr. 7.334/30/2008, nr. 61/30/2009, nr.
7.312/30/2008, nr. 7.320/30/2008, nr. 7.323/30/2008, nr. 7.313/30/2008, nr.
7.359/30/2008, nr. 7.330/30/2008, nr. 7.472/30/2008, nr. 7.494/30/2008, nr.
7.328/30/2008, nr. 7.314/30/2008, nr. 7.265/30/2008, nr. 7.255/30/2008, nr.
7.186/30/2008, nr. 7.272/30/2008, nr. 7.140/30/2008, nr. 7.470/30/2008, nr.
7.362/30/2008, nr. 7.420/30/2008, nr. 7.441/30/2008, nr. 7.468/30/2008, nr.
52/30/2009, nr. 1.742/30/2009, nr. 7.290/30/2008, nr. 7.295/30/2008, nr.
7.391/30/2008, nr. 7.846/30/2008, nr. 7.488/30/2008, nr. 7.471/30/2008, nr.
7.485/30/2008, nr. 7.500/30/2008, nr. 7.484/30/2008, nr. 7.483/30/2008, nr.
7.418/30/2008, nr. 9.926/30/2008, nr. 7.311/30/2008, nr. 7.310/30/2008, nr.
8.828/30/2008, nr. 7.164/30/2008, nr. 2.192/30/2009, nr. 7.287/30/2008, nr.
7.307/30/2008, nr. 7.293/30/2008, nr. 7.189/30/2008, nr. 6.985/30/2008 şi
nr. 7.277/30/2008 ale Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 6.711D/2009, nr.
6.814D/2009, nr. 6.815D/2009, nr. 6.889D/2009, nr. 6.976D/2009 - nr.
6.981D/2009, nr. 7.003D/2009-nr. 7.050D/2009 şi nr. 7.130D/2009 - nr.
7.153D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 6.814D/2009, nr.
6.815D/2009, nr. 6.889D/2009, nr. 6.976D/2009 - nr. 6.981 D/2009, nr.
7.003D/2009 - nr. 7.050D/2009 si nr. 7.130D/2009 -nr. 7.153D/2009 la Dosarul
nr. 6.711D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind stare de judecată, preşedintele
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii
de respingere a excepţiei, sens în care face trimitere la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 13 mai 2009 şi 2 iunie 2009,
pronunţate în dosarele nr. 8.361/30/2008 şi nr. 4.220/30/2008 ale
Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale, deciziile nr. 1.161 şi nr. 1.167 din 16 iulie 2009
pronunţate în dosarele nr. 50/115/2009 şi nr. 269/30/2009 ale
Curţii de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncă
şi asigurări sociale şi încheierile din 17'iunie 2009, 24 iunie
2009, 27 mai 2009 şi 21 august, pronunţate în dosarele nr.
7.237/30/2008, nr. 7.258/30/2008, nr. 7.236/30/2008, nr. 7.166/30/2008, nr.
7.309/30/2008, nr. 7.248/30/2008, nr. 7.493/30/2008, nr. 7.489/30/2008, nr.
7.497/30/2008, nr. 7.495/30/2008, nr. 7.336/30/2008, nr. 7.264/30/2008, nr.
7.273/30/2008, nr. 7.209/30/2008, nr. 7.185/30/2008, nr. 7.275/30/2008, nr.
7.398/30/2008, nr. 7.410/30/2008, nr. 7.401/30/2008, nr. 7.321/30/2008, nr.
7.350/30/2008, nr. 6.983/30/2008, nr. 7.301/30/2008, nr. 7.286/30/2008, nr.
7.144/30/2008, nr. 7.134/30/2008, nr. 7.280/30/2008, nr. 7.333/30/2008, nr.
7.325/30/2008, nr. 7.501/30/2008, nr. 7.349/30/2008, nr. 7.334/30/2008, nr.
61/30/2009, nr. 7.312/30/2008, nr. 7.320/30/2008, nr. 7.323/30/2008, nr.
7.313/30/2008, nr. 7.359/30/2008, nr. 7.330/30/2008, nr. 7.472/30/2008, nr.
7.494/30/2008, nr. 7.328/30/2008, nr. 7.314/30/2008, nr. 7.265/30/2008, nr.
7.255/30/2008, nr. 7.186/30/2008, nr. 7.272/30/2008, nr. 7.140/30/2008, nr.
7.470/30/2008, nr. 7.362/30/2008, nr. 7.420/30/2008, nr. 7.441/30/2008, nr.
7.468/30/2008, nr. 52/30/2009, nr. 1.742/30/2009, nr. 7.290/30/2008, nr.
7.295/30/2008, nr. 7.391/30/2008, nr. 7.846/30/2008, nr. 7.488/30/2008, nr.
7.471/30/2008, nr. 7.485/30/2008, nr. 7.500/30/2008, nr. 7.484/30/2008, nr.
7.483/30/2008, nr. 7.418/30/2008, nr. 9.926/30/2008, nr. 7.311/30/2008, nr.
7.310/30/2008, nr. 8.828/30/2008, nr. 7.164/30/2008, nr. 2.192/30/2009, nr.
7.287/30/2008, nr. 7.307/30/2008, nr. 7.293/30/2008, nr. 7.189/30/2008, nr.
6.985/30/2008 şi nr. 7.277/30/2008 ale Tribunalului Timiş -
Secţia civilă, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii
de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Timiş -
Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2)
ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai
sus de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. Bucureşti cu ocazia
soluţionării unor cauze civile.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, autorul acesteia
susţine că textul legal criticat contravine art. 1 alin. (4) şi
(5) privind separaţia puterilor în stat şi supremaţia
Constituţiei şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) privind
reglementarea, prin lege organică, a raporturilor de muncă, a sindicatelor,
patronatelor şi protecţiei sociale şi art. 79 alin. (1) privind
rolul Consiliului Legislativ, deoarece prin formularea sa imprecisă poate
ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. In acest
sens, se face referire la normele procedurale aplicabile în anumite speţe,
care au ca obiect conflicte de muncă, şi se arată că art.
298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii nu este în
măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se
aplice. Astfel, se arată că prevederile art. 72 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de
cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeaşi
materie, respectiv instanţa competentă să soluţioneze
aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a
legii în timp, în speţă ar trebui să fie incidente
reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul
special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în
materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie
contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii
speciale. Toate aceste argumente duc la concluzia că prevederile art. 298
alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii încalcă principiul
efectivităţii juridice consacrat de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, In plus faţă de acestea, autorul excepţiei
consideră că, prin dispoziţiile art. 62 şi 63 din Legea nr.
24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea
expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită.
Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa
sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului
separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului
să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să
constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea
prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect
abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia
încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede
obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor,
obligaţie căreia trebuie să i se supună inclusiv
Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie
cu privire la destinatarii normei.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii
de muncă şi asigurări sociale opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate
este inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea
fondului şi vizând aspecte legate de modul de aplicare şi
interpretare a legii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au următorul
cuprins:
- Art. 298 alin. (2) ultima liniuţă: „(2)
Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]
- orice alte dispoziţii contrare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că argumentele invocate de autor nu vizează o
veritabilă problemă de constituţionalitate, ci constituie o
problemă de interpretare şi de aplicare a legii ce ţine de
competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu de cel al
instanţei de contencios constituţional.
In acest sens, asupra unor critici identice s-a
pronunţat Curtea Constituţională prin mai multe decizii. Spre
exemplu, prin Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea a constatat
că „întreaga motivare a acesteia se referă la modul de interpretare
şi aplicare în timp a două legi organice, şi anume Codul muncii
şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de
muncă. [...] Or, Curtea reţine că problemele ce ţin de
aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză
a unor texte de lege, revin instanţei de judecată, potrivit
dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede
că «Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite de lege», iar nu instanţei de
contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecată este
cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care
dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile
de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecată poate fi
atacată la instanţa superioară, iar, în cazul în care practica
judiciară vădeşte o interpretare neunitară,
Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dă Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale,
competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a
legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.
Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre
dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003-Codul
muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi
nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii
neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea
acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii
Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a
interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări
pentru a asigura ordinea juridică necesară.
Curtea Constituţională nu poate fi
transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să-şi limiteze rolul
la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de efecte
juridice legile neconstituţionale.
De asemenea, Curtea reţine că
atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de
lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce
ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp
cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional."
Intrucât nu au survenit elemente noi, care să
determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi
soluţia deciziei menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă, iar excepţia de
neconstituţionalitate ridicată va fi respinsă ca
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. Bucureşti
în dosarele nr. 8.361/30/2008, nr. 50/115/2009, nr. 269/30/2009, nr.
4.220/30/2008 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de
muncă si asigurări sociale si în dosarele nr. 7.237/30/2008, nr.
7.258/30/2008, nr. 7.236/30/2008, nr. 7.166/30/2008, nr. 7.309/30/2008,
nr.'7.248/30/2008, nr. 7.493/30/2008, nr. 7.489/30/2008, nr. 7.497/30/2008, nr.
7.495/30/2008, nr. 7.336/30/2008, nr. 7.264/30/2008, nr. 7.273/30/2008, nr.
7.209/30/2008, nr. 7.185/30/2008, nr. 7.275/30/2008, nr. 7.398/30/2008, nr.
7.410/30/2008, nr. 7.401/30/2008, nr. 7.321/30/2008, nr. 7.350/30/2008, nr.
6.983/30/2008, nr. 7.301/30/2008, nr. 7.286/30/2008, nr. 7.144/30/2008, nr.
7.134/30/2008, nr. 7.280/30/2008, nr. 7.333/30/2008, nr. 7.325/30/2008, nr.
7.501/30/2008, nr. 7.349/30/2008, nr. 7.334/30/2008, nr. 61/30/2009, nr.
7.312/30/2008, nr. 7.320/30/2008, nr. 7.323/30/2008, nr. 7.313/30/2008, nr.
7.359/30/2008, nr. 7.330/30/2008, nr. 7.472/30/2008, nr. 7.494/30/2008, nr.
7.328/30/2008, nr. 7.314/30/2008, nr. 7.265/30/2008, nr. 7.255/30/2008, nr.
7.186/30/2008, nr. 7.272/30/2008, nr. 7.140/30/2008, nr. 7.470/30/2008, nr.
7.362/30/2008, nr. 7.420/30/2008, nr. 7.441/30/2008, nr. 7.468/30/2008, nr.
52/30/2009, nr. 1.742/30/2009, nr. 7.290/30/2008, nr. 7.295/30/2008, nr.
7.391/30/2008, nr. 7.846/30/2008, nr. 7.488/30/2008, nr. 7.471/30/2008, nr.
7.485/30/2008, nr. 7.500/30/2008, nr. 7.484/30/2008, nr. 7.483/30/2008, nr.
7.418/30/2008, nr. 9.926/30/2008, nr. 7.311/30/2008, nr. 7.310/30/2008, nr.
8.828/30/2008, nr. 7.164/30/2008, nr. 2.192/30/2009, nr. 7.287/30/2008, nr.
7.307/30/2008, nr. 7.293/30/2008, nr. 7.189/30/2008, nr. 6.985/30/2008 şi
nr. 7.277/30/2008 ale Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 26 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru