Decizia Nr.836 din 23.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (6) lit. e), art. 10 lit. h¹) şi art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Carl Reh Winery“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.326/332/2008 al Judecătoriei Vânju Mare.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.326/332/2008, Judecătoria Vânju Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 4 alin. (6) lit. e), art. 10 lit. h¹) şi art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Carl Reh Winery“ - S.R.L. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece aduc atingere gravă vieţii particulare a angajaţilor, care ar trebui să fie respectată, inclusiv în timpul orelor de lucru, a dreptului de proprietate privată asupra banilor personali, constituind o restrângere nepermisă a exerciţiului unor drepturi fundamentale.Judecătoria Vânju Mare apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (6) lit. e), art. 10 lit. h¹) şi art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din data de 21 ianuarie 2005, care au următorul conţinut:

– Art. 4 alin. (6) lit. e): „Utilizatorii de aparate de marcat electronice fiscale sunt obligaţi:e)să înregistreze banii personali deţinuţi de angajaţi şi/sau de administratorul unităţii într-un registru special întocmit în acest sens şi să introducă, la începutul fiecărei zile, în aparatele de marcat electronice fiscale soldul iniţial reprezentând monedele/bancnotele divizionare necesare pentru a da restul clientului.“;

– Art. 10 lit. h¹): „nerespectarea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (6) lit. e);“;

– Art. 11 alin. (1) lit. b): „Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: [...] b)faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h¹), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;“.Anterior sesizării Curţii, prevederile art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 fuseseră abrogate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 264/2008 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008. De asemenea, dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 52/2009 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 7 aprilie 2009, şi au în prezent următorul conţinut: „b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h¹), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei;“. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, dispoziţii care erau abrogate la data sesizării instanţei de contencios constituţional. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 Curtea Constituţională şi-a reconsiderat jurisprudenţa cu privire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, constatând că aceasta este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, Curtea a statuat că „se poate solicita controlul de constituţionalitate numai al acelor dispoziţii legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor, legi sau ordonanţe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constituţionalităţii legii aplicabile în cauza dedusă judecăţii instanţei de fond, ca modalitate de acces la justiţie, implică în mod necesar asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesuală. Condiţia ca dispoziţia legală criticată pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei este, evident, necesară, dar şi suficientă.“ Curtea a mai constatat că „prin aplicarea rigidă a condiţiei ca legea sau ordonanţa să fie «în vigoare» la data ridicării excepţiei, ca şi la data soluţionării acesteia de Curtea Constituţională, se înlătură de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale determinante în soluţionarea cauzei“. Curtea reţine că dispoziţiile art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 instituiau anumite obligaţii pentru utilizatorii de aparate de marcat electronice fiscale care, în caz de nerespectare, erau sancţionaţi prin aplicarea unor amenzi contravenţionale. Aşadar, Curtea constată că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 îşi produc în continuare efectele juridice. Astfel, prevederile legale criticate constituie temeiul juridic al procesului-verbal prin care s-a constatat contravenţia şi s-a aplicat sancţiunea contravenientului, proces-verbal care este contestat în justiţie, plângerea petentului-contravenient constituind obiectul cauzei civile în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. În acest caz, Curtea are competenţa de a controla constituţionalitatea dispoziţiilor legale ale art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, chiar dacă ele nu mai sunt în vigoare la data pronunţării prezentei decizii, urmând ca instanţa judecătorească să decidă cu privire la succesiunea în timp a normelor aplicabile în materie contravenţională, cu respectarea principiului constituţional consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.“ În ceea ce priveşte modificarea operată cu privire la dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea reţine că noile dispoziţii preiau soluţia criticată de autorul excepţiei, astfel încât urmează a se pronunţa asupra acestora. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea constată că susţinerile autorului acesteia sunt neîntemeiate. Dispoziţiile legale criticate nu reprezintă decât reglementarea unei situaţii care, în practică, este de natură să conducă la evaziune fiscală. În cazul de faţă, condiţiile impuse de legiuitor nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa dispoziţiilor art. 10 lit. h¹), precum şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Curtea mai reţine că prin Decizia nr. 1.255 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 25 februarie 2009, a statuat că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru operatorii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând operatorilor economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată. Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în privinţa dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b). Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (6) lit. e), art. 10 lit. h¹) şi art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Carl Reh Winery“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.326/332/2008 al Judecătoriei Vânju Mare. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae