Decizia Nr.832 din 23.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 4 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Piritex“ - S.A. din comuna Brazi, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 18.204/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 18.204/281/2007, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Piritex“ - S.A. din comuna Brazi, judeţul Prahova, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri privind emiterea unei somaţii de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, reglementând o procedură discriminatorie faţă de cea de drept comun, permit instanţei de judecată să soluţioneze o cauză fără a-i da posibilitatea de a-şi exercita rolul activ care cuprinde şi obligaţia de aflare a adevărului, prin administrarea tuturor probatoriilor pe care o cauză, după natura şi complexitatea ei, o impune. Mai mult, dispoziţiile criticate dau posibilitatea unei instanţe de a soluţiona o cauză doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare; potrivit Codului de procedură civilă, reprezintă o legiferare neconstituţională a două categorii de litigii: unele cu probaţiune limitată, iar altele cu probaţiune complexă. Or, această discriminare procesuală apare ca fiind o inegalitate de tratament juridic şi trebuie sancţionată ca atare.Autorul mai susţine că normele criticate dau posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de părţi, împiedicând exercitarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil.Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri completate cu explicaţii şi lămuriri date de părţi a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii ce se aplică doar „creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege [...]“.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, care au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (1): „(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.“;

– Art. 4 alin. (2) şi alin. (4): „(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.[...];
(4) În citaţie se va face menţiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că acestea sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 447 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 16 mai 2008, Curtea a constatat că procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială, simplificată şi accelerată în materia executării creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia se urmăreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi cele ale art. 4 alin. (2) şi (4) din ordonanţă sunt neconstituţionale, deoarece permit instanţei să soluţioneze cauza doar pe baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. Limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri completate cu explicaţii şi lămuriri date de părţi a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii, ce se aplică, potrivit art. 1 alin. (1), doar „creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege [...]“. Întrucât ordonanţa privind somaţia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează să fie rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil. De asemenea, Curtea a mai statuat că în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea cererii în anulare, precum şi în tot cursul soluţionării cererii în anulare debitorul are posibilitatea de a-şi exercita neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate pentru toate părţile condiţii ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitării dreptului la apărare de către debitor este asigurată şi prin reglementarea, în art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, a posibilităţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Referitor la critica raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), Curtea constată că acestea nu au fost încălcate, iar, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele din ipoteza normei constituţionale, nefiind reţinută restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Piritex“ - S.A. din comuna Brazi, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 18.204/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae