DECIZIE Nr.
839 din 16 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 si art. 182 din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 46 din 22 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 şi art. 182 din Codul
penal, excepţie ridicată de Alexandru Chesaru şi Dumitru Mihalache în Dosarul
nr. 200/33/2006 (nr. vechi 40/RG/2006) al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală
şi de minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de Alexandru Chesaru prin care acesta renunţă la excepţia de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
acestei cereri, arătând că excepţia de neconstituţionalitate este de ordine
publică şi nu se poate renunţa la ea.
Curtea, având în vedere că excepţia de
neconstituţionalitate este de ordine publică, respinge cererea formulată de
Alexandru Chesaru.
Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la
excepţia de neconstituţionalitate, pune concluzii de respingere a acesteia ca
inadmisibilă, deoarece soluţia legislativă criticată de autorii excepţiei a
fost îndepărtată prin abrogarea art. 81 alin. 3 din Codul penal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 200/33/2006 (nr. vechi 40/RG/2006), Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81
alin. 3 şi art. 182 din Codul penal. Excepţia a
fost ridicată de Alexandru Chesaru, având calitatea de inculpat în cadrul unui
proces penal, şi a fost însuşită şi de către Dumitru Mihalache, având, de
asemenea, calitatea de inculpat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că exceptarea de la posibilitatea
suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru infracţiunea de vătămare
corporală gravă este contrară prevederilor art. 23 şi art. 24 din Constituţie,
deoarece împiedică instanţa judecătorească să facă o justă individualizare a
pedepsei. Astfel, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la o
judecată dreaptă, dreptului de a beneficia de prezumţia de nevinovăţie şi de a
răspunde pentru fapta comisă în limitele săvârşirii acesteia şi cu consecinţele
adecvate.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât suspendarea pedepsei
reprezintă doar o vocaţie, nu
un drept de a beneficia de această măsură de individualizare a executării
pedepsei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale pronunţată în Deciziile nr. 508/2006 şi
nr. 65/2002, prin care s-a stabilit constituţionalitatea art. 81 alin. 3 şi a
art. 182 din Codul penal, apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este
nefondată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 182 din Codul penal sunt constituţionale, necontravenind
prevederilor constituţionale invocate. In ceea ce priveşte art. 81 alin. 3 din
Codul penal, arată că acesta a fost abrogat prin Legea nr. 278/2006, astfel că
excepţia a devenit inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2)', ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 81 alin. 3 şi art. 182 din Codul penal, potrivit
cărora:
Art. 81 alin. 3: „Suspendarea
condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor
intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani,
precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă, viol şi
tortură.";
Art. 182: „Fapta prin care
s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă fapta a produs vreuna din următoarele
consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o
infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţi rea, avortul, ori punerea în
primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.
Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii
consecinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la
12 ani.
Tentativa faptei prevăzute în alin. 3 se
pedepseşte."
In opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor art. 23 şi 24 din Constituţie referitoare la
libertatea individuală, respectiv la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu motivează în
vreun fel pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul
penal, considerând neconstituţională doar interdicţia de a se dispune
suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pentru săvârşirea
infracţiunii prevăzute de acest articol. Or, interdicţia a fost prevăzută numai
în art. 81 alin. 3 din Codul penal. Acest text de lege a fost însă expres
abrogat, ulterior sesizării Curţii Constituţionale,
prin art. I pct. 31 din Legea nr. 278/2006 pentru
modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 601 din 12 iulie 2006. Prin urmare, în conformitate
cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal a devenit
inadmisibilă. De asemenea, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
care prevede că „Sesizările
trebuie făcute în formă scrisă şi motivate", urmează
a fi respinsă ca fiind inadmisibilă şi excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 182 din Codul penal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie
ridicată de Alexandru Chesaru şi Dumitru Mihalache în Dosarul nr. 200/33/2006
(nr. vechi 40/RG/2006) al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal, excepţie
ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al Curţii de Apel Cluj - Secţia
penală şi de minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie
2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea