DECIZIE Nr.
841 din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 46 din 22 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată
de He Wangfen în Dosarul nr. 47.527/3/2005(RF) al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ
şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, personal, autorul
excepţiei, He Wangfen, lipsind partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă
de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr.
1.394D/2006, nr. 1.396D/2006 şi nr. 1.399D/2006, având
ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin
reprezentant legal Hua Xiaofen, şi de Guo Wangzhen în dosarele nr.
10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 şi, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004
ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări
sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund, personal, autorii excepţiei
Guo Wangzhen şi Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, fiind prezent
şi traducătorul autorizat de limbă chineză, domnul Ioan Budura. Se constată
lipsa autorilor Ye Fen şi Ye Ajun, a părţii Oficiul Naţional pentru Refugiaţi,
precum şi a Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 2 Bucureşti.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Autorii prezenţi ai excepţiei de neconstituţionalitate
şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
dosarelor nr. 1.394D/2006, nr. 1.396D/2006 şi nr. 1.399D/2006 la Dosarul nr.
1.376D/2006, care a fost primul înregistrat.
Magistratul-asistent învederează Curţii că, în toate
aceste dosare, partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise
prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor.
Autorii prezenţi solicită admiterea acesteia astfel cum
au formulat-o în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal. In plus, expun situaţia de
fapt care îi determină să nu dorească să se întoarcă în ţara de origine.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România. Precizează, însă, că soluţia legislativă conţinută în textul
art. 5 din ordonanţă a fost preluată de noua reglementare, la art. 26.
Consideră că jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile
menţionate din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţine valabilitatea şi
în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006, motiv pentru
care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de
neconstitutionalitate a acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierile din 9 martie 2006 şi 18 mai 2006,
pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal în dosarele nr. 47.527/3/2005(RF), nr.
10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 şi, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004, Curtea
Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi
regimul refugiaţilor în România, republicată. Excepţiile au fost ridicate
de He Wangfen, Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua
Xiaofen, şi de Guo Wangzhen, în cauze privind soluţionarea cererilor de
acordare a statutului de refugiat.
In motivarea excepţiilor de neconstitutionalitate, având un
conţinut similar, se susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin
dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8
paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la respectarea vieţii
private şi de familie. Consideră că redactarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 este imprecisă în ceea ce priveşte condiţia protejării dreptului
la viaţa de familie, permiţând o interpretare arbitrară a condiţiilor de
acordare a protecţiei umanitare pentru acest motiv. Arată că legea trebuie să
indice cu suficientă claritate limitele şi modalităţile de exercitare a marjei
de apreciere a autorităţilor, în speţă, în ceea ce priveşte amestecul acestora
în exercitarea dreptului la viaţa de familie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art.
5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că
textul de lege criticat este în deplină concordanţă atât cu dispoziţiile art.
48 alin. (1) din Constituţie, cât şi cu cele ale art. 8 paragrafele 1 şi 2 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi
convenţionale invocate de autorii excepţiilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi ai
excepţiilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care, la data
invocării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următorul cuprins:
Art. 5: „Protecţia umanitară
condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile
prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să
se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o
vătămare a drepturilor sale constând în:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea
unei astfel de pedepse; sau
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante; sau
3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa
vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de
conflict armat intern sau internaţional, dacă solicitantul face parte din
populaţia civilă."
In opinia autorilor excepţiilor de
neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 48
alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora familia se întemeiază pe căsătoria
liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi
îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, precum şi prevederilor
art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de
familie.
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea acestora, Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin art. 152 alin. (2) din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006.
Curtea observă că textul art. 5 din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000, criticat de autorii excepţiilor, se referea la
condiţiile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate. Legea nr. 122/2006
reglementează, prin art. 26, o formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor,
denumită protecţie subsidiară, preluând esenţa conţinutului normativ al art. 5
din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000.
Prin urmare, Curtea reţine că obiectul excepţiilor din
prezentele dosare îl constituie dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, al căror cuprins este următorul:
Art. 26 - „Protecţia subsidiară": „(1)
Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care
nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu
privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în
ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi
expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau,
datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea
unei astfel de pedepse; sau
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante; sau
3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa
vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de
conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din
populaţia civilă."
Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate
a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006. Prin Decizia nr. 702 din 19
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a
respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează
valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie
ridicată de He Wangfen, Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin reprezentant legal
Hua Xiaofen, si de Guo Wangzhen în dosarele nr. 47.527/3/2005(RF), nr.
10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 şi, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004
ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări
sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu