DECIZIE Nr.
851 din 8 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si (1 2) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si
pietrelor pretioase in Romania si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind
prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 563 din 25 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (12) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor
preţioase în România şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind
prescripţia extinctivă , excepţie ridicată de Iosif Jager în Dosarul nr.
427/302/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 şi ca
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din
Decretul nr. 167/1958, considerând că textul legal criticat nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 427/302/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 26 alin. (1)şi (12)din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 190/2000 şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958, excepţie ridicată de Iosif Jager în cauza ce are ca obiect judecarea
apelului împotriva sentinţei de respingere a cererii formulate de autorul
excepţiei în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 26 alin. (1) şi (12) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 190/2000 este neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16
alin. (1) din Constituţie, deoarece prevede excluderea de la măsurile
reparatorii, deşi titlul de stat la purtător reprezintă dreptul său în valută
liber convertibilă.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, se susţine că, întrucât
titlurile de stat la purtător „nu au fost chemate la plată după anul
1990", termenul de prescripţie de 3 ani nu poate fi aplicat fără a fi
încălcate prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie referitoare la
garantarea creanţelor asupra statului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă niciunui dintre textele
constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că instituirea
unui termen în cadrul căruia se poate valorifica un drept nu poate crea o stare
de discriminare între persoanele aflate în aceeaşi situaţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 26
alin. (1) şi (12)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor
preţioase şi pietrelor preţioase în România, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21
aprilie 1958, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000: „(1) Persoanele
fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase şi pietre preţioase
de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot
solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau îsi
au sediul, până la data de 31 decembrie 2009 [...]
(12) In
sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin preluare
abuzivă se înţelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative:
a)Legea nr. 638/1946 pentru controlul producţiei,
prelucrării şi circulaţiei metalelor preţioase;
b)Legea nr. 284/1947 pentru cedarea către Banca
Naţională a României a aurului, valutelor efective şi altor mijloace de plată
străine;
c)Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor
dispoziţiuni din Legea nr. 187/1945;
d)Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea
situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moştenitori
sau fără stăpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor
bugetare;
e) Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor
de plată străine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase;
f)Decretul nr. 302/1965 privind unele măsuri referitoare
la obiectele confecţionate din metale preţioase, la metalele şi pietrele
preţioase;
g)Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor
preţioase şi pietrelor preţioase.";
- Art. 3 din Decretul nr. 167/1958: „Termenul prescripţiei este de 3 ani."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele dispoziţii
constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21
privind accesul la justiţie şi art. 44 alin. (1) referitor la garantarea
creanţelor asupra statului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare
la dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, Curtea
constată că, în realitate, autorul excepţiei solicită completarea textelor de
lege în sensul criticii formulate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de
contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor
cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate
este inadmisibilă.
In acest sens, prin deciziile nr. 157 din 30 martie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 10 mai
2004, şi nr. 808 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, Curtea a respins, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin.
(1) şi (12) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, statuând că pentru soluţionarea
excepţiei „textul criticat ar trebui să prevadă ca de măsurile reparatorii să
beneficieze şi alte persoane, ale căror bunuri au fost confiscate prin acte
normative, care în mod abuziv îngrădeau dreptul de proprietate, ceea ce ar
presupune o intervenţie nemijlocită din partea Curţii în activitatea de
legiferare."
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 3
din Decretul nr. 167/1958, pentru motive asemănătoare cu cele din prezenta
cauză şi, prin raportare, pe lângă alte texte constituţionale, şi la art. 21
alin. (3) şi art. 44 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu,
prin deciziile nr. 216 din 13
martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, şi nr. 296 din 8
iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 577 din 12 august 2003. Astfel, prin
Decizia nr. 216 din 13 martie 2007, în legătură cu susţinerile privind încălcarea
art. 44 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că „recunoaşterea, prin
lege, a dreptului la despăgubiri numai pentru anumite bunuri preluate abuziv în
timpul regimului comunist reprezintă o opţiune a legiuitorului, care este în
concordanţă cu caracterul reparator al acestei legi, pe de o parte, şi care
ţine de politica legislativă fiscală a statului, pe de altă parte", precum
şi că „această opţiune este în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 alin.
(1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".
De asemenea, prin Decizia nr.
296 din 8 iulie 2003, Curtea a statuat că instituţia prescripţiei, în general,
şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate
de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind,
dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine,
indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional,
prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra
stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile. Exercitarea unui
drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru,
prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se
subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea
respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a
dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea
exerciţiului unui anume drept având consecinţă fie negarea, fie amputarea
drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este
ţinut să le acorde ocrotire în egală măsură.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Curtea reţine, de asemenea, că instituirea, prin art. 3
din Decretul nr. 167/1958, a termenului prescripţiei de 3 ani nu încalcă
dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece îi priveşte în egală
măsură pe toţi cetăţenii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin.
(1) şi (12) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor
preţioase şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Iosif Jagerîn
Dosarul nr. 427/302/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind
prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta