DECIZIE Nr. 85
din 26 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, art. 287, art. 288 si art. 298
alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74,
art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de
munca si ale art. 164 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 195 din 29 martie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art.
288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art.
164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul
nr. 1.420/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă şi care
formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.
6.704D/2009.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul
şi în Dosarul nr. 6.986D/2009, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287, art. 288
şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, ale art.
74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 şi ale art. 164 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
891/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
De asemenea, preşedintele dispune să se
facă apelul şi în Dosarul nr. 6.987D/2009 având ca obiect
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din
Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.075/90/2009 al
Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi contencios
administrativ fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 6.704D/2009, nr.
6.986D/2009 şi nr. 6.987D/2009, pune în discuţie, din oficiu,
problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 6.986D/2009 şi nr.
6.987D/2009 la Dosarul nr. 6.704D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând în acest sens vasta
jurisprudenţă în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 iulie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.420/85/2009, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale
art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de
procedură civilă.
Prin Incheierea din 1 iulie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 891/40/2009, Tribunalul Botoşani - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287, art. 288
şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003, ale
art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 şi ale art. 164
din Codul de procedură civilă.
Prin Incheierea din 1 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.075/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
In toate aceste dosare, excepţia a fost
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile
având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Codul muncii, care prevede că orice dispoziţie
contrară acestui act normativ se abrogă, este contrar
dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p)
şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. In acest sens, arată că textul de lege criticat, prin
formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăţi de
interpretare şi aplicare a legii. Astfel, prevederile art. 72 din Legea
nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite
de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeaşi
materie, respectiv instanţa competentă să soluţioneze
aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a
legii în timp, în speţă ar trebui să fie incidente
reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul
special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în
materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie
contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale.
Ca urmare, prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul
muncii încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, autorul excepţiei
a arătat că dispoziţiile art. 286, art. 287 şi art. 288 din
Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999
şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă sunt
neconstituţionale în măsura în care se interpretează că se
pot aplica tale quale, printr-un formalism excesiv, fără a se
avea în vedere situaţiile particulare care pot apărea pe parcursul
judecăţii litigiilor de muncă, aducându-se astfel atingere
substanţei dreptului protejat şi lipsindu-l de efectivitate.
Tribunalul Sibiu - Secţia civilă,
Tribunalul Botoşani - Secţia civilă şi Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi
de contencios administrativ şi fiscal consideră că
prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 286, art. 287, art. 288 şi art. 298 alin.
(2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5
februarie 2003.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 286: „(1) Cererile referitoare la
soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari
de 15 zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se
consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel
puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";
- Art. 287: „Sarcina probei în conflictele de
muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună
dovezile în apărarea sa până la prima zi de
înfăţişare.";
- Art. 288: „Administrarea probelor se face cu
respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept
să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod
nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 298 alin. (2) ultima liniuţă: „Pe
data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] - orice
alte dispoziţii contrare."
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie şi prevederile art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea
nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29
noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora:
-Art. 74: „(1) Cererile referitoare la
soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari
de 10 zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă
citaţia Ie-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea
judecării.";
-Art. 75: „In cazul în care sunt contestate
măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca,
până la prima zi de înfăţişare, să depună
dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";
- Art. 77: „(1) In cazul în care judecata continuă,
administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă
al judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din
beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea
acesteia."
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 164 din Codul
de procedură civilă, potrivit cărora: „Părţile vor
putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea
aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad,
în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte
părţi şi al căror obiect şi cauză au între
dânsele o strânsă legătură.
Intrunirea poate fi făcută de
judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi
învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer
trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei
instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se
va face la acea instanţă."
Autorul excepţiei consideră că textele
de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie:
art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei
şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 alin.
(1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
art. 73 alin. (3) lit. p) care stabileşte domeniul de reglementare al
legii organice, art. 79 alin. (1) referitor la atribuţiile Consiliului
Legislativ şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. De
asemenea, consideră că este încălcat şi art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii,
Curtea constată că a mai examinat aceleaşi critici, formulate de
acelaşi autor, şi cu alte prilejuri. In acest sens, poate fi
amintită Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, prin care Curtea a
respins ca fiind inadmisibilă critica de neconstituţionalitate a
textului de lege amintit, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei
puneau în discuţie probleme de aplicare a legii şi de legiferare,
care nu intră în competenţa instanţei de contencios
constituţional.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art.
288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr.
168/1999 şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea
constată, de asemenea, că şi aceste texte de lege au mai fost
analizate în raport cu aceleaşi critici, formulate de acelaşi autor
ca în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august
2009, Curtea a respins ca fiind neîntemeiate criticile de
neconstituţionalitate pentru considerentele acolo reţinute.
Curtea apreciază că nici în acest caz nu au
intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea
jurisprudenţei în materie, astfel că soluţia şi
considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 891/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia
civilă.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi
art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art.
164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul
nr. 1.420/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă, Dosarul nr.
891/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi
Dosarul nr. 1.075/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 26 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea